A A A + | -

Articolul 2297. Legatul

(1) Testatorul poate acorda prin testament unei sau mai multor persoane (legatari) un drept patrimonial, o sumă de bani, remiterea unei datorii sau oricare alte avantaje patrimoniale (legat) fără a le desemna în calitate de moştenitori.
(2) Prin legat poate fi grevat moştenitorul sau legatarul. Dacă testatorul nu a stabilit altfel, grevat se consideră moştenitorul.


Adnotare:
Autor: Octavian Cazac
Publicat: 16 aprilie 2021 | Actualizat: 1 ianuarie 2021
Originea reglementării: §1939 & 2147 BGB

LEGATUL

Cuprins

I. Instituirea legatului
II. Legatarul
III. Debitorul legatului: persoana grevată
IV. Obiectul legatului
V. Clasificarea legatelor
VI. Poziția juridică a legatarului
VII. Aspecte de drept comparat privind legatul


▮ I. Instituirea legatului

1) Natura juridică a legatului

Instituirea unui legat se prezintă ca o alternativă la instituirea de moștenitor, cu efectul că beneficiarul legatului (legatarul) nu devine succesor universal ori cu titlu universal al lui de cujus, ci obține un avantaj patrimonial particular din masa succesorală.

Nefiind un succesor universal al lui de cujus, legatarul nu devine de drept proprietar al obiectului legatului, ci dobândește un drept de creanță — de a cere de la moștenitori de a primi, din masa succesorală, obiectul legatului.  Astfel, legatarul se află în situația juridică a unui creditor al masei succesorale.  Așadar, între moștenitor și legatar se instituie, din momentul deschiderii moștenirii (a dies mortis), un raport juridic unilateral [Lange/Erbrecht, p. 228, §28, nr. 60] (moștenitorul are doar o obligație, iar legatarul are doar o creanță), în opoziție cu raporturile sinalagmatice (în conținutul cărora intră obligații corelative între părți).  Dispoziția testamentară care instituie un legat (act juridic unilateral) împreună cu decesul testatorului (fapt juridic) constituie un temei de naștere a obligației în sensul art. 776.

Din perspectiva efectelor reale, până la executarea legatului obiectul legatului intră în componența masei succesorale și, prin urmare, aparține moștenitorului, care, la rândul său, este grevat de legat. Aceasta comportă un oarecare avantaj pentru comoștenitori, fiindcă legatarul nu este membru al comunității de comoștenitori și nu se cere încuviințarea sa la administrarea masei succesorale.

Atunci când își planifică moștenirea, un testator adeseori se gândește practic, cine și care bunuri esențiale va primi, și mai puțin la întrebarea cine îi va prelua pozițiile active și pasive, cine va administra masa succesorală pentru a distribui aceste bunuri beneficiarilor. Un asemenea mod nejuridic de a gândi inevitabil atrage complicații de calificare: beneficiarii bunurilor individuale sunt, totuși, succesori universali (moștenitori) ori sunt doar legatari?  Ele se rezolvă prin regulile de interpretare a testamentului (v. infra).

Un legat poate la fel greva un legatar, numit sub-legat (ger. — das Untervermächtnis). Și în acest caz, legatarul grevat va fi debitor, iar legatarul va fi creditor al obiectului sub-legatului.

Chiar moștenitorul poate fi desemnat ca legatar. Poziția juridică a unicului moștenitor poate fi îmbunătățită printr-un legat prioritar (ger. — das Vorausvermächtnis) potrivit art. 2300, prin faptul că dreptul său asupra obiectului legatului nu depinde de poziția sa de moștenitor — el poate renunța la moștenire (evitând răspunderea pentru obligațiile masei succesorale, dar oricum păstrează dreptul de a deveni proprietar al obiectului legatului (art. 2329 alin. (4)). Un alt avantaj apare în raportul cu un moștenitor subsecvent ori cu un cumpărător al cotei succesorale, fiindcă se prezumă că obiectul legatului nu revine moștenitorului subsecvent (art. 2262 alin. (2)) sau, după caz, cumpărătorului cotei succesorale (art. 2563). Astfel, excepțional, legatarul nu are doar o poziție obligațională, ci de drept real [Lange/Erbrecht, p. 228, §28, nr. 61].

Legatul prioritar oferă un avantaj prioritar legatarului care este, concomitent, și comoștenitor. Astfel, dacă legatul prioritar grevează întreaga masă succesorală (toți comoștenitorii, cum este și regula), de fapt, astfel testatorul îl tratează cu preferință pe comoștenitorul legatar. Acest comoștenitor preferat are dreptul să i se atribuie bunul înainte de partaj [Roth/Vermächtnisrecht, p. 9, §1, nr. 28] și fără a se reduce cumva lotul său de partaj din masa succesorală rămasă.

Pretenția legatarului de a i se remite în proprietate obiectul legatului se întemeiază pe art. 2323: prin legat se naște dreptul legatarului de a cere persoanei grevate cu legat să-i remită bunul care constituie obiectul legatului.  Legatul poate fi definit ca dispoziție pentru cauză de moarte prin care testatorul instituie în folosul beneficiarului (numit legatar) un drept de creanță față de moștenitorul grevat sau un alt legatar grevat.

Legatarul nu este, chiar din momentul deschiderii moștenirii, proprietar al bunului ori titular al dreptului care face obiectul legatului, ci este necesar să se încheie un act juridic (inter vivos) de executare a legatului între persoana grevată și legat (ger. — „das Erfüllungsgeschäft”).  Așadar, moștenitorul este proprietar necesar al obiectului legatului înainte de executarea legatului în folosul legatarului [Roth/Vermächtnisrecht, p. 1, §1, nr. 3].  Acesta este modelul Damnationslegat. Legiuitorul german a respins ideea preluării modelului din dreptul privat roman — Vindikationslegat, prin care legatarul devine nemijlocit proprietar al bunului ori titular al dreptului care face obiect al legatului.

Modelul legatului obligațional era prevăzut și de art. ex-1490 al Codului civil al Republicii Moldova (în vigoare în perioada 12 iunie 2003 – 28 februarie 2019) și de art. 572 din Codul civil RSSM (în vigoare din 26 decembrie 1964 până în 11 iunie 2003).  Totuși, așa cum este cazul dreptului sovietic și dreptului rusesc actual, în legislația națională de până la 28 februarie 2019, legatul era o construcție foarte rar constatată de notar în testament, din cauza acceptării largi a desemnării de moștenitori în privința unui bun.  Așadar, dispoziția „testez imobilul către nepot” era în legislația națională (și este și astăzi cazul în dreptul rusesc) calificată drept desemnare de succesor cu titlu particular, cota succesorală rămânea necunoscută.  Dispoziția trebuia formulată „oblig pe moștenitor să transmită imobilul nepotului” pentru a fi calificată legat [în acest sens, v. E. Yu. Petrov, Comentariu la art. 1137, în Comentariul #Glossa la art. 1110–1185 CC FR, p. 192, nr. 1.5]. Practica succesorală națională urma soluția de a elibera „certificat de moștenitor testamentar” pentru bunul concret atribuit prin testament cu titlu particular.  Această practică a fost criticată, pe drept cuvânt, de civilistul Nicolae Eșanu, care susținea că în Republica Moldova nu există moștenire testamentară, ci, ceea ce se practică, sunt legate deghizate ca moștenire.

Deoarece raportul de legat este un raport obligațional, el este guvernat de dispozițiile legale privitoare la obligații.  De exemplu, conform art. 881 persoana grevată de legat, în calitatea sa de debitor (și nu legatarul, în calitatea sa de creditor) este obligată să suporte costurile executării legatului, care pot include costurile de autentificare a actului de executare a legatului și de îndeplinire a formalităților de publicitate (e.g. înregistrarea dreptului de proprietate ori abitație a legatarului în registrul bunurilor imobile).

Decisivă pentru această politică legislativă este că un legat cu efect reale imediate (proprietarul devine proprietar chiar de la deschiderea moștenirii) creează dificultăți majore pentru moștenitori și pentru creditorii masei succesorale. Astfel, dacă legatarii ar fi proprietari ai anumitor bunuri succesorale se ridică problema dacă ele mai fac parte din masa succesorală, dacă pot fi administrate de moștenitori pentru a satisface obligațiile masei succesorale. La fel, creditorii masei succesorale ar avea dificultăți să urmărească obiectul legatului atunci când el nu mai aparține moștenitorilor (care răspund de obligațiile masei), ci se află în patrimoniul unui terț (legatarul) [v. Michalski/Schmidt/Erbrecht, p. 292-293, nr. 910].

De altă parte, avantajul modelului obligațional al legatului este că el oferă mai multe opțiuni în modelarea unei moșteniri testamentare, după cum se va arăta în continuare.

Ilustrație
Testatorul T se gândește să folosească sau nu instrumentul legatului în planificarea succesorală a afacerii sale, întrucât el nu știe cine din copiii săi ar trebui să conducă afacerea și pe cine să numească succesor.  Deoarece legatul oferă opțiuni de modelare mai flexibile decât desemnarea de moștenitor și obiectul legatului sau persoana legatarului poate fi determinată de un terț (compară art. 2301 cu art. 2192 alin. (4)). Testatorul poate institui un legat profesional (ger. — das Betriebsvermächtnis) în folosul tuturor copiilor săi cu titlu de cerc de candidați și să lase determinarea legatarului definitiv, din acest cerc, unui terț în care are încredere (art. 2301-2303).
[Ilustrație după Lange/Erbrecht, p. 229, §28, nr. 62].

În fine, nu se cere ca obiectul legatului să fie mai puțin valoros decât ceea ce rămâne moștenitorului. Din contra, practica testamentară germană cunoaște cazuri când o masă succesorală este epuizată prin executarea tuturor legatelor (așa-numit „legat universal”, ger. — das Universalvermächtnis), iar moștenitorul este desemnat mai mult din conveniență – pentru stingerea obligațiilor masei succesorale și executarea legatelor, similar funcției unui executor testamentar. Sigur, în măsura în care masa succesorală nu este epuizată, moștenitorul păstrează ce a rămas, consecință care nu există în cazul execuțiunii testamentare.

Dacă moștenirea este guvernată de o lege străină și s-a instituit un legat real conform legii străine, dar în masa succesorală există imobile sau alte bunuri dreptul asupra cărora este supus înregistrării într-un registru de publicitate cu caracter constitutiv din Republica Moldova, atunci în Republica Moldova acest legat urmează a fi adaptat ca un legat cu caracter obligațional [pentru o discuție a problemei, v. hotărârea CJUE din 12 octombrie 2017, în cauza Kubicka, C-218/16].

2) Instituirea legatului 

Legatul se instituie prin dispoziție testamentară. Prin urmare, trebuie întrunite toate condițiile de validitate ale unui testament.

Ilustrație
Testatorul a tapat și a imprimat testamentul în care a desemnat unicul copil ca moștenitor, dar l-a obligat să transmită unor prieteni anumite bunuri personale. El a semnat și data testamentul. 
Înscrisul nu întrunește condițiile testamentului olograf, fiindcă nu este scris de mână personal. Copilul probabil va fi moștenitor conform regulilor moștenirii legale, însă legatarii doriți de testator nu vor avea un legat. Copilul poate să le transmită bunurile voluntar, însă aceasta nu va fi o executare a legatului, ci o donație în scop de executare a unei obligații morale.

Ca și cea a moștenitorului, poziția juridică a legatarului până la deschiderea moștenirii este că el are o simplă speranță, dar nu are o speranță legitimă ori un drept expectativ [v. Gerhard Schlichting, în MuKoBGB, §2124, nr. 74].

3) Delimitarea legatului de alte figuri de drept succesoral

a) Delimitarea de desemnare a moștenitorului 

Dispoziția testamentară trebuie interpretată înainte de a fi calificată legat, fiindcă există cazuri frecvente de confuzie dintre desemnare de moștenitor și de legatar. Criteriul legal de delimitare între ele este că moștenitor este cel pe care testatorul l-a dorit succesoral universal al său, persoană care nemijlocit dobândește masa succesorală, pe când legatarul nu este văzut de către testator ca cel care îl substituie în toate situațiile sale juridice, active și pasive, ci, mai degrabă, ca beneficiar al „unui cadou”.

În caz de dubii, determinarea dacă o dispoziție testamentară constituie o desemnare de moștenitor sau instituire de legat se face prin interpretarea testamentului, conform regulilor de interpretare din Cartea a IV-a C. civ. [→ adnotarea la art. 2213, nr. 33 și 34, precum și dispozițiile art. 2240].

Atribuirea, prin testament, către o persoană, a unui grup de bunuri importante din masa succesorală, poate fi calificată nu drept legat, ci drept desemnare de comoștenitor cu o cotă succesorală în proporția acelui grup de bunuri (art. 2542 alin.(4)) sau chiar drept o desemnare a acelei persoane drept moștenitor unic dacă se înțelege că testatorul a dorit, ca acea persoană, după efectul său practic și economic, să o substituie în toate relațiile sale din viața civilă [→ adnotarea la art. 2240; jurisprudența constantă germană: BayObLG, Beschluß vom 10. 5. 2004 – 1Z BR 110/03; OLG München, Beschluß vom 19.02.2020 – 31 Wx 231/17, 31 Wx 502/19].

Faptul că testatorul a atribuit toate bunurile sale prin legate, și, astfel, masa succesorală este epuizată, nu permite concluzia că masa succesorală nu va mai avea moștenitor.  Dacă nu există moștenitor testamentar grevat cu aceste legate, la moștenire va veni moștenitorul legal.  Pe drept cuvânt apreciază prof. Knut W. Lange că „nu există masă succesorală fără moștenitor, dar poate exista masă succesorală fără bunuri” [Erbrecht/Lange, §27, nr. 4, p. 204].

În alin. (1) al art. 2297 se vorbește în mod negativ că instituirea unui legat este ceva esențialmente diferit de desemnarea moștenitorului.  Diferența decisivă derivă din noțiunea de moștenitor, care este prevăzută de art. 2162: moștenitorul este succesor universal; la momentul deschiderii moștenirii el substituie pe de cujus în drepturile și obligațiile sale.  Ce anume primește legatarul în mod pozitiv rezultă din lecturarea coroborată art. 2297, 2343 și 2323.  Art. 2323 dispune că, odată cu deschiderea moștenirii, în folosul legatarului se naște o creanță de a dobândi obiectul legatului, dar el nu dobândește obiectul legatului direct de la de cujus, ci de la moștenitor [art. ex-1486 C. civ. definea în mod similar legatul: „Testatorul poate acorda prin testament unei persoane avantaje patrimoniale (legat) fără a o desemna în calitate de moștenitor.”].

Ilustrație

Testator: Fiica F1 va fi unicul meu moștenitor.  Dar imobilul din str. Constatin Tănase, 3, îl las soției mele S.

Efect juridic: Prima dispoziție testamentară este o desemnare de unic moștenitor.  Doar F1 va fi succesor universal al testatorului.  A doua dispoziție testamentară instituie un legat în folosul soției S.  Imobilul este dobândit, pe calea moștenirii, de către F1 (care va primi un certificat de moștenitor).  Totodată, F este grevată de un legat în folosul lui S (care va primi un certificat de legatar). F1 are obligația de a transmite imobilul în posesia lui S, și a își da consimțământul la RBI pentru a fi radiată și S să fie înregistrată ca unic proprietar al imobilului.
Dacă imobilul este înregistrat în RBI pe numele testatorului decedat, S nu este îndreptățită, prin simpla depunere a certificatului de legatar, să dobândească imobilul din str. Constantin Tănase, 3 [art. 28 alin.(1) din Legea nr. 1543 din 25 februarie 1998 cadastrului bunurilor imobile nu prevede certificatul de legatar ca temei de înregistrare a unui drept în RBI].  Ea are nevoie de consimțământul lui F1 (art. 430), care nu poate fi refuzat decât dacă regulile privind răspunderea pentru obligațiile masei succesorale dictează altfel.  Consimțământul de regulă se exprimă prin încheierea unui act juridic bilateral autentic (numit uzual de transmitere sau de executare a legatului) dintre moștenitor și legatar.  Este indiferent că moștenitorul a fost sau nu înregistrat în RBI prealabil încheierii actului juridic bilateral, întrucât înregistrarea moștenitorului în RBI nu are efect constitutiv (art. 425 alin.(1)), iar acest act juridic nu este un act de dispoziție arătat la art 425 alin.(3), ci doar un act de executare a unei obligații preexistente, rezultate din moștenire.

Noțiunile de „moștenitor” și „legatar” au sensuri juridice complet diferite, chiar dacă ei ambii obțin un avantaj din moștenire.  Legatarul nu este un succesor universal și nici cu titlu particular al lui de cujus, ci doar dobândește o creanță față de persoana grevată cu legat (art. 2323) la deschiderea moștenirii (art. 2325) sau după aceasta (art. 2326).  Dreptul succesoral al Republicii Moldova, după modelul BGB [v., similar, în dreptul austriac, Eccher/Erbrecht, nr. 9/5, p. 116], recunoaște doar acest legat obligațional (lat. — legatum per damnationem; ger. — Damnationslegat).  El nu recunoaște legatul cu efecte reale (lat. — legatum per vindicationem; ger. — Vindikationslegat), care ar avea ca efect trecerea bunului de la defunct direct la legatar ca dobânditor particular, evitând moștenitorii.

Construcția juridică a legatului prioritar apare atunci când testatorul a instituit un legat în folosul unui comoștenitor sau chiar în folosul unicului moștenitor. Ea este reglementată expressis verbis de art. 2300.  Astfel, aceeași persoană are două poziții juridice distincte privitor la aceeași moștenire: atât moștenitor, cât și legatar [pentru detalii, v. infra].

b) Delimitare de instrucțiunea de partaj

Criteriul de delimitare dintre legat și instrucțiunea de partaj este existența intenției testatorului de a acorda unui comoștenitor un avantaj patrimonial, care nu se înscrie în lotul său de partaj pe care l-ar fi avut conform cotei sale succesorale. O simplă instrucțiune de partaj nu aduce atingere valorii loturilor de partaj, ci doar se precizează componența lotului.  Ea este strâns atașată dreptului la moștenire și, în caz de renunțare la moștenire, dispare la fel.  Dreptul la legat al comoștenitorului rămâne însă separat de eventuala renunțare a sa la moștenire [Roth/Vermächtnisrecht, p. 8, §1, nr. 25].  O excepție importantă o introduce art. 2533 în materie de moștenitori rezervatari: lui i se interzice să cumuleze întreaga cotă succesorală ca moștenitor rezervatar și întregul legat.  Astfel, el poate pretinde la rezervă doar dacă renunță la legat.  În caz contrar (rezervatarul nu renunță la legat), el pierde dreptul la cota succesorală în calitate de moștenitor rezervatar în mărimea valorii legatului.  În alte cuvinte, valoarea legatului reduce cota succesorală a rezervatarului care nu a renunțat la rezervă.   Din jocul acestor reguli deducem că legiuitorul pornește de la prezumția că legatul instituit în folosul unui moștenitor rezervatar are ca scop, în ochii testatorului, de a satisface rezerva succesorală și, totodată, de a motiva rezervatarul să nu accepte moștenirea și să nu devină moștenitor.

Din perspectivă temporală, legatul apare chiar la momentul deschiderii moștenirii, pe când instrucțiunea de partaj se implementează la etapa partajului. În practica testamentară germană un caz frecvent de legat prioritar este acordarea unui beneficiu moștenitorului prealabil, sub forma eliberării anumitor bunuri din masa succesorală de grevare cu moștenire subsecventă în sensul art. 2286.  În caz de litigiu, comoștenitorul interesat poate introduce o acțiune în constatare pentru a se determina natura dispoziției testamentare [v. Lange/Erbrecht, p. 230, §28, nr. 66].

c) Delimitarea de sarcină

Legatul se deosebește de sarcină, care la fel obligă moștenitorul sau legatarul să execute o prestație, însă fără a acorda unui terț o creanță [→ adnotarea la art. 2343].   Dacă testatorul a dorit un beneficiar să aibă o pretenție de a primi o prestație de la cel grevat, suntem în prezența legatului. Dacă însă testatorul a dorit să oblige pe cel grevat la o prestație fără a desemna un beneficiar concret, un creditor, dispoziția testamentară instituie o sarcină testamentară.

În aceeași cheie, nu există creanță a beneficiarului și, prin urmare, nu suntem în prezența unui legat, dacă testatorul a prevăzut prestația față de beneficiar doar ca condiție de eficacitate a unei alte dispoziții pentru cauză de moarte [v. MuKoBGB, §1939, nr. 2].

4) Legate rezultate din lege

Noțiunea de legat din art. 2297 se referă doar legatul rezultat din testament.  Suplimentar, C. civ. prevede legat legal în caz de preciput [→ adnotarea la art. 2186] și întreținerea de 40 de zile (art. 2420), fiindcă ele tot acordă o creanță de a obține o prestație din masa succesorală, nu constituie o instituire de moștenitor și fiindcă legea dispune că dispozițiile privind legatul se aplică în mod corespunzător.  Dreptul mamei moștenitorului conceput de a fi întreținută (art. 2408) nu constituie un legat legal [v. MuKoBGB, §1939, nr. 11].

5) Legatarul nu dobândește de plin drept elementul de activ din masa succesorală

Principiul că legatul se limitează la instituirea unei creanțe în folosul legatarului are ca efect că legatarul nu dobândește de plin drept vreun bun ori drept din masa succesorală.  Mai mult, prin legat nu se poate institui ori stinge efecte juridice asupra elementelor de activ din masa succesorală.  De exemplu, testatorul nu poate ierta (remite) o datorie prin testament, ci doar poate obliga moștenitorul să o remită.  Acesta trebuie delimitat de un contract de remitere de datorie între vii (art. 988).  De asemenea, prin legat nu se poate constitui în mod direct un drept real asupra unui obiect din masa succesorală ori să dispună de un drept asupra unui asemenea obiect, ori să le greveze, ori să îi acorde calitatea de membru într-o persoană juridică, ci legatarul are doar dreptul de a cere aceste prestații de la persoana grevată.  Un legat exprimat ca legat cu caracter real trebuie interpretat pro validitatem și recalificat în legat clasic, adică obligațional [Dieter Leipold în MuKoBGB, § 1939, nr. 9] sau, după caz, o instrucțiune privitor la partaj (art. 2504).

Ilustrație

Testatorul a dispus: „Las toată averea fiicei F, dar acord soției S un drept de abitație asupra casei mele”.

Interpretare: F este moștenitor unic.  S este legatar.  S nu dobândește dreptul de abitație prin efectul testamentului.  F trebuie să execute legatul și să constituie un drept abitrație prin încheierea cu F a unui contract de abitație în formă autentică asupra casei moștenite de F.  Temeiul nașterii abitației nu este certificatul de legatar deținut de F, ci contractul de abitrație.

Altă este situația când legatul constă în transmiterea de către F a casei în proprietatea lui S.  Aici F nu este obligat să încheie contract de vânzare sau donație cu S, fiindcă obligația de a da (de a transmite proprietatea) deja s-a născut din testament și este confirmată de certificatul de legatar al F.  Părțile vor încheia un act autentic de executare a legatului prin care F consimte la trecerea proprietății asupra casei către S.

Totuși, dreptului la legat i se aplică principiul dobândirii de drept, în sensul că legatarul dobândește dreptul său de creanță chiar de la deschiderea moștenirii, sub rezerva dreptului său de a renunța la legat (art. 2325 și 2329).  Totuși, legatul poate fi constituit sub condiție suspensivă [→ adnotarea art. 2205], caz în care dreptul legatarului nu apare la data deschiderii moștenirii, ci la data îndeplinirii condiției (art. 2326).  Avantajul unui legat sub condiție suspensivă este că el face posibilă acordarea unui legat unei persoane care încă nu este în viață (și nici nu este concepută) la data deschiderii moștenirii.

Ilustrații

[Legat către persoană fizică neconcepută] Testatorul are copii, dar nu și nepoți.  În testament el dispune: „Cu titlu de legat, las colecția mea de elefanți din porțelan primului nepot care se va naște”.

[Legat către persoană juridică neconstituită] Testatorul desemnează moștenitor unic și îi stabilește sarcina de a constitui o fundație educațională în numele său.  În testament el dispune: „Fundația va fi dotată anual cu veniturile din drepturile mele de autor”.

Legatul se naște abia din data constituirii fundației și are un obiect determinabil (în funcție de veniturile colectate).

Din perspectiva moștenitorului, grevarea sa cu un legat nu echivalează cu o obligație de a încheia un careva contract de donație cu legatarul.  Între moștenitor și legatar se naște un raport obligațional extracontractual, de drept succesoral.  Din perspectiva legatarului, el devine proprietar al obiectului legatului din momentul când este îndeplinită formalitatea prevăzută ca modus, adică, în sensul art. 510, predarea bunului nesupus înregistrării în posesia legatarului ori, după caz, înregistrarea dreptului legatarului în registrul de publicitate.  Consimțământul dat de moștenitor la registrul de publicitate nu este titulus în sensul art. 424 alin.(1) și nici certificatul de moștenitor nu este titulusTitulus al legatarului, izvorul raportului obligațional, rezidă în faptul juridic complex format din testament, decesul testatorului și lipsa renunțării la legat de către legatar.  Certificatul de legatar certifică că titulus există în volumul indicat în certificat (art. 2554 și 2557 alin.(1)).

Deoarece dreptul de creanță al legatarului apare chiar din momentul deschiderii moștenirii (sub rezerva unei condiții suspensive cuprinse în testament), legatarul îl poate cesiona (contra unui preț, ceea ce constituie o vânzare, ori gratuit, ceea ce constituie o donație) ori îl poate gaja, iar creditorii săi personali îl pot supune umăririi silite [v. Roth/Vermächtnisrecht, p. 23, §1, nr. 67].  Chiar dacă legatul este supus unei condiții suspensive ori unui termen suspensiv, legatarul poate cesiona ori greva dreptul său condiționat, iar dobânditorul îl va dobândi sub aceeași condiție (resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis, v. art. 352 și 358).

Un alt efect al naturii de drept de creanță a dreptului legatarului este că dacă legatarul a decedat după deschiderea moștenirii, dreptul la legat (inclusiv dreptul de renunțare la legat) intră în componența masei sale succesorale și trece la moștenitorii săi.


▮ II. Legatarul

1) Persoana legatarului

Orice persoană fizică sau juridică poate fi legatar. Calitatea de legatar este compatibilă cu cea de moștenitor. Dacă unul și același bun face obiectul legatului în folosul câtorva persoane (co-legatari), intervine prezumția legală instituită de art. 2308, și anume, în cazul decăderii unui co-legatar, cota sa majorează proporțional cotele-părți ale celorlalți co-legatari (mecanismul acrescământului, jus accrescendi). În așa fel, decăderea unui co-legatar profită celorlalți co-legatari și nu moștenitorului grevat.
Chiar și o persoană nenăscută la momentul deschiderii moștenirii (cu atât mai mult, la momentul întocmirii testamentului) poate fi desemnată legatar (art. 2327), dreptul de creanță fiind un drept sub condiție suspensivă (art. 2328). Un legat care stă sub condiție suspensivă mai mult de 15 ani [comp. cu §2162 BGB, care prevede 30 de ani] de la momentul deschiderii moștenirii încetează să mai producă efecte juridice (art. 2313), cu excepțiile de la art. 2314, care permit și un legat cu o durată mai lungă, dar fixat de anumite împrejurări certe.

Ilustrație
Testatorul dispune că: „Copilul la care se va naște primul, după trecerea mea în neființă, un nepot” va primi din averea mea un cadou în mărime de 10.000.”
Identitatea legatarului este determinabilă. Cercul potențialilor legatari este închis (toți copiii testatorului). Totodată, dreptul la legat este supus condiției suspensive a nașterii unui copil al copilului (nepot al testatorului). Doar prima naștere acordă dreptul la legat copilului devenit proaspăt părinte. Ceilalți copii nu mai au dreptul la legat, așa cum a fost formulat în testament.

 

Decăderea legatarului

La fel testatorul poate desemna un legatar substituent (art. 2341) pentru situația în care legatarul desemnat va decădea din dreptul de la legat (în sensul art. 2176 alin. (2)). Dacă un substituent nu a fost desemnat, art. 2200 poate fi aplicat prin analogie în sensul că dacă legatar este un descendent al testatorului care decade de la legat, legat este cules de descendenții care îl substituie (e.g. nepoții în locul copilului) [în același sens v. Lange/Erbrecht, p. 231, §28, nr. 69].

Predecesul legatarului

Legatarul este decăzut din dreptul la legat dacă a predecedat lui de cujus (art. 2176 alin. (2)). Mai mult însuși dreptul la legat „nu produce efecte juridice” (art. 2310), adică nu se stinge, ci niciodată nu se naște. Pentru persoana grevată de legat (debitorul în raportul obligațional de legat) aceasta este o evoluție bună, fiindcă astfel ea este degrevată de acel legat.  Art. 2167, privind capacitatea succesorală, se aplică prin analogie (art. 6) și capacității de a fi legatar.

Decăderea legatului principal (care grevează moștenitorul) nu atrage însă decăderea sub-legatului (care grevează legatarul decăzut), ci grevarea se strămută pe moștenitor însuși (art. 2311).

În scenariul discutat, decăderea dreptului la legat nu are loc și legatul se naște dacă testatorul desemnase un legatar substituent ori când o asemenea substituire rezultă din regula de interpretate conținută în art. 2200. În acest caz, art. 2341 dispune aplicarea dispozițiilor în materie de moștenitor de substituție (substituentul).  O concluzie importantă este că, deoarece dreptul de creanță rezultat din legat apare doar la deschiderea moștenirii, în caz că legatarul predecedează lui de cujus, acest drept de creanță nu se dobândește de legatar și nu trece la moștenitorii legatarului.  Testatorul poate însă rezolva această problemă, desemnând ca legatari substituenți pe moștenitorii legatarului inițial.  Testatorul nu poate cunoaște cu certitudine cine vor fi moștenitorii legatarului inițial (nu se știe va lăsa legatarul un testament și cu ce conținut; ori cine vor fi copii și soțul legatarului la data decesului legatarului).  În această ipoteză sunt implementate trei tipuri de legat deodată ((a) legat de substituție; (b) legat comun; (c) legat cu legatar determinabil, v. infra) pentru a îndeplini cât mai bine intenția testatorului.

Legatul subsecvent

O altă varietate a legatului este legatul subsecvent (art. 2342). Ca și instituția moștenirii prealabile și subsecvente, un asemenea legat presupune un legat în două etape (două devoluțiuni) după cum urmează:

(i) la deschiderea moștenirii are loc devoluțiunea legatului prealabil: un legatar prealabil dobândește și deține obiectul legatului până la survenirea termenului sau condiției prevăzute în testament. Dacă în această perioadă legatarul subsecvent decedează, dreptul la legat subsecvent se transmite moștenitorilor săi (art. 2162 alin. (3) coroborat cu art. 2325) [v. Lange/Erbrecht, p. 232, §28, nr. 71];

(ii) la survenirea termenului sau condiției prevăzute în testament are loc devoluțiunea legatului subsecvent: legatarul subsecvent are dreptul de a cere transmiterea în proprietate a obiectului legatului de la legatarul prealabil. Prin urmare, legatarul subsecvent nu se află într-un raport obligațional de legat cu moștenitorul, ci cu legatarul prealabil, care se consideră „persoana grevată” conform formulării art. 2342 alin. (1).

Nu trebuie confundat legatarul subsecvent cu legatarul substituent. Legatarul subsecvent este al doilea legatar al bunului (urmând legatarul prealabil), pe când legatarul substituent înlocuiește, chiar de la deschiderea moștenirii, legatarul inițial decăzut din legat. Acesta din urmă, juridic, niciodată nu s-a socotit legatar din cauza efectului juridic al decăderii (art. 2329 alin. (2) coroborat cu art. 2400). Legatarul subsecvent nu este ocrotit prin limitările împuternicirilor de dispoziție ale legatarului prealabil asupra obiectului legatului conform art. 2265 (care se aplică doar moștenirii prealabile, dar nu și legatului prealabil). Totuși, legatarul subsecvent se bucură de protecția art. 2328.

Legatul de substituție are similitudini cu sub-legatul (legatul care grevează legatarul) cu diferența că ultimul nu are în vedere că legatarul grevat ar putea folosi obiectul legatului pentru sine, ci el urmează să execute sub-legatul.

Ilustrație
T a dispus că: 1. Fiica C1 este unic moștenitor, iar feciorul C2 o să fie legatar al unei locuințe. 2. Dacă C2 va muri fără a lăsa descendenți, atunci locuința va trece înapoi la C1.

Așadar, fiica C1 este moștenitorul grevată de legatul în folosul legatarului C2.
La fel fiindcă este un sub-legatar sub condiție suspensivă care grevează pe C2 ca legatar. Dacă C2 decedează fără a lăsa descendenți, moștenitorii lui C2 (care ar putea fi soțul supraviețuitor al lui C2 sau un moștenitor testamentar desemnat de C2 etc.) nu vor păstra locuința, ci vor avea obligația să o transmită fiicei C1 ca sub-legatar.
Potrivit prof. Lange această dispoziție testamentară de restituție sub condiție trebuie calificată desemnare de legatar subsecvent a lui C1.  Legatul subsecvent în folosul C1 nu devine caduc doar dacă testatorul, încă în timpul vieții sale, donează locuința lui C2. În acest caz, legatul prealabil în folosul lui C2 deja se socotește îndeplinit, dar legatul subsecvent în folosul C1 nu se consideră decăzut, ci testamentul trebuie executat în privința legatului lui C1.

[Ilustrație după Lange/Erbrecht, p. 232, §28, nr. 71]

2) Determinarea legatarului de către un terț

Deși testamentul este un act juridic strict personal, iar testatorul nu poate împuternici un terț să determine persoana în favoarea căreia să fie executat legatul (art. 2192 alin. (4)). Totuși, art. 2301 permite testatorul să modeleze astfel legat cu condiția că terțul nu determină categoria sau cercul de persoane, aceasta rămâne supusă voinței personale a testatorului. Terțul (sau însăși persoana grevată de legat) poate însă fi împuternicit „să determine care dintre câțiva legatari să primească legatul”. Simpla acordare a acestei împuterniciri de a determina nu califică terțul în executor testamentar. Dar un executor testamentar poate primi și aceste împuterniciri prin testament.

Din interpretarea testamentului trebuie să se facă concluzia dacă terțul are un drept discreționar de a alege ori trebuie să urmeze anumite criterii stabilite de testator în testament. În ultimul caz, se aplică dispozițiile art. 1007 care permite persoanelor din cercul de potențiali legatari să obține un control judiciar al determinării efectuate.

Este libertatea testatorului să indice în cercul potențialilor legatari chiar pe persoana care are dreptul de a determina legatarul [v. Dietmar Weidlich, în Palandt/BGB, p. 2434, §2151, nr. 1].  În realitate, această excepție poate fi folosită de un testator abil deși să determine ferm un moștenitor, să folosească flexibilitatea normelor de determinare a legatarului pentru a gestiona mai bine incertitudinile viitorului.  Dacă persoana grevată cu legat sau terțul nu poate determina legatarul, toți legatarii desemnați se consideră creditori solidari (art. 2301 alin. (3)).  Prin urmare, dispoziția testamentară care determină cercul potențialilor legatari trebuie să fie suficient de precisă pentru a se determina membrii acestui cerc [Mathis Rudy, în MuKoBGB, §2151, nr. 2].

Sugestie formulare

„Institui legat în folosul copiilor mei, în cote egale, asupra banilor care se vor afla la conturile mele la ziua decesului meu și oblig pe [moștenitor / executor testamentar] să determine identitatea legatarilor respectivi și să le plătească suma cuvenită cât mai curând posibil”.

Dacă însă cercul legatarilor nu poate fi determinat, dispoziția testamentară se va reinterpreta în sarcină cu beneficiar determinabil conform art. 2344 dacă sunt întrunite condițiile conversiunii (mai ales, dacă aceasta corespunde voinței reale a testatorului).  Dacă condițiile conversiunii nu sunt întrunite, dispoziția testamentară este nevalabilă [v. Lange/Erbrecht, p. 233, §28, nr. 73].

lustrație
Testatorul a dispus „să dați câte o carte de a mea colegilor mei”.  Dispoziția testamentară este prea vagă și nu se poate determina cercul colegilor decât dacă testamentul este apt de interpretare pornind de la alte indicii.

Dacă însă a dispus: „să dați o carte celor care vor veni la înmormântare”, cercul este determinat, iar identitatea legatarilor — determinabilă.

De situația stabilirii unui cerc determinabil de persoane (e.g. „copiii mei”), guvernată de art. 2301, trebuie delimitată situația diferită, acoperită de art. 2302, care presupune că identitatea potențialilor legatari este fixă, însă testatorul dorește doar unul dintre ei să primească legatul (e.g. „să îi dai fiicei C1 sau feciorului C2”). Soluția legală este că o asemenea formulare nu este nulă, ci dreptul de a alege dintr-unul dintre ei revine persoanei grevate însăși dacă din testament nu rezultă o altă voință a testatorului.

Art. 2303 extinde libertatea testamentară în materie și permite testatorului să stabilească un grup de legatari și un grup de obiecte ale legatelor și să lase la determinarea unui terț (inclusiv a persoanei grevate) distribuția concretă. În caz de eșec de a face determinarea, masa de obiecte ale legatelor este proprietatea comună pe cote-părți egale a grupului de legatari (art. 2302 alin. (2)). Prin urmare, ei urmează să facă propriul lor partaj.


▮ III. Debitorul legatului: persoana grevată

1) Cerințe privind persoana grevată

În materie de legat, dreptul succesoral folosește noțiunea „persoană grevată” pentru a desemna persoana obligată să execute legatul, din contul drepturilor sale succesorale, adică ca moștenitor ori legatar (art. 2297 alin. (2) enunțul 1). Prin urmare, executorul testamentar nu este „persoană grevată”. Dacă s-a instituit execuțiunea, „persoană grevată” rămâne moștenitorul, doar că executarea legatului o va face, din contul drepturilor succesorale ale moștenitorului, executorul testamentar.

Se observă așadar că, în fond, legatul, deși nu este o grevare reală, grevează, după caz:

a) masa succesorală – în cazul moștenitorului unic sau când legatul grevează toți comoștenitorii;
b) o cotă din masa succesorală – legatul grevează doar un comoștenitor;
c) un bun din masa succesorală – legatul (sub-legat) grevează un alt legatar. Nu există o limită lanțurilor de sub-legate [v. Lange/Erbrecht, p. 234, §28, nr. 78]. La fel, s-a reținut că și un legatar în temeiul legii poate fi grevat de un sub-legat (e.g. legat care grevează soțul supraviețuitor în privința bunurilor care fac obiect dreptului său de preciput) [v. Dietmar Weidlich, în Palandt/BGB, p. 2433, §2147, nr. 2].  Scadența sub-legatului este condiționată de scadența legatului grevat (art. 2336).

Oricare fel de moștenitor poate fi grevat de un legat, indiferent de temeiul chemării la moștenire (moștenitorul legal sau moștenitorul testamentar), număr (moștenitorul unic sau comoștenitorul) sau de alte modalități (substituentul; moștenitorul prealabil sau moștenitorul subsecvent).  Chiar și moștenitorul rezervatar poate fi persoană grevată cu legat [→ adnotarea la art. 2533].  Aici însă trebuie să se observe regulile art. 2535 care ocrotesc rezerva prin „degrevarea” rezervatarului de legate și sarcine în partea în care se încalcă rezerva (care este o exceptio peremptoria).  Astfel se realizează principiul că rezervatul are un minim de drepturi, independent de conținutul testamentului (care instituie legatul).

Dacă testatorul nu a stabilit altfel, grevat se consideră moștenitorul (art. 2297 alin. (2) enunțul 2), indiferent că el este moștenitor legal sau testamentar.  Grevat este moștenitorul care chiar culege moștenirea, adică nu este decăzut de la moștenire în sensul art. 2176 alin. (1).  Decăderea unui moștenitor de la moștenire, de principiu, nu afectează validitatea legatului și cel care vine la moștenire în loc (fie prin substituție (prin reprezentare) a moștenitorului legal, fie ca substituent al moștenitorului testamentar) este cel grevat de legat (art. 2311) [v. Michalski/Schmidt/Erbrecht, p. 293-294, nr. 904].

În plus, la aplicarea acestor reguli supletive în cazul comoștenitorilor, se va observa art. 2524 care duce la rezultatul că comoștenitorii sunt debitori solidari ai legatului.

Moștenitorul moștenitorului (m1M1) nu poate fi direct indicat ca persoană grevată de testator (D), fiindcă primul (m1M1) nu își trage drepturi succesorale din moștenirea lăsată de testator (D), ci de către moștenitor (M1). Dar obligația moștenitorului (M1) rezultată din legat, evident, este transmisibilă prin moștenire căte m1M1 [în același sens, v. Michalski/Schmidt/Erbrecht, p. 294, nr. 904].

Legatul, care esențialmente se instituite printr-un testament, trebuie delimitat de acte juridice între vii (inter vivos) ale lui de cujus, și anume: donația (art. 1198), și desemnarea unui terț beneficiar într-un contract închieat de de cujus (art. 1096), cum ar fi desemnarea copilului ca beneficiar într-o poliță de asigurare de viață contractată de de cujus [v., în dreptul francez, Malaurie/Brenner/Successions, p. 46, nr. 32; Jérôme Kullmann, Assurance de personnes : vie – prévoyance, În: Rep. civ., janvier 2013, nr. 208 și urm.; v., în dreptul german, MuKoBGB, §1939, nr. 3; v. în dreptul austriac, Eccher/Erbrecht, nr. 1/20, p. 8].

Deci, dacă de cujus încheie un contract în folosul unui terț, această stipulație nu are valoarea unui legat în sensul dreptului succesoral. Promitentul nu este persoană grevată de legat, iar terțul beneficiar nu este un legatar și asta deoarece obiectul legatului nu intră în componența masei succesorale, ci este datorat de către promitent (cocontractantul lui de cujus) direct terțului beneficiar [în același sens, v. Lange/Erbrecht, p. 235, §28, nr. 80; Michalski/Schmidt/Erbrecht, p. 293, nr. 903; BGH, 06.03.1985, nr. IVa ZR 171/83].  Contractul în folosul unui terț rămâne un act juridic inter vivos, motiv pentru care art. 2297 alin. (2) limitează cercul persoanelor grevate de un legat la moștenitor și legatar.

Dacă între momentul deschiderii moștenitorii și executarea legatului are loc o schimbare esențială a circumstanțelor, persoana grevată nu poate recurge la art. 1083 (situație numită și impreviziune sau hardship) pentru a cere ajustarea obligației sale. Art. 1083 nu este gândit pentru obligații stabilite prin testament, ci se referă la obligații „asumate” de debitor, iar, prin condițiile înaintate de lege, reglementarea ocrotește previziunile rezonabile ale debitorului și distribuirea riscului. Or, în materie testamentară, riscul stă integral pe persoana grevată. Dreptul succesoral nu acordă nicio garanție moștenitorului că va obține o moștenire bogată și care nu va fi epuizată prin legate. Principiul priorității moștenirii testamentare cere ca voința testatorului să fie implementată maxim posibil, ceea ce include executarea întocmai a legatelor.
Dacă însă s-au schimbat circumstanțele între momentul întocmirii testamentului și deschiderea moștenirii, urmează a fi aplicate regulile interpretării testamentului pentru a decela voința reală a testatorului cu o posibilă interpretare extensivă.

Deși ar părea logic să fie așa, sub-legatul nu se limitează la valoarea legatului. Art. 2337 alin. (1) (1) acordă legatarului grevat dreptul de a refuza executarea sub-legatului în măsura în care ceea ce a obținut prin legat nu este suficient pentru executare. Precizarea din normă „și după acceptarea legatului” arată că acceptarea legatului principal nu înseamnă în mod neapărat acceptarea nelimitată a sub-legatelor care grevează legatul principal.

2) Limitele răspunderii persoanei grevate

Moștenitorul grevat răspunde pentru executarea legatului tot așa cum răspunde pentru celelalte obligații ale masei succesorale (art. 2418 alin. (2)), cu două diferențe fundamentale:

a) legatul se execută după stingerea celorlalte obligații ale masei succesorale. Totuși, dacă legatul s-a executat înainte de stingerea altor obligații ale masei succesorale, art. 2339 alin. (2) introduce o normă excepțională de protecție a creditorilor masei succesorale și le deschide calea spre a urmări direct legatarul: dacă alte bunuri care intră în componența masei succesorale nu sînt suficiente pentru a satisface obligațiile masei succesorale, legatarul răspunde pentru aceste obligații pînă la concurența valorii bunurilor primite.

b) răspunderea pentru legat se limitează la masa succesorală. Art. 2447 care declară aplicabilă excepția de insuficiență a masei, prevăzută la art. 2445, chiar dacă masa succesorală nu este epuizată, dar ea este supraîndatorată de legate și sarcini. Din art. 2447 mai rezultă că nu este necesară parcurgerea vreunor etape procedurale, cum ar fi intentarea procesului de insolvabilitate ori refuzul de intentare și nici nu este necesară instituirea administrării masei succesorale.

Efectul practic al acestor reguli este că moștenitorul nu poartă răspundere nelimitată (cu patrimoniul său personal) pentru executarea legatului. El poartă răspundere personală, fața de masa succesorală, pentru proasta administrare a masei succesorale, iar această despăgubire plătită masei succesorale poate fi folosită pentru executarea legatelor rămase neexecutate.

3) Pluralitatea de persoane grevate

Comoștenitorii grevați de același legat au o „obligație comună” în sensul art. 2524 și, prin urmare, ei răspund solidar față de legatar. Ei răspund atât cu masa succesorală, cât și cu patrimoniul personal, însă au posibilitatea de a-și limita răspunderea pentru legat la masa succesorală.  Răspunderea în exterior, față de legatar, se determină prin aplicarea coroborată a regulilor privind obligațiilor solidare (art. 796 și urm.) și celor privind răspunderea comoștenitorilor (art. 2524 și urm.).  În relațiile interne, dintre comoștenitorii legați, răspunderea lor este proporțională cotelor succesorale în absența unei voințe a testatorului manifestată în testament (art. 2298, e.g. „Dispun că, în relațiile dintre comoștenitorii M1 și M2, executarea legatului să fie suportată doar de cota succesorală care revine lui M2”). Aceste reguli se aplică chiar dacă mai mulți, dar nu toți, comoștenitorii sunt grevați de același legat [v. Lange/Erbrecht, p. 236, §28, nr. 85; Gerhard Schlichting, în MuKoBGB, §2148, nr. 2].

Reiterăm însă că aici trebuie să se observe regulile art. 2535 care ocrotesc rezerva prin „degrevarea” rezervatarului de legate și sarcini în partea în care se încalcă rezerva, ceea ce, în fond, nu modifică regula răspunderii solidare, în relațiile externe, față de legatar, dar modifică regula răspunderii interne, între comoștenitori, cu efectul că rezervatarul nu va datora rambursare din contul cotei rezervatare dacă alți comoștenitori grevați au executat legatul comun.

Legatarii grevați de același sub-legat răspund divizibil (art. 2298), cu excepția cazului când obiectul sub-legatului este indivizibil (art. 783 și 784 alin. (1)). În absența unei voințe a testatorului manifestată în testament, cotele din obligația divizibilă se determină în baza valorii relative a fiecărui legat principal primit de legatarii grevați de sub-legat.


▮ IV. Obiectul legatului

1) Noțiunea de obiect al legatului

Faptul că prin legat să instituie o creanță face posibilă ca orice prestație să facă obiectul ei [Michalski/Schmidt/Erbrecht, p. 296, nr. 912].  Deci prestația poate consta în a da, a face sau a nu face ceva din partea persoanei obligate [pentru obiectul prestației, v. art. 774].

Textul de lege exemplifică obiectul legatului: 
— un drept patrimonial (real, de creanță, de proprietate intelectuală): mamei voastre să îi dați casa; constituirea unei garanții (la partaj cel care va primi imobilul să-l pună în ipotecă pentru a garanta sulta); constituirea unui uzufruct asupra unui pachet de acțiuni; drept de abitație asupra unei locuințe (dar mama voastră va avea dreptul să locuiască, pe toată viața, în casă); cesiunea unei creanțe;
— plată unei sume de bani: va transmite prietenului meu P1 5.000 lei; 
— remiterea unei datorii: iert datoria feciorului F2 de 10.000 față de mine.

Legatul poate consta în dreptul de a primi posesia, folosința unui bun ori de a se încheia un contract (de vânzare, de locațiune, de împrumut etc.). La fel, prestarea unui serviciu sau întreținerea unei persoane poate face obiectul legatului.

Nu este o cerința ca avantajul patrimonial oferit care constituie obiectul legatului să constituie o îmbogățire în patrimoniul legatarului.  De exemplu, constituie legat și dispoziția testamentară care obligă persoana grevată la un drept de preemțiune constituit astfel în folosul legatarului, care poate fi preemțiune în caz de vânzare ori în caz de locațiune a unui bun succesoral; ori acordarea către legatar a unei opțiuni de a cumpăra ori lua în locațiune un bun succesoral.  Dacă însă prestația dispusă de testator nu prezintă niciun avantaj patrimonial pentru beneficiarul ei, dispoziția ar trebui recalificată în sarcină testamentară [v. Lange/Erbrecht, p. 237, §28, nr. 88 și 89].  Dar obligația moștenitorului, instituită prin testament, de a transmite unei persoanei un obiect fără valoare patrimonială, dar cu o mare valoare sentimentală, rămâne un legal [Michalski/Schmidt/Erbrecht, p. 297, nr. 912].

Între data întocmirii testamentului și data decesului pot trece mulți ani, iar masa succerorală lăsată de defunct să arate foarte diferit de patrimoniul testatorului.  În special, dacă înainte de deschiderea moștenirii de cujus a înstrăinat obiectul legatului ori altfel a încetat să fie titular al dreptului care face obiectului legatului (e.g. a fost urmărit silit de un creditor; a pierit prin demolare, distrugere, consum, sustragere de către un terț etc.; a fost transformat prin accesiune), dispoziția testamentară de instituire a legatului este, în principiu, caducă (art. 2388 lit. c)).

Dacă însă testatorul are față de un terț o creanță rezultată din această pieire a bunului, art. 2318 alin. (3) partea a doua, prevede mecanismul subrogării, astfel că obiect al legatului devine substitutul (pretenția de despăgubire față de terțul responsabil de prejudiciu sau despăgubirea de asigurare).  Aceeași normă, în prima parte prevede subrogarea atunci când „testatorul are dreptul să ceară predarea bunului care face obiectul legatului”.

Ilustrație

Testatorul poseda în temeiul unui contract de leasing un automobil; în testament el a dispus că automobilul să revină unui legatar (L1); totuși, la data decesului testatorului nu toate ratele de leasing erau plătite, astfel încât automobilul încă aparținea societății de leasing.  Soluția art. 2318 alin. (3) este că obiect al legatului îl constituie creanța testatorului, în calitatea sa de locatar în regim de leasing, de a dobândi în proprietate automobilul.  

Obligația de plată a ratelor de leasing rămase sunt obligații ale masei succesorale (M1+M2) și nu ale legatarului L1 (art. 2339 alin. (1)).  Dacă testatorul însă a dispus că legatarul urmează să achite ratele de leasing rămase, atunci dispoziția testamentară se califică în sub-legat în folosul moștenitorilor (M1+M2 sunt sub-legatari), cu efectul că moștenitorii, în calitate de sub-legatari, pot cere lui L1, în calitate de persoană grevată de sub-legat, să plătească ratele rămase de leasing (art. 2339 alin. (3)).

O excepție importantă de la consecința caducității dispoziții testamentare de instituire a legatului o constituie situația în care din interpretarea testamentului rezultă că testatorul a voit ca bunul să-i revină legatarului, chiar dacă nu face parte din masa succesorală (art. 2318 alin. (1)).  Acest caz special este în continuare reglementat de art. 2319.

În cazul în care testatorul era doar posesorul bunului, art. 2318 alin. (2) instituie regula de interpretare că legatul privește posesia, cu excepția situației în care nu conferă legatarului niciun avantaj juridic. Adică, testamentul nu urmează a fi interpretat în sensul că persoana grevată este obligată să procure proprietatea bunului și să-l transmită în proprietatea legatarului.

Deoarece, până la executarea legatului, persoana grevată este proprietar al obiectului legatului care se află în masa succesorală, există riscul că ea îl va înstrăina (fie cu bună-credință, pentru a putea stinge o obligație a masei succesorale, fie cu rea-credință, pentru a zădărnici executarea în natură a legatului). În ultimul caz, legatarul are dreptul la despăgubiri care acoperi dauna sa reală (valoarea obiectului legatului) și profitul ratat conform art. 902 și urm.

2) Situația grevărilor preexistente asupra obiectului legatului

În cazul în care este legat un bun din masa succesorală și el este grevat de drepturile unui terț, în mod normal legatarul îl va primi în forma grevată și nu poate pretinde moștenitorului grevat de legat înlăturarea drepturilor cu care este grevat bunul (art. 2316 alin. (1) enunțul 1). Regula este doar de interpretare, astfel că din testament poate rezulta intenția testatorului este că legatarul are dreptul de a cere de la moștenitorul grevat de legat înlăturarea grevărilor asupra obiectului legatului; în acest caz, legatul are ca obiect și această pretenție a înlăturare a grevărilor existente (art. 2316 alin. (1) enunțul 2). Deoarece grevările asupra obiectului legatului, de regulă, constituie drepturi reale limitate ale terților, persoana grevată va avea deci obligația să determine terțul respectiv să renunțe la acea grevare ori să o cumpere de la el. De exemplu, dacă obiectul legatului este grevat de un drept de abitație moștenitorul, în temeiul legatului, va fi obligat să negocieze cu titular dreptului de abitație un aranjament de alternativă, e.g. să îi plătească în schimbul renunțării la dreptul de abitație. Dacă obiectul legatului este grevat de un gaj, moștenitorul grevat își va îndeplini obligația de înlăturare a grevării prin plata obligației garantate în măsura necesară pentru stingerea gajului.

3) Avantajele și costurile obiectului legatului

Între apariția dreptului la legat și executarea legatului de regulă trece o perioadă de timp, în funcție de complexitățile procedurale ale moștenirii și valoarea obiectului legatului.  În această perioadă de expectativă, obiectul legatului ce este un bun determinat care intră în componența masei succesorale, poate genera masei succesorale avantaje (dobânzi, folosință etc.) și cheltuieli (de întreținere, reparație, apărare judiciară etc.). În absența unor dispoziții testamentare în această privință, primesc aplicare art. 2333 și 2334.

Persoana grevată trebuie să remită legatarului și fructele percepute, precum și alte foloase obținute prin exercitarea dreptului de la momentul devoluțiunii legatului, dar nu este ținută să plătească legatarului despăgubiri pentru foloasele care nu se consideră fructe (art. 2333).  Aici trebuie să se observe că norma tace despre rambursarea fructelor nepercepute ori foloaselor neobținute, dar care putea, conform regulilor unei administrări prudente, să fie obținute.

Ilustrație

Conform testamentului lăsat de către D, M1 este moștenitor, iar L1 este legatar al unei locuințe din masa succesorală. 
Dacă, până la executarea legatului de către M1, locuința era închiriată către E, care plătea chirie lui M1 în calitate de moștenitor, chiria constituie fruct al obiectului legatului. L1 are dreptul de a primi această chirie de la M1.

Dacă, până la executarea legatului de către M1, locuința nu era închiriată, ci M1 locuia în ea ori nimeni nu locuia în ea, L1 nu are dreptul de a primi valoarea folosinței bunului de către M1. Însă din moment când legatul devine scadent (de regulă, de la stabilirea unui termen de către L1 în adresa lui M1, conform art. 861 alin. (2)), M1 datorează lui L1 valoarea folosinței cu titlu de profit ratat.

Sub aspect temporal, regula este diferită în cazul legatului bunurilor determinate generic (art. 2305) și a legatului de dobândire a bunului altuia (art. 2319) și anume fructele și folosința trebuie transmise de la scadența acestor legate și nu din data devoluțiunii legatului (v. art. 2212 când dispoziția testamentară de instituire a legatului este anulabilă).  La fel, în cazul legatului alternativ (art. 2304), scadența survine abia după alegerea obiectului legatului de către persoana îndreptățită să aleagă.

Potrivit art. 2334, persoana grevată de legat poate cere de la legatar rambursarea următoarelor cheltuieli suportate:

a) cheltuieli făcute cu bunul după deschiderea moștenirii;

b) cheltuielilor pe care le-a făcut după deschiderea moștenirii pentru eliberarea bunului de grevări (evident, dacă eliberarea grevărilor nu cade în sarcina moștenitorului însuși potrivit art. 2316).

Conform aceleiași norme mărimea rambursării se determină, conform regulilor care reglementează raporturile dintre posesor și proprietar și anume art. 497 alin. (4) care face re-trimitere la dispozițiile privind îmbogățirea nejustificată.


▮ V. Clasificarea legatelor

1) Clasificarea legatelor după conținutul juridic

În funcție de modul în care au fost modelate juridic drepturile legatarului, putem distinge între următoarele tipuri de legate:

a) Legatul de substituție

Legatul de substituție este reglementat de art. 2341 și este dispoziția testamentară prin care testatorul dispune ca, în cazul în care legatarul (legatul inițial) nu dobîndește legatul (adică decade din legat în sensul art. 2176 alin. (2)), obiectul legatului urmează să revină unei alte persoane (legatarul de substituție).  În lipsa unui legat de substituție, legatul se va stinge dacă legatarul inițial decade din legat.  Ori, dacă s-a instituit un legat comun și un co-legatar decade din legat, intervine prezumția de acrescământ (jus accrescendi) în folosul celorlalți colegatari (art. 2308).

Similitudinea dintre moștenitorul de substituție (substituent) și legatul de substituție este evidentă, având în vedere că ele se bazează pe aceeași intenție a testatorului de a prevedea pentru situația când beneficiarul testamentar numit primul decade din acest beneficiu.  Pentru această identitate de rațiune, art. 2341 prevede aplicarea în mod corespunzător (mutatis mutandis) a dispozițiilor în materie de substituent (și face trimitere la art. 2249 alin. (2), 2250 și 2251).

Sugestie formulare — legatar de substituție

Cu titlu de legat, îi las prietenului P1 automobilul V.  Dacă însă, din oricare motiv, C1 nu va dobândi legatul, cu titlu de legat de substituție, îi las automobilul V prietenului P2.

b) Legatul principal sau legatul grevat și sub-legatul

În sensul art. 2337 legatul principal este dispoziția testamentară prin care testatorul instituie un legat, dar totodată grevează legatarul cu un alt legat (sub-legat) sau o sarcină.  Legatarul poate refuza executarea grevării impuse lui de către testator în măsura în care ceea ce a obținut prin legatul principal nu este suficient pentru executarea acelor grevări.

Obligația legatarului principal rezultată din sub-legatul nu este o obligație a masei succesorale, fiindcă nu apasă pe moștenitori [v. Lange/Erbrecht, p. 240, §28, nr. 99].

c) Legatul prealabil și legatul subsecvent

Devoluțiunea legatului în două etape (prealabil și subsecvent) este modelată de legiuitor după modelul moștenirii prealabile și subsecvente.

El pare a fi asemănător cu legatul principal și sub-legatul, însă criteriul de delimitare dintre ele este că obiectul legatului principal și obiectul sub-legatului nu sunt identice.  De cealaltă parte, legatul prealabil și subsecvent au același obiect, care trece de la un legatar la altul, o dată cu devoluțiunea legatului subsecvent [v. Lange/Erbrecht, p. 240, §28, nr. 98, care dă următoarea ilustrație a legatului prealabil și subsecvent: testatoarea a dispus în testament ca moștenitorul să transmită nepoatei bijuteriile, dar când strănepoata va împlini 21 de ani ea va primi bijuteriile de la nepoată].  Avantajul unui legat subscvent sub condiție suspensivă (împlinirea vârstei) este că el face posibilă acordarea unui legat unei persoane care încă nu este în viață (și nici nu este concepută) la data deschiderii moștenirii.

d) Legatul prioritar al moștenitorului

(i) Introducere

În sensul art. 2300 legatul prioritar este dispoziția testamentară prin care testatorul instituie un legat în folosul unei persoane care, totodată, îi este moștenitor.

Legatul prioritar oferă un avantaj prioritar legatarului care este, concomitent, și comoștenitor. Astfel, dacă legatul prioritar grevează întreaga masă succesorală (toți comoștenitorii, cum este și regula), de fapt, astfel testatorul îl tratează cu preferință pe comoștenitorul legatar. Acest comoștenitor preferat are dreptul să i se atribuie bunul înainte de partaj [Gerhard Otte, în Staudinger BGB, §2150, nr. 6; Roth/Vermächtnisrecht, p. 9, §1, nr. 28] și fără a se reduce cumva lotul său de partaj din masa succesorală rămasă.

Nu este neapărat ca avantajul patrimonial al comoștenitorului care beneficiază de un legat să reprezinte o îmbogățire financiară, ci oricare privilegiu, cum ar fi instituirea unui drept de preemțiune la partaj ori chiar post-partaj, în raport cu un bun atribuit altui comoștenitor.

Ilustrație
Desemnez moștenitori copiii mei C1, C2 și C3.
C1 are dreptul preferențial de a alege casa părintească în cadrul partajului. Dacă C1 nu o va alege ca parte a partajului, ci casa părintească va reveni lui C2 sau C3, ea va fi grevată cu un drept de preemțiune în folosul lui C1.

(ii) Scutirea de sultă la partaj

Cel mai adesea însă legatul prioritar constituie un privilegiu patrimonial acordat comoștenitorului legatar. De exemplu, testamentul poate cuprinde instrucțiuni de partaj și indica că, dacă bunul atribuit unui comoștenitor depășește lotul său de atribuire, el este scutit de a plăti sultă celorlalți. Așadar, anume această scutire este acel avantaj patrimonial care face obiectul legatului [în același sens v. Lange/Erbrecht, p. 230, §28, nr. 65; Michalski/Schmidt/Erbrecht, p. 296, nr. 911].  În absența unui asemenea legat, comoștenitorul va fi ținut la sultă (art. 2502 alin. (5)).

Așadar, din punct de vedere practic, legatul prioritar poate asigura că un bun succesoral este dobândit anume de un comoștenitor, indiferent de valoarea cotei sale succesorale.  În cazul unei instrucțiuni de partaj clasice, testatorul vrea să păstreze mărimea cotelor succesorale a comoștenitorilor intactă.  Așadar, comoștenitorul care a primit conform instrucțiunii de partaj mai mult decât era proporțional cotei sale, va datora sultă.

Se poate însă întâmpla că testatorul poate da instrucțiuni de partaj cu intenția clară ca valoarea care urmează să fie primită de fiecare beneficiar să fie diferită; o asemenea intenție duce la calificarea de instituire a unui legat prioritar în folosul acelor beneficiari [BGH din 06.12.1989, nr. IVa ZR 59/88].

Atunci când testatorul alocă copiilor săi (moștenitori legali de clasa I) bunuri cu diferite valori, ar trebui de făcut concluzia rațională că el intenționa cotele lor succesorale să aibă mărimi diferite (proporționale) și nu doar să instituie o serie de legate prioritare, cu păstrarea cotelor succesorale egale.

Dacă testatorul a dispus că un comoștenitor urmează să primească un anumit bun fără a fi ținut la o sultă către ceilalți comoștenitori, dispoziția testamentară urmează a fi calificată atât ca o instrucțiune de partaj (privitor la bun), cât și ca legat prioritar (privitor la sultă) în folosul primului [OLG Hamburg din 22.12.2016, nr. 2 U 10/16].  Însă în lipsa unei asemenea legat prioritar, dispoziția se va califica doar instrucțiune de partaj, iar obligația de plată a sultă se va păstra.

Sugestie de formulare

„Dacă unul din moștenitorii mei primește, ca valoare, mai mult decât corespunde cotei sale succesorale, această valoare adițională îi este atribuită cu titlu de legat prioritar și astfel nu va datora sultă pentru ea.  Acest legat prioritar se aplică la partaj și este instituit sub condiția că moștenitorul respectiv nu renunță la moștenire.”

[după Roth/Vermächtnisrecht, p. 8, §1, nr. 27 și p. 12, §1, nr. 44]

În practica testamentară germană o asemenea modelare testamentare este cunoscută ca „testamentul de Frankfurt” (ger. — Frankfurter Testament), propus de prof. Günther Felix.  El este preferat în testamente avansate ale oamenilor de afaceri, din cauza consecințelor fiscale în legea germană.

Ilustrație - testamentul de Frankfurt

Testatorul are 2 copii (C1 și C2) și soț (S), iar patrimoniul său cuprinde două bunuri esențiale, e.g. o parte socială de 100% într-un SRL activ, o imobile comerciale transmise în chirie și care aduc venit, precum și locuința familială.

Prin testament se dispune:

(1) cotele succesorale ale comoștenitorilor testamentari (e.g. C1, C2, S) sunt egale;
(2) în folosul C1 se instituie legat prioritar care are ca obiect parte socială de 100% într-un SRL;
(3) în folosul C2 se instituie legat prioritar care are ca obiect imobile comerciale;
(4) în folosul S se instituie legat prioritar care are ca obiect locuința familială;
(5) dacă între obiectul celor 3 legate există diferență de valoare, în folosul celui care are valoare mai mică se instituie un legat prioritar în mărimea sultei necesare.

Avantajul practic unei asemenea abordări este că notarului care desfășoară procedura succesorală îi va simplu să determine cotele succesorale comoștenitorilor (egale).  Nu va fi necesar de a face o evaluare a bunurilor și a masei, care implică timp, costuri și potențiale litigii.  Adițional, fiecare comoștenitor va primi câte un certificat de legat pentru bunul alocat lui.  Dacă masa succesorală va cuprinde bunuri care nu fac obiectul legatelor, ele vor fi dobândite în cote succesorale egale de către comoștenitori.

Instituirea unui legat prioritar în folosul moștenitorului poate atinge și alte scopuri practice ale testatorului.  În primul rând, în cazul execuțiunii testamentare grevați sunt moștenitorii, dar nu legatarii, astfel că legatarul este liber să-și exercite drepturile rezultate din legate decât dacă din interpretarea testamentului rezultă că legatul devine scadent abia când încetează execuțiunea testamentară ori la îndeplinirea unei alte condiții suspensive [BGH din 29.04.1954, nr. IV ZR 152/53].

În al doilea rând, în cazul când testatorul a instituit o moștenire prealabilă și una subsecventă, art. 2262 alin. (2) instituie prezumția legală, că dreptul moștenitorului subsecvent nu se extinde la legatul prioritar acordat moștenitorului prealabil.  În alte cuvinte, instituind un legat prioritar în folosul moștenitorului prealabil, testatorul exclude obiectul legatului de la moștenirea subsecventă, iar obiectul legatului aparține definitiv moștenitorului prealabil chiar la momentul deschiderii moștenirii prealabile [v. Dietmar Weidlich, în Palandt/BGB, p. 2428, §2136, nr. 7 și urm.].

Sugestie formulă certificatul moștenitorului prealabil care beneficiază de legat prioritar

„Dreptul moștenitorului subsecvent nu se extinde asupra obiectului legatului prioritar al moștenitorului prealabil, și anume asupra imobilului din str. ..., înregistrat sub număr cadastral...”

[după Roth/Vermächtnisrecht, p. 11, §1, nr. 37]

(iii) Atribuirea unui moștenitor dreptului de preluare a unui bun succesoral

Testatorul poate atribui unui comoștenitor un anumit bun succesoral cu dispoziția că acesta are dreptul de a prelua acest bun, fie la preț de piață, fie la un preț de preluare stabilit în testament.  În practica testamentară germană acest drept al comoștenitorului se numește drept de preluare (ger. — das Übernahmerecht).
După natura sa, dispoziția testamentară este un legat prioritar.  Ea nu este o instrucțiune de partaj, fiindcă nu este formulată ca o obligație a tuturor comoștenitorilor, ci doar dă o opțiune comoștenitorului, un drept potestativ.  Dreptul de a dobândi bunul apare doar dacă comoștenitorul cu legat prioritar exercită opțiunea. [BGH din 08.11.1961, nr. V ZR 31/60; Roth/Vermächtnisrecht, p. 15, §1, nr. 50; pentru o poziție permisivă privitor la dreptul de preluare în dreptul succesoral, v. E. Yu. Petrov, Comentariu la art. 1137, în Comentariul #Glossa la art. 1110–1185 CC FR, p. 194, nr. 2.6].

Dacă valoarea de piață la data exercitării opțiunii este mai mare decât valoarea de preluare stabilită de testator, comoștenitorul beneficiar al opțiunii are și un legat prioritar privitor la această diferență, care îl avantajează. Invers, dacă valoarea de piață este mai mică decât valoarea de preluare (testatorul a stabilit o valoare exagerată), înseamnă că, în fond, ceilalți comoștenitori beneficiază de un legat prioritar pentru acest excedent [Roth/Vermächtnisrecht, p. 15, §1, nr. 51].

Sugestie de formulare legat sub forma dreptului de preluare

„Grevez moștenitorii cu următorul legat: Comoștenitorul C1 (sau, cu titlu de substiuenți, descedenții săi în cote egale) au dreptul de a prelua imobilul din str. ..., înregistrat nr. cadastral ..., contra plății sumei de 10.000.  Acest legat este un legat prioritar și nu se va deduce din cota succesorală a lui C1 (C1 nu este obligat să plătească sultă pentru el).  Dreptul de preluare se stinge dacă nu este exercitat, prin declarație adresată celorlalți comoștenitori, în termen de 3 luni de la data primirii certificatului de legatar de către C1.  Legatarul va suporta cheltuielile de executare a legatului (inclusiv de autentificare și înregistrare în registrul bunurilor imobile).”

[după Roth/Vermächtnisrecht, p. 15, §1, nr. 51]

Raportul juridic de legat este extracontractual și, prin urmare, la fel este și raportul rezultat din exercitarea dreptului de preluare.  Totuși, obligațiile comoștenitorului legatar și ceilalți comoștenitori au obligații corelative în sensul art. 779 (raportul juridic este sinalagmatic), astfel că privitor la plata valorii se aplică art. 886 și art. 901 alin. (1) lit. b) și c).

e) Legatul cu legatar determinabil

Potrivit art. 2301 alin. (1), testatorul poate constitui un legat cu un obiect determinat însă în favoarea câtorva persoane astfel ca cel grevat cu legatul sau un terț să determine care dintre câțiva legatari să primească legatul. Dreptul de a determina legatarul definitiv poate aparține unei persoanei sau mai multora și poate aparține chiar moștenitorului. Dreptul de a alege al persoanei indicate în testament nu este transmisibil în caz de deces al acesteia.

Ilustrație

T dispune că 1) copiii săi îl vor moșteni în cote egale, dar că 2) el instituie un legat prioritar asupra pachetului de acțiuni pe care îl deține în capitalul unei societăți valoroase (SA) și că 3) legatar al acestui legat va fi acela din copiii săi care, la împlinirea vârstei de 30 de ani de către cel mai tânăr dintre ei, va fi socotit cel mai capabil să controleze societatea SA. Dreptul de a alege legatarul va aparține, în comun, soției și administratorului SA. Până la executarea legatului, pachetul de acțiuni va fi grevat de execuțiune testamentară exercitată de soția sa.

În jurisprudența germană s-a apreciat că următoare formulari testamentare nu determină suficient cercul potențialilor candidați: „diferite asociații, instituții și persoane nevoiașe” sau „o inițiativă de la oameni bătrâni către oameni bătrâni”. Dar s-a decis că este suficient de determinată dispoziția ca „zece orfani nevoiași de la orfelinat” să primească o sumă anume [Michalski/Schmidt/Erbrecht, p. 294, nr. 906].

f) Legatul comun

În sensul art. 2307 legatul comun este dispoziția testamentară prin care testatorul dispune că unul și același bun face obiectul legatului în folosul cîtorva persoane (colegatari).  Colegatarii sunt creditori divizibili, iar bunul astfel dobândit devine proprietatea comună pe cote-părți a acestora, dar nu în regim de indiviziune succesorală.

Din nou, pentru identitate de rațiune, legea dispune aplicarea în mod corespunzător a dispozițiilor privind instituirea de moștenitori testamentari: cota-părți a colegatarilor se prezumă egală (art. 2246), iar în caz de imprecizie în determinarea cotelor se aplică regulile de interpretare de la art. 2242-2243.

g) Legatul grevat de execuțiune

Aplicarea combinată a regulilor privind legatul și execțiunea testamentară permite testatorului să atingă obiective specifice, și anume ca legatarul să primească bunul de la moștenitor într-o stare grevată și nu ca deplină proprietate.  Este o execuțiune testamentară care are ca obiect legatul.

 Ilustrație: 
Dispoziție testamentară: „1. Desemnez ca unic moștenitor pe copilul C1.  
2. Îl oblig pe C1 să transmită copilulii C2 cu titlu de legat partea socială de 100% în capitalul Business de Familie SRL se va afla în execuțiunea testamentară a soției.
3. Institui execuțiunea testamentară asupra obiectului legatului pe termen de 10 ani și îl desemnez pe C1 ca executor testamentar, iar, dacă ca executor testamentar de substituire, pe sora S1.  Executorul testamentar trebuie să îl implice pe C2 în activitățile SRLului și să îl supravegheze, iar când socoate că C2 este gata, să-l desemneze ca administrator al SRL.  Executorul testamentar poate să renunțe la funcția sa și să decidă încetarea execuții testamentară dacă va socoti că C2 este suficient de matur pentru a deține partea socială în formă negrevată de execuțiune”.

 

2) Clasificarea legatelor după obiect

Reglementarea legatului oferă testatorul o largă marjă de manevră în privința obiectului legatului. În special, nu este necesar ca obiectul să fie determinat definitiv în testament, ci poate fi determinabil sub mai multe aspecte. Dispozițiile legale aplicabile și practica testamentară germană permit delimitarea următoarelor legate după obiectul lor:

a) Legatul bunului determinat din masa succesorală

În mod obișnuit, testatorul instituie un legat asupra unui bun individual determinat pe care îl are în proprietate și care va face parte din viitoarea masă succesorală.   În practica testamentară germană, el este cel mai frecvent tip de legat.  Legiuitorul pornește de la prezumția că testatorul dispune doar în privința bunurilor care îi aparțineau.  Din acest motiv, lipsa în masa succesorală la data deschiderii moștenirii a unui bun determinat individual ca obiect al legatului face să se prezume, conform art. 2318 alin. (1), că nu suntem în prezența unui legat al bunurilor altuia, ci a unui legatul este caduc.  Voința inversă a testatorului, că un asemenea legat este legat al bunurilor altuia și oricum trebuie executat, trebuie să rezultă clar din voința testatorului [Michalski/Schmidt/Erbrecht, p. 297, nr. 913].

În acest caz, legatarul îl va dobândi în proprietate de la moștenitor în starea în care se află, fără garanții contra viciilor juridice și materiale (a se observa că art. 2331 și 2332, care prevede aceste garanții, se referă doar la bunurile determinate generic, nu și la bunurile determinate individual).

b) Legatul bunului altuia

Testatorul poate institui un legat care are ca obiect un bun care nu îi aparținea (art. 2318 alin. (1) și 2319). În acest caz, persoana grevată este obligată să dobândească (cumpere, producă etc.) obiectul din contul activului masei succesorale și să îl transmită în proprietate legatarului. Un alt mecanism este persoana grevată să încheie contractul de vânzare-cumpărare cu vânzătorul, dar să stipuleze legatarul drept terț beneficiar al contractului. Astfel, bunul va fi dobândit direct de la vânzător de către legatar.

Dacă persoana grevată de legat nu poate dobândi bunul, ea trebuie să plătească contravaloarea corespunzătoare (art. 2319 alin. (2) enunțul 1). La fel, dacă dobândirea presupune cheltuieli disproporționate, persoana grevată de legat se poate elibera de obligație prin plata contravalorii (art. 2319 alin. (2) enunțul 2).

Dificultăți practice apar în cazul în care legatul are ca obiect un bun determinat individual (e.g. bijuterii), dar pe timpul vieții testatorul le-a înstrăinat ori ele altfel au încetat să fie proprietatea lui.  Legatarul ar fi înclinat să pretindă că suntem în prezența unui legat al bunurilor altuia, astfel încât moștenitorul grevat trebuie să cumpere bijuterii similare, ultima ar fi înclinată să pretindă că legatul a devenit caduc, fiindcă viza bunuri determinate individual, care au fost înstrăintate.  Este o problemă pură de interpetare a voinței testatorului, dar trebuie să se țină cont că punctul de pornire al art. 2318 alin. (1)  este că legatul bunurilor altuia nu se prezumă, ci trebuie să rezultă clar din voința testatorului, voință care poate fi expresă ori să fie implicită.

c) Legatul bunurilor de gen

De regulă testatorul dispune în privința unui bun determinat individual adică un bun care se individualizează prin semne, însușiri caracteristice doar lui, cum ar fi un imobil, un automobil personalizat ori uzat (art. 469 alin. (1)).  Totuși, art. 2305 îi recunoaște testatorului libertatea de a se exprima și mai abstract, dispunând de bunurile determinat generic care îi aparțin, adică bunuri care posedă semnele caracteristice tuturor bunurilor de același gen și care se individualizează prin numărare, măsurare, cântărire (art. 469 alin. (2)).

Legatul bunurilor determinate generic trebuie delimitat de legatul alternativ.  Primul are ca obiect bunuri de aceeași natură, dar neindividualizate, pe când al doilea – o serie de bunuri de natură diferită, urmând ca din ele să fie ales un singur bun de către persoana care are dreptul de a alege. Noțiunea „bun” trebuie înțeleasă în sens larg (art. 455), cuprinzând și drepturile patrimoniale, inclusiv prestațiile [v. Lange/Erbrecht, p. 243, §28, nr. 105].

Datorită naturii obligaționale și nu reale a legatului, pentru eficacitatea unui asemenea legat nu se cere ca bunul determinat generic să se fi aflat în masa succesorală la momentul deschiderii moștenirii.  Dacă el nu aparținea masei, moștenitorii sunt obligați să-l procure din contul masei.  Totuși, din interpretarea testamentului poate rezulta că intenția testatorului a fost ca obiect al legatului să fie doar bunurile determinate generic care îi aparțineau efectiv (e.g. „din colecția mea de vinuri, să dați câte 5 sticle următoarelor persoane”. Aici obiectul legatului se limitează la sticlele de vin existente, fără o obligație a moștenitorilor să procure sticle noi).

Din interpretarea sistematică a art. 2305 alin. (1) și alin. (2) rezultă că dreptul de a individualiza bunul generic îl are însăși persoana grevată de legat, cu condiția ea să aleagă un „bun care corespunde situației legatarului” (alin. (1)).  Legatarul sau un terț au drept de individualizare doar când testatorul le-a acordat acest drept (alin. (2)).

Dacă alegerea făcută de legatar sau de terț nu corespunde în mod evident „situației legatarului”, persoana grevată prin legat este obligată să execute legatul ca și cum testatorul nu a dispus nimic referitor la modul de determinare a bunului care urmează să fie transmis (alin. (3)).

Pentru persoana grevată executarea legatului nu este o donație, ci executarea unei obligații impuse.  Din acest motiv, în materie de vicii juridice sau materiale ale obiectului legatului, art. 2331 și 2332 prevede aplicarea adaptată raporturilor dintre legatar și persoana grevată a regulilor vânzării și acordă legatarului o largă paletă de remedii juridice.

d) Legatul unei sume de bani

O varietate a legatului bunurilor determinate generic, dar populară, este legatul unei sume de bani. Economic, testatorul face o donație de bani legatarului, fără a pune în sarcina lui plata obligațiilor masei succesorale. Evident, și acest legat se execută după stingerea celorlalte obligații ale masei. Suma de bani poate fi determinată („Nepotului N1 îl las 10.000”) sau determinabilă („Automobilul să-l vindeți, iar suma obținută să o dați nepotului N1” sau „Toți banii de pe cardurile mele bancare să le dați nepoatei N2”).

Spre deosebire de vechea legislație sovietică, dreptul succesoral modern nu recunoaște validitatea dispoziției testamentare cuprinse în contractul de cont cu banca, în primul rând fiindcă o asemenea dispoziție bancară mortis causa, de regulă, nu îndeplinește cerințele de formă cerute pentru un testament.

e) Legatul cotei din activul net

Testatorul poate dispune că, în loc legatarul să primească un bun determinat ori o sumă determinată, aceasta să aibă dreptul la o cotă (exprimată în fracții sau un anumit procent) din activul succesoral net, adică din ce rămâne din masa succesorală după ce sunt stinse toate datoriile testorului; așadar, până la executarea legatelor și sarcinilor.

f) Legatul dreptului real limitat

Când obiectul legatului este un bun, testatorul de regulă dispune ca legatarul să dobândească bunul cu titlu de proprietate. Totuși, testatorul poate dezmembra dreptul de proprietate, dispunând că nuda proprietate va rămâne moștenitorului, iar legatarul va dobândi un drept real limitat de folosință (uzufruct, uz, abitație, superficie ori servitute). Conținutul juridic al acestui drept real limitat este determinat de testator, iar în lipsă – se determină de dispozițiile legale care guvernează acest drept.

Mai mult, testatorul poate dispune că întreaga masă succesorală va fi grevată de un drept real limitat (deci, obiectul dreptului real limitat este o universalitate în sensul art. 605 alin. (3)), ceea ce, după efectele sale, corespunde cu drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor în dreptul francez sau suedez, în care soțul supraviețuitor primește uzufructul întregii moșteniri, iar la decesul său, nuda proprietate a copiilor se restabilește în proprietate deplină. O soluție mai complexă, dar posibilă, este legatul sub forma grevării cu un drept real limitat doar a cotelor succesorale ale copiilor, dar nu a întregii mase succesorale, cu uzufructul soțului supraviețuitor (care primește și cota sa succesorală de 1/4).

g) Legatul prin remitere de datorie

Art. 2297 alin. (1) expres prevede remiterea datoriei ca una din formele legatului. Ea urmează aceeași logică ca și donația sub forma remiterii de datorie, fiindcă atât donatarul, cât și legatarul obțin un avantaj patrimonial, nu prin creșterea activului, ci prin diminuarea pasivului, stingerea datoriei sale.
Totuși, deoarece se aplică regulile specifice ale legatului, care nu are efecte reale, ci doar obligaționale, moștenitorul este ținut să remită legatarul de datorie. Evident, el o face doar în măsura în care masa succesorală este solvabilă. Altfel, moștenitorul poate refuza „executarea legatului” și insista de la legatar să plătească datoria masei succesorale pentru a putea stinge obligațiile masei succesorale.

h) Legatul creanței

În sensul art. 2322, acest legat are ca obiect legatului o creanță care aparținea testatorului în calitatea sa de creditor. Între data întocmirii testamentului și data deschiderii moștenirii pot trece ani întregi. Încă mai mult timp trece până la executarea legatului în folosul legatarului, moment în care el devine titular al creanței. Prin urmare, există o șansă mare că, la momentul când legatul trebuie executat, creanța nu mai există (a fost stinsă, iertată, anulată) ori și-a schimbat esențial conținutul (cu titlu de executare a creanței testatorul ori masa succesorală a primit de la debitorul creanței un bun).

Soluția acestei evoluții trebuie căutată, în primul rând, în testament, pe cale interpretării dispozițiilor sale. În absența unei indicații, se aplică regula supletivă de la art. 2322:

1) subrogarea creanței de bunul de substituire păstrat: dacă executarea creanței s-a efectuat înaintea deschiderii moștenirii și prestația face parte din masa succesorală, se consideră că legatarului îi revine această prestație;
2) subrogarea creanței de suma de bani primită, chiar dacă nu s-a păstrat: în cazul în care creanța se referea la plata unei sume de bani, suma de bani respectivă, se consideră ca obiect al legatului, chiar și atunci când o asemenea sumă nu se regăsește în masa succesorală.

Se poate întâmpla că debitor al creanței testatorului este însuși moștenitorul, ceea ce în mod normal va duce la stingerea creanței prin confuziune (art. 986). Totuși, art. 986 alin. (2) în materie de stingere a obligațiilor și art. 2324, în materie de legate, oprește confuziunea prin normele lor speciale, astfel că creanța se păstrează intactă în masa succesorală chiar dacă moștenitorul este debitor al ei.

i) Legatul universal

Creație a practicii testamentare germane, legatul universal creează o veritabilă confuzie cu desemnarea de moștenitor. Legatul universal constă în dispoziția testamentară prin care testatorul dispune „1. Institui legat privitor la toate bunurile mele mobile și imobile în folosul lui C1. 2. Moștenitori ai mei rămân moștenitorii legali”. În lipsa dispoziției nr. 2, dispoziția nr. 1 ar trebui interpretată drept desemnare de moștenitor al lui C1 conform regulii de interpretare de la art. 2240. Totuși, dispoziția nr. 2 arată clar că testatorul nu dorește să modifice cercul moștenitorilor legali, ci doar să îi greveze pe toți cu un legat universal.

g) Legatul cu drept de partaj

În sensul art. 2303, testatorul poate constitui un legat în favoarea câtorva legatari astfel ca persoana grevată cu legat sau un terț să facă partajul lor, adică să decidă care dintre bunurile grevate cu legat trebuie să fie primite de fiecare dintre legatari.  Spre deosebire de legatul cu legatar determinabil, în cazul legatului de față se cunoaște că toate persoanele sunt legatare și se cunosc obiectele legatului, doar că urmează să se determine care bun revine cărui legatar.

k) Legatul alternativ

În sensul art. 2304, testatorul poate constitui un legat astfel ca legatarul să primească unul dintre cîteva bunuri.   În acest caz, dacă dreptul de alegere se acordă unui terț (care poate include legatarul însuși) [Mathis Rudy, în MuKoBGB, § 2154, nr. 4], aceasta se face printr-o declarație adresată persoanei grevate.   Dacă terțul nu poate face alegerea, dreptul de alegere trece la persoana grevată cu legat.

l) Legatul cu scop

În sensul art. 2306, testatorul poate constitui un legat specificând doar scopul determinat al legatului, dar fără a determina obiectul.  În acest caz, testatorul poate transmite dreptul de alegere a obiectului executării la aprecierea echitabilă a persoanei grevate cu legat sau a unui terț.

Ilustrație

Testatoarea D a dispus că moștenitorul M1 urmează să plătească studiile universitare ale nepotului N1.  Deși mărimea exactă a legatului (suma concretă) nu este determinată.  Legatul este valabil, fiindcă scopul este determinat — acoperirea cheltuielilor de studii.

Invers, dacă testatoarea dispune: „să îi dați lui N1 o sumă de bani care l-ar mulțumi”, nici mărimea nu este determinată și nici scopul nu este determinat.  Deci, un asemenea legat este nevalabil.

[Ilustrație după Lange/Erbrecht, p. 248, §28, nr. 122].

m) Legatul negativ sau implicit

Art. 2299 cuprinde o soluție legislativă curioasă de interpretare a voinței testatorului: dacă testatorul a dispus ca un anumit bun care intră în componența masei succesorale să fie exclus din moștenirea lăsată moștenitorului desemnat de el, acest bun se consideră legat în folosul moștenitorilor legali.

Ilustrație

T are 2 copii (C1 și C2) și 1 nepot (N1).  T a dispus prin testamernt: desemnez pe nepotul N1 ca moștenitor al averii mele, cu excepția banilor de pe conturile mele bancare.

Efectul art. 2299 este că: 1) N1 este unic moștenitor; 2) C1 și C2, copii lui T (care, în absența testamentului, ar fi cules moștenirea ca moștenitori legali), sunt colegatari ai banilor.  Această normă nu permite de a recunoaște pe C1 și C2 ca moștenitori legali ai banilor.  Banii se moștenesc de N1, dar el este grevat de un legat privitor la bani în folosul C1 și C2.  

Un asemenea testament înlătură complet regulile moștenirii legale, fiindcă C1 și C2 nu culeg moștenirea în calitate de moștenitori legali.  Ei beneficiază doar de un legat (emanație a moștenirii testamentare) conform regulii de interpretare a voinței testatorului, cuprinse în art. 2299.

Norma instituie doar o prezumție și se poate aduce dovada unei intenții diferite a testatorului, în special a faptului că nu s-a avut în vedere un legat, ci testatorul doar a făcut o rezervă în sensul art.  2215 că va completa testamentul mai târziu.  Ori testatorul ar fi putut să facă rezerva, fiindcă intenționa să înstrăineze bunul rezervat în timpul vieții (să-l doneze cuiva), iar dacă a reușit să-l înstrăineze, moștenitorii legali nu pot cere un substitut conform art. 2318 alin. (3), care are un domeniu de aplicare fixat [Roth/Vermächtnisrecht, p. 24, §1, nr. 71].


▮ VI. Poziția juridică a legatarului

1) Nașterea dreptului la legat

Dreptul la legat al legatarului se naște chiar la deschiderea moștenirii dacă din testament nu rezultă o amânare a nașterii sale la împlinirea unui termen sau a unei condiții suspensive (art. 2326). În limbajul de drept succesoral, nașterea dreptului la legat în patrimoniul legatarul este numită „devoluțiune a legatului”, similar cum transmisiunea masei succesorală către moștenitor este numită „devoluțiunea moștenirii”.

Art. 2329 modelează exercitarea dreptului legatarului de a accepta sau renunța după regulile acceptării sau renunțării la moștenire de către moștenitor (v. art. 2389 și urm.).  Prin urmare, legatului i se aplică principiul dobândirii de drept (ipso jure et ipso morte) a creanței legatarului de la momentul deschiderii moștenirii (art. 2325, dar vezi excepția de la art. 2326).  Dobândirea creanței (dar nu a obiectului legatului) se produce indiferent dacă legatarul cunoaște sau nu despre deschiderea moștenirii și dreptul dreptul său la legat [v. Karlheinz Muscheler, Universalsukzession und Vonselbsterwerb, Mohr Siebeck, Tübingen, 2002, p. 147].

Accentul reglementării este pe dreptul legatarului de a renunța la legat.  Dacă el a acceptat legatul, dreptul său de a renunța s-a stins.  Dacă el a exercitat corespunzător dreptul de renunțare (prin declarație autentică depusă la notarul care desfășoară procedura succesorală), se consideră, cu efect retroactiv, că el niciodată nu a fost legatar.

Nu este necesar legatul să devină scadent înainte de a putea fi acceptat ori a se putea renunța. Legatarul își poate exercita opțiunea imediat după deschiderea moștenirii, la fel ca un moștenitor [în dreptul succesoral rusesc (art. 1137 alin. 4 Cod civil rusesc) stabilește un termen de decădere de 3 ani de la deschiderea moștenirii pentru declarația de acceptare a dreptului la legat, după care dreptul la legat se stinge.  Pentru o critică a acestei soluții legislative, v. E. Yu. Petrov, Comentariu la art. 1137, în Comentariul #Glossa la art. 1110–1185 CC FR, p. 196, nr. 4].

De fapt, chiar și după acceptarea legatului, legatarul poate renunța la creanța rezultată din legat conform dispozițiilor de drept comun privind obligațiile (art. 988 alin. (1)).  O asemenea libertate nu o are moștenitorul acceptant, fiindcă el dobândește o masă succesorală întreagă:

a) cu bunuri cu titlu de proprietate, care, odată dobândite, se supun înstrăinării și nu renunțării.  Dreptul proprietarului de renunțare unilaterală, prevăzut de art. 537, nu are efect retroactiv și are un efect juridic limitat, fiindcă renunțătorul continuă să suporte obligațiile și sarcinile aferente proprietății;

b) cu obligații, la care un debitor nu poate pur și simplu să renunțe.

Norma are importanță practică pentru aranjamentele dintre moștenitor și legatar până la deschiderea procedurii succesorale.  Astfel, legatarul poate renunța la dreptul său de creanță oricând.  Renunțarea poate avea loc ca parte a unei tranzacții spontane încheiate cu moștenitorul, eventual contra plății unui preț de renunțare.  Alternativ, un comoștenitor, dacă are interes poate cumpăra dreptul de creanță de la legatar chiar înainte legatarul să fi primit certificatul de legatar.
Dacă legatul este un minor ori o persoană ocrotită, el nu poate renunța la legat, din cauza interdicției legale de a remite datorii (art. 29 alin. (2) și, respectiv, art. 140 alin. (1) lit. a)).

În caz de renunțare la legat, el fie este cules de legatarul substituent (dacă s-a desemnat prin testament, conform art. 2341), fie legatul se stinge (art. 2329 alin. (3)).

O constelație specială apare atunci când același legat are câțiva colegatari.  Aici, renunțarea unui colegatar favorizează pe ceilalți colegatari prin mecanismul de acrescământ (art. 2308, jus accrescendi), astfel că cota-parte a renunțătorului majorează proporțional cotele-părți ale celorlalți colegatari.

De regulă, execuțiunea testamentară grevează moștenitorul.  Totuși, art. 2375 precizează că ea poate greva legatarul.  Obiectul execuțiunii va fi așadar nu masa succesorală ori cota succesorală, ci obiectul legatului.  Regimul execuțiunii analizat mai sus se aplică în mod corespunzător execuțiunii care grevează legatarul.  Însuși moștenitorul poate fi desemnat ca executor testamentar care grevează legatarul [→ adnotarea art. 2348].

2) Legatarul ca creditor al masei succesorale

Din punctul de vedere al proprietății, poziția juridică a legatarului este mai slabă decât cea a moștenitorului.  Moștenitorul dobândește proprietatea asupra tuturor bunurilor succesorale prin efectul legii, inclusiv asupra obiectului legatului și poate, în calitatea sa de proprietar, înstrăina ori greva obiectul legatului.  Legatarul însă are doar poziția unui creditor al moștenitorului grevat, și anume creditor al masei succesorale.  El însă nu are un rang egal cu creditorii defunctului, ci legatari în cele din urmă. În alte cuvinte, economic, obiectul legatului de asemenea poate fi valorificat pentru a satisface datoriile succesorale.  Asta se observă în special dacă masa succesorală este insolvabilă (art. 23512 din Legea insolvabilității, nr. 149/2012).  Chiar și creanțele creditorilor excluși prin procedura somării creditorilor se execută înainte de creanța legatarului (art. 2428 și 2429).

Mai grav, chiar și creditorii personali ai moștenitorului grevat de legat pot urmări obiectul legatului atât timp cât el se află în patrimoniul acestuia (adică până la executarea legatului), cu excepția cazului când s-a produs separarea masei succesorale de patrimoniul personal al moștenitorului grevat. În special, legatarul poate provoca această separare prin cererea de a se institui administrarea masei succesorale conform art. 2436 alin. (2) [Lange/Erbrecht, p. 486, §46, nr. 178].

Un alt dezavantaj al poziției legatarului este că, dacă moștenitorul grevat este rezervatar, el este degrevat de legat în partea rezervei legale.  Practic, legatul se micșorează ca întindere.

Dacă testatorul a instituit un legat mai multor colegatari (legatul comun), atunci, în funcție de natura obiectului legatului, ei sunt creditori divizibili (e.g. legatul sumei de bani) ori creditori indivizibili (legatul unui imobil compus din teren și construcție).  Ca urmare a executării legatului, colegatarii devin proprietari comuni pe cote-părți.

Deoarece masa succesorală este controlată de către moștenitor, legatarul adeseori are nevoie de informații suficiente chiar pentru a determina întinderea legatului său.  Această problemă ridică un contencios bogat în dreptul german, iar instanțele germane au deduc un drept de informare a legatarului din cerința de bună-credință [v. Ernst Sarres, Vermächtnis, C.H. Beck, München, 2009, p. 53, nr. 169].  În legea națională temeiul acestui drept poate fi găsit în art. 777, conform căruia raportul obligaţional poate da naştere unui drept la informare fără ca acesta să fie stipulat în mod expres. Punerea la dispoziţie a informaţiei presupune şi obligaţia de eliberare a documentelor corespunzătoare.  Dreptul la informare se naşte îndeosebi atunci cînd informarea este semnificativă pentru determinarea conţinutului obligaţiei şi poate fi făcută de cel căruia i se cere fără ca prin aceasta să-i fie afectate drepturile.

3) Pretenția rezultată din legat

a) Executarea legatului

Deoarece legatul este structurat ca un raport obligațional, obiectul legatului nu se dobândește de drept de către legatar, ci, ca și orice obligație, legatul trebuie executat de către persoana grevată.  Când obiectul legatului este un drept supus înregistrării într-un registru de publicitate (e.g. un dreptul de proprietate asupra unui imobil), înregistrarea se face în temeiul unui act juridic de executare a legatului, încheiat între persoana grevată și legatar.  Denumirea greșită a actului juridic (e.g. donație etc.) este irelevantă, în baza principiului falsa demonstratio non nocet [OLG Stuttgart din 09.03.2012, nr. 8 W 85/12]

Dacă moștenitorul nu execută legatul, legatarul are în primul rând o acțiune de executare silită în natură a obligației (art. 913).  Când obiectul legatului este un drept supus înregistrării într-un registru de publicitate, legatarul poate obține înregistrarea dreptului său prin promovarea unei acțiuni în efectuarea înregistrării (art. 430) și, pentru a se asigura de executarea viitoarei hotărâri judecătorești, să ceară notarea acțiunii în registru (art. 435 alin. (2) pct. 11)).

După împrejurări, legatarul poate cere notarului care desfășoară procedura succesorală aplicarea măsurilor de custodie dacă neaplicarea măsurilor de custodie poate periclita drepturile acelor persoane față de masa succesorală (art. 2413 alin.(3)) [→ adnotarea art. 2412].

Dacă masa succesorală se află în execuțiune, dreptul de dispoziție îl are executorul testamentar, deci acesta încheie actul juridic de executare a legatului pe contul masei succesorale [→ adnotarea art. 2348].

În caz de neexecutare a obligației rezultate din legat, persoana grevată este ținută la repararea prejudiciului conform dispozițiilor generale privind obligațiile (art. 902 și urm.). În special, ea răspunde nu doar cu masa succesorală, ci și cu patrimoniul personal.  Similar, legatarul grevat de un sub-legat răspunde pentru prejudiciul cauzat prin neexecutarea sub-legatului și cu patrimoniul personal [Lange/Erbrecht, p. 488, §46, nr. 186].

Dacă bunul este grevat de un sechestru și nu poate fi transmis de către persoana grevată legatarului, există un impediment temporar conform art. 904 alin. (3), care justifică neexecutarea legatului și exonerează persoana grevată de plata despăgubirilor. Dacă însă bunul este vândut silit de un creditor al masei succesorale, impedimentul este permanent, astfel că, conform art. 904 alin. (4), obligația rezultată din legat se stinge, fără a fi înlocuită de o obligație a persoanei grevate de a plăti un echivalent legatarului (despăgubiri).

Nu tot timpul ieșirea bunului din masa succesorală duce la stingerea legatului, ci, potrivit art. 2318, în cazul în care testatorul are dreptul să ceară despăgubiri din cauză că bunul a pierit ori îi este sustras după ce a dispus legatul, atunci, pe calea unei subrogări, se consideră că obiectul legatului este creanța testatorului. O subrogație similară operează conform art. 2322 în cazul când obiect al legatului este o creanță, care, între timp, a fost valorificată și în masa succesorală a intrat prestația.

După executarea legatului, legatarul este un dobânditor „prin act juridic” al bunului și se poate bucura de protecția dobândirii de bună-credință (inclusiv art. 523) ori, după caz, a uzucapiunii dacă sunt întrunite condițiile legale aplicabile [Lange/Erbrecht, p. 488, §46, nr. 185].

b) Scadența legatului

Creanța legatarului apare (devoluțiunea legatului) la deschiderea moștenirii sub rezerva dreptului de renunțare la legat (art. 2325) și este independentă de acceptarea ori renunțarea la moștenire de către moștenitor.  Această dispoziție legală însă nu stabilește că legatul trebuie executat (este scadent) chiar la momentul deschiderii moștenirii.  Una din consecințele faptului că legatul este un raport obligațional extracontractual este că el se naște fără o scadență [în același sens, v. Lange/Erbrecht, p. 490, §46, nr. 192.

Din nou primesc aplicare regulile generale privind obligațiile: legatarul poate cere executarea oricând, iar debitorul este ținut să execute obligația rezultată din legat în termen de 7 zile din momentul primirii cererii legatarului (art. 861 alin. (2)) decât dacă din testamentul determină termenul de executare (alin. (1)) ori decât dacă din natura obligației nu rezultă un alt termen (alin. (2)).  Aceasta regulă are impact asupra începutului curgerii termenului de prescripție extinctivă a acțiunii de executare a legatului introduse de legatar față de persoana grevată (art. 395 alin. (3)).

Dreptul de creanță al legatarului întemeiază o pretenție obligațională de drept succesoral care se supune termenului general de prescripție extinctivă de 3 ani.  Expirarea prescripției extinctive nu constituie o decădere din legat în sensul art. 2176 alin. (2), ci doar transformă obligația față de legatar din perfectă în imperfectă (art. 406).

Cheltuielile executării se suportă de debitor (art. 881), adică de persoana grevată, la domiciliul persoanei grevate (art. 859 lit. c)), cu excepția că obligația de plată se execută la domiciliul legatarului (art. 859 lit. a)).  Acțiunea de executare silită a legatului este de competența instanței de la locul deschiderii moștenirii (art. 411 alin. (1) lit. f)).  Acțiunea se introduce împotriva unicului moștenitorul ori a comoștenitorilor sau împotriva altei persoane care administrează, după caz, masa succesorală (custodele, executorul testamentar, administratorul masei succesorale sau administratorul insolvabilității masei succesorale).

Deținerea unui certificat de legatar nu este o condiție de apariție ori de exigibilitate a dreptului la legat.  Persoana grevată ori autoritatea care deține registrul de publicitate, ar putea însă, după împrejurări să ceară legatarul să se legitimeze cu un certificat de legatar [→ adnotarea art. 2557].

Testatorul ar putea include o dispoziție testamentară specială, că „termenul de executare a legatului este lăsat la latitudinea persoanei grevate”. În acest caz, art. 2330 prevede regula de interpretare că obligația rezultată din legat devine scadentă abia la momentul decesului persoanei grevate.

De altă parte, persoana grevat poată execute legatul fără cerere oricând (v. art. 861 alin. (1), care prevede „iar debitorul este îndreptățit să o execute oricând”).

Testatorul poate modela un legat astfel încât nașterea lui depinde de o condiție suspensivă sau ori de împlinirea unui termen.  În acest caz, art. 2326 stabilește că legatul devoluțiunea legatului are loc nu la momentul deschiderii moștenirii, ci abia la momentul îndeplinirii condiției sau al începerii termenului. Sigur, este posibil ca, la momentul deschiderii moștenirii, condiția deja să fi fost îndeplinită (e.g. nașterea unui copil la legatar).

Stabilirea unui termen suspensiv al legatului (e.g. legatarul va primi suma de bani la împlinirea vârstei de 25 de ani) nu trebuie confundată cu stabilirea unui termen extinctiv al legatului (e.g. legatara va avea dreptul de abitație în locuința care aparținea lui de cujus pe un termen de 10 ani).


▮ VII. Aspecte de drept comparat privind legatul

1) Poziția dreptului francez și românesc

Așadar, în sistemul succesoral din care face parte Republica Moldova, legatul este, pentru legatar, doar o dobândire cu titlu particular, spre deosebire de dreptul francez și românesc, care folosește noțiunea de „legat” pentru a desemna orice dispoziție testamentară de acordare a unui avantaj patrimonial unei persoane, și anume: (a) instituire ca successor testamentar pentru întreaga masă succesorală (numită acolo „legatar universal”); (b) instituire ca succesor testamentar pentru o parte din masa succesorală (numită acolo „legatar cu titlu universal”); (c) instituie un dobânditor cu titlu particular al unui bun determinat (numită acolo „legat cu titlu particular”).

Din cauza particularităților sistemului de drept succesoral francez, nu se poate pune semnul egalității dintre moștenitor (în sistemul moldav) și legatar universal ori cu titlu universal (în sistemul francez).  În primul rând, conceptual dreptul francez nu concepe instituirea de moștenitor (hériter) prin testament [pentru aceeași analiză a autorilor germani, v. Christoph Döbereiner, Frankreich, nr. 100, în Erbrecht in Europa (ed. Rembert Süß), 4. Auflage, Bonn, 2020]. Hériter este doar moștenitorul legal.  Oricine primește orice poziție succesorală patrimonială prin testament este légataire, iar dispoziția testamentară — legs.  Cu toate acestea, terminologia nu este respectată riguros, iar prof. Michel Grimaldi amite că „termenul moștenitor are și un sens larg, prin care se desemnează nu doar succesorul legal, moștenitor stricto sensu, ci și legatarul sau instituitul contractual [„Le mot “hériter” est à prendre ici au sens large, comme désignant non seulement le successeur légal, l’hériter stricto sensu, mais aussi le légataire ou l’institué contractuel.”, v. Grimaldi/Successions, p. 449, nr.554]

Nu există o claritate dacă legs particulier francez este un legat obligațional ori real.  Doctrina franceză apreciază că legatarul (fie că primște legs universel, legs à titre universel sau legs particuler) devine proprietar al bunului direct de la defunct și din data decesului, sub rezerva acceptării legatului [Malaurie/Brenner/Successions, p. 320, nr. 554], dar se prevede și o formalitate numită delivrance prin care moștenitorii legali transmit legatarilor posesia bunurilor [Idem, nr. 555].

Așadar, cititorul ar trebui deci să abordeze cu extremă atenție literatura juridică din acele sisteme de drept [pentru dreptul românesc, v. Chirică/Succesiunile și liberalitățile, p. 221 și urm., nr. 647 și urm.; → adnotarea la art. 2213, nr. 33 și 34; pentru detalii în dreptul comparat, v. Tobias Helms, Legacies, p. 1049 și urm., în: Max Planck Encyclopedia].

2) Sisteme intermediare (italian și spaniol)

Deși istoric fac parte din familia codurilor napoleonice, Codul civi italian și spaniol s-au distanțat terminologic de dreptul francez.

În dreptul spaniol, diferența dintre moștenitor și legatar este netă: „moștenitorul succede succesor cu titlu universal” (indiferent că este unic moștenitor ori comoștenitor), iar „legatarul succede cu titlu particular” (art. 660 Cod civil spaniol, „Llámase heredero al que sucede a título universal, y legatario al que sucede a título particular”).  Prin urmare, în dreptul spaniol expresiile „legatar universal” ori „legatar cu titlu universal” sunt, ca și în dreptul moldav, incompatibile.  Succesorul instituit prin testament se numește moștenitor [Totuși, se discută în doctrina spaniolă dacă legatul cotei din moștenire este desemnare de succesoral cu titlu universal ori cu titlu particular, v. Francisco Lledó Yagüe, Óscar Monje Balmaseda, Ana Isabel Herrán Ortiz, Ainhoa Gutiérrez Barrenengoa, Andrés Urrutia Badiola, Derecho Sucesorio. El testamento. V. II, 2a ed., Dykinson, Madrid, 2017, p. 101].  Similar art.  2240 din C. civ. moldav, dispoziția testamentară care instituie un „moștenitor al unui bun cert și determinat” se consideră, de fapt, un legat (art. 768 Cod civl spaniol: „El heredero instituido en una cosa cierta y determinada será considerado como legatario”.

Totuși, legatul de drept spaniol are un legat cu efecte reale (legatum per vindicationem) dacă are ca obiect un bun determinat care aparținea testatorului (art. 882 Cod civil spaniol, „Cuando el legado es de cosa específica y determinada, propia del testador, el legatario adquiere su propiedad desde que aquél muere, y hace suyos los frutos o rentas pendientes, pero no las rentas devengadas y no satisfechas antes de la muerte”.) [pentru aceeași concluzie a comentatorilor germani, v. Alexander Steinmetz, Erhard Huzel, Rocío García Alcázar, Spanien: Gemeinspanisches Recht, nr. 141, în Erbrecht in Europa, op. cit.].  Însă pentru înregistrarea dreptului legatarului asupra unui imobil, de regulă se cere un act autentic dintre moștenitor și legatar.

 

Mod de citare recomandat: 
Octavian Cazac, Adnotare la art. 2297 [online]. Codul civil Adnotat [citat 27 decembrie 2021]. Disponibil: animus.md/adnotari/2297/
Atenție! Verifică dacă lucrării tale i se aplică alte reguli de citare.

 

Tabelul de concordanță - art. înainte și după renumerotarea din 1.3.2019

(Model Succint) Articolul 1251. Contractul de locaţiune