A A A + | -

Articolul 12. Caracterul rezonabil

Caracterul rezonabil, prevăzut într-o dispoziţie legală sau într-un act juridic, se apreciază în mod obiectiv, luînd în considerare natura şi scopul elementului supus aprecierii, circumstanţele cazului, precum şi uzanţele şi practicile pertinente.


Adnotare:
Autor: Octavian Cazac
Publicat: 15 iulie 2020 | Actualizat:
Originea reglementării: Art. I. – 1:104 DCFR

▮ I. Scopul articolului

1. Adjectivul „rezonabil” este folosit, doar în C. civ., de peste 360 de ori.  Fiecare text de lege care folosește acești termeni ar suferi de imprecizie și calitate a reglementării dacă acești termeni nu ar fi definiți.  Scopul prezentului articol este de a defini termenul dat și a explica conturul său.

Elementul supus aprecierii poate fi, printre altele:

a) durata unui termen;
b) cunoașterea efectivă sau imputată;
c) volumul unei obligații, cum ar fi mărimea unei plăți sau efortul pe care o parte trebuie să-l depună.

2. Caracterul dispozitiv sau imperativ al normei art. 12 depinde de contextul mai larg în care este folosit termenul „rezonabil”.  Dacă termenul este folosit într-o dispoziție legală cu caracter dispozitiv, părțile sunt libere să exclude complet testul „rezonabil” sau să îi modifice definiția dată la art. 12.  Este cazul art. 922 care instituie un termen de decădere pentru dreptul la rezoluțiune pentru neexecutare a raportului contractual, fără să stabilească un număr determinat de zile sau săptămâni:

Articolul 922. Decăderea din dreptul la rezoluțiune
(1) Dacă executarea s-a oferit cu întîrziere sau executarea efectuată nu corespunde în alt mod contractului, creditorul este decăzut din dreptul la rezoluțiune pentru acea neexecutare în cazul în care declarația de rezoluțiune nu este notificată într-o perioadă rezonabilă.
[…]
(3) Creditorul este decăzut din dreptul la rezoluțiune în temeiul art. 917, 918 sau 919 în cazul în care creditorul nu notifică declarația de rezoluțiune într-o perioadă rezonabilă după apariția acestui drept.

Părțile pot să excludă în general aplicabilitatea art. 922 sau să stabilească un termen determinat sau să definească ce ele înțeleg ca fiind rezonabil în circumstanțele cazului lor concret.

3. Și, invers, dacă termenul este folosit într-o dispoziție legală cu caracter imperativ, părțile nu pot nici să modifice testul de „rezonabil”. Bunăoară, din art. 1081 alin.(4) rezultă caracterul imperativ al art. 1070, indiferent că raportul contractual este de consumator sau nu.

Articolul 1070. Invocarea clauzelor care nu au fost negociate individual
(1) Clauzele propuse de către o parte care nu au fost negociate individual pot fi invocate față de cealaltă parte doar dacă cealaltă parte le-a cunoscut sau dacă partea care le-a propus a luat măsuri rezonabile pentru a atrage atenția celeilalte părți asupra lor la momentul încheierii contractului sau înainte de aceasta.

4. Descrierea legală a termenului „rezonabil” se aplică nu doar atunci când el este folosit în textele de legi, ci și în clauza unui act juridic unilateral sau contract.  Evident, părțile unui act juridic, dacă au libertatea de a include un test de „rezonabilitate” în contract, pot și defini ce înseamnă acest termen.  În lipsa unei indicații în contract privind sensul avut în vedere de părți, se va avea în vedere sensul din art. 12 C. civ.

Mod de citare recomandat: 
Octavian Cazac, Adnotare la art. 12 [online]. Codul civil Adnotat [citat 29.03.2024]. Disponibil: animus.md/adnotari/12/
Atenție! Verifică dacă lucrării tale i se aplică alte reguli de citare.

LPA C civ, art. 23 [Consolidarea dintre teren și construcție: excepția – apartenența diferitor proprietari]

(Model Succint) Articolul 1251. Contractul de locaţiune