A A A + | -

Articolul 1025. Negocierea contrar bunei-credinţe

(1) Persoana este liberă să negocieze şi nu poartă răspundere doar pentru faptul că nu s-a ajuns la un acord.
(2) Persoana care este angajată în negocieri are obligaţia de a negocia cu bună-credinţă şi de a nu rupe negocierile contrar bunei-credinţe. Orice clauză care exclude sau limitează această obligaţie este lovită de nulitate absolută.
(3) Persoana care încalcă această obligaţie poartă răspundere faţă de cealaltă persoană pentru prejudiciul suportat în baza încrederii că contractul s-ar fi încheiat. Cu toate acestea, despăgubirile nu acoperă profitul pe care cealaltă persoană îl aştepta de la încheierea contractului. În cazul în care persoana a acţionat cu intenţie sau culpă gravă, despăgubirile vor acoperi şi ratarea de către cealaltă persoană a oportunităţii rezonabile de a încheia un contract cu un terţ.
(4) În special, este contrar bunei-credinţe ca o persoană să înceapă sau să continue negocierile fără intenţia reală de a ajunge la un acord cu cealaltă persoană.
(5) De asemenea, are dreptul la repararea prejudiciului persoana care a participat la o licitaţie, concurs sau altă selecţie competitivă în vederea atribuirii unui contract dacă organizatorul, prin încălcarea regulilor care guvernează selecţia, a atribuit contractul unui alt participant în locul acelei persoane.
(6) Dispoziţiile prezentului articol nu împiedică încheierea între profesionişti a unor aranjamente privind modul de desfăşurare a negocierilor şi de rupere a acestora.

LPA C civ, art. 9 [Dispoziții tranzitorii privind administratorul persoanei juridice]

Articolul 1026. Obligaţia de confidenţialitate