A A A + | -

Articolul 2412. Temeiurile şi formele de custodie a masei succesorale

(1) După decesul celui care a lăsat moştenire, notarul ia măsuri pentru a asigura custodia masei succesorale dacă:
a) nu se cunoaşte niciun moştenitor;
b) moştenitorii cunoscuţi nu se află la locul deschiderii moştenirii;
c) nu se cunoaşte dacă există vreun moştenitor care a acceptat moştenirea;
d) moştenitorul este minor şi nu are reprezentant legal;
e) în privinţa moştenitorului s-a iniţiat o procedură de instituire a unei măsuri de ocrotire judiciară şi nu are reprezentant legal;
f) există alte temeiuri prevăzute de lege.
(2) Măsurile de custodie a masei succesorale pot include:
a) aplicarea sigiliilor;
b) depunerea în depozitul notarial sau la o instituţie specializată, dacă, în timpul efectuării inventarierii, se vor găsi sume de bani, titluri de valoare sau alte valori, făcându-se menţiune despre aceasta în actul de inventariere;
c) desemnarea custodelui masei succesorale.
(3) Până la deschiderea procedurii succesorale, oricare notar în al cărui teritoriu de activitate se află locul deschiderii moştenirii este competent să ia măsuri de custodie a masei succesorale. După deschiderea procedurii succesorale, competenţa trece de plin drept la notarul care o desfăşoară.
(4) Autorităţile publice centrale şi locale, organele de poliţie, judecătorii, notarii, avocaţii şi executorii judecătoreşti sunt obligaţi să informeze despre necesitatea aplicării măsurilor de custodie dacă le-a devenit cunoscută una din împrejurările prevăzute la alin.(1).


Adnotare:
Autor: Octavian Cazac
Publicat: 7 august 2021
Originea reglementării: § 110-115 din Legea Estoniei privitor la moștenire din 17 ianuarie 2008; similar: §1960 & 1962 BGB

▮ I. Scopul reglementării

Din ziua decesului, cel mai bun ocrotitor al masei succesorale este moștenitorul însuși.  Principiul dobândirii de drept a moștenirii, consacrat în art. 2165 și 2389, are efectul că moștenitorul poate intra imediat în posesia bunurilor din masa succesorală și că el poate exclude pe terți de la ele în modul în care ar fi putut să o facă de cujus, adică fără a recurge la samavolnicie, dar cu posibilitatea de autoapărare.

Sunt însă cazuri când moștenitorul este împiedicat să aibă acces la bunuri din motive de fapt (e.g. moștenitorul nu știe despre deschiderea moștenirii ori nu este cunoscut) sau de drept (există un litigiu privind cercul de moștenitori; termenul de renunțare încă nu a expirat și nu știe dacă el va mai fi moștenitor).  Cu gândul la aceste cazuri, legea organizează un set de măsuri și le pune în sarcina notarului care desfășoară procedura succesorală, care, la rândul său, în caz de nevoie, le poate delega unui custode al masei succesorale.

Măsurile de custodie sunt măsuri subsidiare, în sens că se aplică doar în caz de nevoie, în măsura nevoii și încetează când dispare nevoia [Lange/Erbrecht, §47, nr. 4, p. 500; Dieter Leipold, în MuKoBGB, §1960, nr. 1].

Măsurile de custodie nu înlocuiesc măsurile pe care moștenitorii le pot lua singuri, ele nu sunt o metodă pentru moștenitori de a intra în posesia bunurilor lăsate de defunct.   Aceste măsuri nu au valoarea unui sechestru ori a unei executări silite.

Bunurile lăsate de defunct adeseori sunt îngrijite și păzite de un „bun samaritean” — o vecină, o cunoscută, care, posibil, a interacționat cu medicul și poliția la constatarea decesului.  Aceasta este o aplicare clasică a instituției gestiunii de afaceri fără mandat (art. 1966 și urm.) și impune celui care preia grija provizorie a bunurilor (gerantul) să acționeze în interesul geratului (adică a moștenitorilor, chiar și necunoscuți), conform voinței prezumate sau reale (dacă poate fi cunoscută) a acestora.  Intervenția în treburile moștenitorilor atât timp cât ei nu sunt cunoscuți ori nu preiau bunurile nu este un delict, nu este o încălcare a proprietății, ci este un fapt juridic licit, încurajat de C. civ., nu blamat.  Răspunderea civilă gerantului pentru greșeli este diminuată de lege (art. 1975), și el chiar are dreptul la rambursarea cheltuielilor gestiunii de la moștenitori (art. 1970); astfel, el devine un creditor al masei succesorale.

Cu atât mai puternic cuvânt (a fortiori), grija provizorie poate fi exercitată de concubina sau familia lărgită (chiar dacă nu sunt moștenitori legali din clasa chemată la moștenire; ori sunt dezmoșteniți prin testament) în regim de gestiune de afaceri fără mandat.  Mai mult, o asemenea împrejurare ar putea să decadă nevoia de a lua măsuri de custodie [Lange/Erbrecht, §47, nr. 8, p. 501].

▮ II. Măsurile de custodie

1) Competența

a) Competența provizorie și obligația de sesizare despre nevoia de măsură de custodie

Cu titlu de principiu, deciziile referitoare la statutul actorilor în relațiile de moștenire le ia notarul care desfășoară procedura succesorală, investit cu o atare competență exclusivă prin cererea de deschidere a procedurii succesorale (art. 2541).  Cu titlu de excepție, pe baza presiunii timpului și a nevoii de intervenție rapidă, art. 2412 alin.(3) teza I prevede o competență prealabilă și provizorie de a lua măsuri de custodie a masei succesorale, până la deschiderea procedurii succesorale, în folosul oricărui notar în al cărui teritoriu de activitate se află locul deschiderii moştenirii.

Soluția face parte dintr-un mecanism de protecție a proprietății organizat de lege și este fortificată de obligația de informare despre necesitatea aplicării măsurilor de custodie dacă le-a devenit cunoscută una din împrejurările prevăzute la alin.(1).  Obligația este impusă autorităților (autorităţilor publice centrale şi locale, organelor de poliţie, judecătorilor) și profesioniștilor dreptului (notarilor, avocaţilor şi executorilor judecătoreşti).  Cel obligat poate informa fie un notar, fie Camera Notarială, care va avea sarcina de a identifica un notar competent.  Competența prealabilă, acordată oricărui notar „în al cărui teritoriu de activitate se află locul deschiderii moştenirii”, trebuie interpretată larg, pornind de la scopul protector al normei.  Și anume, nu este obligatoriu ca notarul sesizat să cerceteze, în prealabil, reședința obișnuită a defunctului; notarul poate chiar nici să nu cunoască identitatea defunctului, în special când cadavrul a fost găsit într-un imobil ori automobil abandonat sau când cadavrul avea valori la el.  Criteriul de determinare a „locului deschiderii moștenirii” este unul provizoriu și se poate baza pe „locul de aflare a bunurilor” (art. 2166) în lipsa de informații clare și prompte că ultima reședință obișnuită a defunctului era în altă localitate a republicii, care nu intră în teritoriul de activitate al notarului sesizat.  Dacă însă este clar că reședința obișnuită este în străinătate (e.g. un străin vizitează R. Moldova), notarul poate aplica criteriul „locul de aflare a bunurilor”.

b) Competența după deschiderea procedurii succesorale

După deschiderea procedurii succesorale, competenţa de a lua măsuri de custodie a masei succesorale trece de plin drept la notarul care o desfăşoară (alin.(3) teza II).  Notarul competent definitiv va decide menținerea măsurilor luate de notarul competent provizoriu ori modificarea sau revocarea lor.

Reglementarea detaliată a custodiei a fost receptată din § 110-115 din Legea Estoniei privitor la moștenire din 17 ianuarie 2008, cu diferența majoră că măsurile de custodie în dreptul estonian sunt luate de instanțele de judecată, deși, în rest, procedura succesorală este desfășurată de notarul estonian.

În reglementarea autohtonă, competența unitară a notarului care desfășoară procedura succesorală este una tradițională și are avantajul de a oferi actorilor interesați asistența unui profesionist specializat și descărcat de formalismul inerent procesului judiciar civil.

Încheierea de desemnare a custodelui (art. 79 alin.(1) din Legea nr. 246/2018 privind procedura notarială) se contestă prin acțiune de drept comun, pe când, refuzul notarului de a lua măsuri de asigurare se contestă prin acțiune de contencios administrativ (art. 63 din Legea nr. 69/2016 cu privire la organizarea activităţii notarilor și art. 10 alin.(5) din Legea nr. 246/2018 privind procedura notarială).

2) Gama de măsuri

Potrivit art. 2412 alin.(2) măsurile de custodie a masei succesorale includ:

a) Aplicarea sigiliilor

Aplicarea sigiliului are ca scop evitarea sustragerii bunului mobil ori evitarea intrării străinilor în imobil, cel mai frecvent, în locuința lăsată de defunct [Lange/Erbrecht, §47, nr. 1, p. 502]. Ruperea sigiliului este vizibilă și poate alarma publicul privind pericolul apărut.

Tulburarea de posesie este o infracțiune (art. 193 Cod penal), dar ruperea sigiliilor nu este sancționată de vreo normă incriminatorie specială.

Ar trebui asimilată aplicării sigiliilor informarea de către notar a băncii (ori a altui prestator de servicii de plată) la care defunctul avea cont, pentru a se bloca operațiunile, în special cele prin intermediul cardului ori a platformelor sau aplicațiilor de plăți online. Întrucât relația prestator de servicii de plată – client este guvernată de regulile mandatului, mandatul prestatorului încetează odată cu decesul clientului. Această notificare a băncii îndeplinește aceeași funcție de sigilare.

b) Luarea la păstrare a valorilor

Luarea la depozit a valorilor (bunuri mobile corporale cu lichiditate ori valoare înaltă) are ca scop împiedicarea sustragerii lor. Banii, titluri de valoare și alte obiecte valoroase (bijuterii) sunt ținta preferată a infractorilor. Notarul ar putea să intre în contact cu obiectele respective cu ocazia aplicării sigiliului în timpul efectuării inventarierii ori acestea să îi fie predate de persoane interesate, care declară că bunurile erau ale defunctului. Prin urmare, în pofida formulării normei, luarea la păstrare nu este condiționată exclusiv de efectuarea inventarierii, aplicarea acestei măsuri fiind posibilă ori de câte ori notarul identifică valori expuse riscului sustragerii.

Acestea vor fi descrise în actul de inventariere al notarului.

Inventarierea bunurilor lăsate de defunct nu este prevăzută de lege ca o măsură de custodie distinctă. Ea poate fi însă solicitată independent de regulile custodiei de către persoana îndreptățită să ceară deschiderea procedurii succesorale (art. 70 alin.(8) lit. d) din Legea nr. 246/2018 privind procedura notarială), dar și în cadrul custodiei (art. 79).

c) Desemnarea unui custode

Aplicarea sigiliilor și luarea valorilor în depozit sunt măsuri pur de conservare, ele nu sunt satisfăcătoare pentru nevoi mai avansate care implică elemente de administrare a masei succesorale (de încheiere de acte juridice și de executare a obligației față de creditorii masei succesorale. Această măsură este cea mai importantă și ea este tratată mai detaliat infra, III.

3) Corelația dintre măsuri

Custodia are ca scop conservarea masei succesorale și, prin aceasta, ocrotirea intereselor moștenitorilor.  Ea are efectul indirect de a ocroti și interesele creditorilor masei succesorale, or, cu cât mai valoroasă este masa succesorală cu atât mai ușor își vor putea satisface creanțele creditorii.

Măsurile sunt guvernate de principiul necesității și al proporționalității și pot fi aplicate singular (doar aplicarea sigiliilor), gradual (întâi aplicarea sigiliilor, apoi ridicarea banilor, iar la apariția creditorilor – desemnarea custodelui) sau toate împreună.

De exemplu, dacă există un executor testamentar, care a acceptat funcția, nu pare a exista o justificare de a instituit un custode [→ adnotarea la art. 2348].  Rolurile lor se dublează, iar testamentul are prioritate.  Dacă însă testamentul este contestat printr-o acțiune în instanță, iar un certificat de executor testamentar nu s-a eliberat ori s-a suspendat, notarul poate institui un custode, fiindcă executorul testamentar aparent nu își poate îndeplini eficace funcția.  Soluția este aceeași când un executor testamentar s-a desemnat prin testament, însă el încă nu și-a acceptat funcția conform art. 2353 [Lange/Erbrecht, §47, nr. 8, p. 502].

Notarul „poate” să dispună custodia.  Pentru ca notarul „să fie obligat” să dispună custodia, trebuie să fie reținută necesitatea ei în fapt. De exemplu, simplul risc ipotetic că un executor testamentar va renunța la funcția sa nu este temei de a desemna un custode în avans.

4) Temeiurile de recurgere la o măsură de custodie

Art. 2412 alin.(1) prevede cinci temeiuri de bază care justifică instituirea unei măsuri de custodie.  Norma se referă la un moștenitor și, prin urmare, la custodia întregii mase succesorale. Dar temeiurile trebuie aplicate în mod adaptat dacă temeiul de custodie vizează un singur moștenitor, caz în care se va institui custodia cotei succesorale.

Per a contrario, custodele nu poate fi desemnat prin testament.

Aplicarea măsurilor de custodie nu poate fi exclusă de testator prin testament [Dieter Leipold, în MuKoBGB, §1960, nr. 34].  Dacă testatorul a dispus ca masa succesorală să fie „păzită”, „conservată”, „să se afle în custodia” unei persoane sau a folosit expresii similare, care ar crea confuzie cu custodia, contextul ar putea sugera că dispoziția testamentară de fapt desemnează un executor testamentar.

(i) nu se cunoaște niciun moștenitor (lit. a))

Suntem în prezența acestui temei de luare a măsurii de custodie când niciun moștenitor nu este activ pentru a iniția procedura succesorală, iar terții au un interes față de masa succesorală.  De exemplu, cererea de deschidere a procedurii poate fi depusă de un creditor al masei succesorale, care va cere identificarea moștenitorilor debitorului decedat.  Formalitățile succesorale îndeplinite de notar durează: notarul interpelează registrele de publicitate (starea civilă etc.), ceea ce adaugă cel puțin 30 de zile până când se obține informația, se notifică moștenitorii (1-2 săptămâni) și se așteaptă expirarea termenului de renunțare de 3 luni.

Împrejurări de fapt care pot justifica aplicarea acestui temei:

— peste hotare există o rudă a defunctului, dar ea nu poate fi contactată și nici nu se știe dacă era în viață la momentul deschiderii moștenirii;
— pe rolul instanței se află o cerere în procedură specială de constatare a faptului juridic (e.g. a rudeniei, corectarea unui act de stare civilă);
— notarul a interpelat un registru de publicitate din străinătate și acela nu răspunde;
— un moștenitor se autodeclară, dar are probleme să demonstreze rudenia (este o rudă mai îndepărtată și nu are lanțul de certificate de stare civilă necesar; unul din certificatele de stare civilă are o eroare, e.g. numele de familie ori data de naștere a unei persoane este inexactă; arhiva de stare civilă încearcă să reconstituie actele distruse, pierdute etc. în special în privința rudelor îndepărtate) ori căsătoria (s-au căsătorit în alt stat și este dificil de a obține dovada, în forma satisfăcătoare pentru Republica Moldova);
— există un litigiu privind cine este moștenitor (se contestă rudenia; se cere anularea testamentului; declararea moștenitorului nedemn) [Lange/Erbrecht, §47, nr. 6, p. 501]. Simpla informare că cineva planifică să introducă o asemenea acțiune nu este suficientă, fiind abstractă;
— nu este clar dacă testamentul are eficacitate juridică, în sens că există un dubiu obiectiv (de exemplu, există dubiul că testatorul nu avea discernământ, în special dacă notarul a făcut mențiune despre aceasta în testament);

Ilustrație

Creditorul C avea o creanță față de de cujus (D) pentru lucrări de reparație la locuința lui D. D a decedat și a lăsat doi copii adulți. E a lăsat un testament prin care lasă toată averea fiicei sale F1. Fiica F2 crede că D nu avea discernământ când a întocmit testamentul și a depus o acțiune de anulare a testamentului. Eliberarea certificatului de moștenitor a fost suspendată de notar. C nu are timp să aștepte derularea litigiului succesoral, iar creanța deja este în întârziere și acumulează dobânzi legale de întârziere.
C solicită notarului care desfășoară procedura succesorală desemnarea unui custode în scopul efectuării plății datoriei din contul bancar al lui D.
Dacă custodele va considera pretenția lui C nejustificată, C va acționa în judecată moștenitorii lui D care vor fi reprezentați în procesul de judecată de către custode.

— există o incertitudine privitor la persoana moștenitorului, deoarece el nu a fost determinat cert. Incertitudinea poate fi cauzată de împrejurări de fapt sau de drept;
— moștenitorul este copil conceput, dar nenăscut [Lange/Erbrecht, §47, nr. 18, p. 505; Dieter Leipold, în MuKoBGB, §1960, nr. 20];
— rudenia unei persoane cu defunctul nu a fost constatată ori este sub dubiu. De exemplu: în actele de stare civilă prezentate există inconsistențe; un copil al defunctului cere constatarea paternității;
— este neclar dacă persoanele chemate la moștenirea lui de cujus l-au supraviețuit ori au precedat ori au fost comorienți [Dieter Leipold, MuKoBGB, 1960, nr. 22];
— moștenitorul este dispărut fără veste;
— fundația desemnată moștenitor încă nu a fost constituită [Dieter Leipold, în MuKoBGB, §1960, nr. 25];
— nu este clar dacă de cujus a lăsat un testament, existând date că un testament a fost întocmit (un terț l-a văzut ori de cujus relata despre el altora);
— încă nu s-a constatat că moștenirea este vacantă, procedura fiind pendinte;
— moștenitorul somat de notar a renunțat la moștenire, iar notarul trebuie să caute rudele din următoarea clasă de moștenitori.

Nu este motiv de instituire a custodiei simplul fapt că s-a desemnat un moștenitor subsecvent, iar identitatea acestuia încă nu este cunoscută. Masa succesorală este administrată de moștenitorul prealabil. Necunoașterea moștenitorului subsecvent atrage nevoia de instituire a custodelui după deschiderea moștenirii subsecvente (care are ca efect pierderea dreptului de administrare a masei succesorale de către moștenitorul prealabil) [Dieter Leipold, în MuKoBGB, §1960, nr. 42].

(ii) moștenitorii cunoscuți nu se află la locul deschiderii moștenirii (lit. b))

Acest temei al custodiei nu are nimic comun cu dispariția fără veste, care este o măsură de durată, după 1 an de așteptare.  Prezența unui reprezentant exclude aplicarea acestui temei.

„Nu se află” nu semnifică că moștenitorul nu își are domiciliul la acel loc, ci că nu participă la activitățile care în mod necesar se așteaptă de la un moștenitor personal ori prin reprezentant. În linii mari, este o situație de abandon al moștenirii,  e.g. moștenitorul nu vine la locuință (care e sub lacăt) și nici nu achită datoriile periodice.  Nu se cere ca moștenitorul neapărat să se afle peste hotare, ci doar în altă localitate.

O situație este că moștenitorul a dispărut fără veste, ori a decedat și nici moștenitorii săi încă nu sunt determinați. Dispariția fără veste a moștenitorului se raportează la domiciliul său, și nu la locul deschiderii moștenirii. Iar dacă sunt întrunite condițiile dispariției fără veste, interesele moștenitorului, inclusiv drepturile sale succesorale, pot fi administrate de către un administrator (art. 166).

O altă situație este când, deși se știu legatarii, ei nu își pot primi legatele, fiindcă moștenitorul nu le execută.

Un caz particular de aplicare al temeiului de față este cel în care masa succesorală era administrată de un executor testamentar, iar el a renunțat la calitatea de executor.  Astfel, dreptul de administrare al masei succesorale al moștenitorului s-a restabilit.  Custodia oferă o soluție temporară până când creditorii masei succesorale pot lua contact cu moștenitorul.

(iii) nu se cunoaște dacă există vreun moștenitor care a acceptat moștenirea (lit. c))

Acest temei se poate aplica când moștenitorul a renunțat la moștenire, însă într-un mod imperfect (renunțarea nu este autentificată notarial).  O asemenea renunțare denotă o incertitudine privind acceptarea moștenirii.  Acceptarea moștenirii poate fi incertă dacă persoana aparent întrunește condițiile de a fi moștenitor, dar nu sunt dovezi că ea a acceptat în mod valabil. La fel, pot exista dubii că acceptarea s-a făcut valabil; moștenitorul cere repunerea în termenul de renunțare la moștenire.

Un alt caz este cel în care notarul a dat termen unui moștenitor să renunțe la moștenire, dar nu există dovada recepției somației.

(iv) moștenitorul este minor și nu are reprezentant legal (lit. d))

Este, de exemplu, situația când părinții sunt decedați în accident și au lăsat copil minor, ori tutorele (ori curatorul) desemnat al copilului a decedat ori tutelă încetează din alt temei fără numirea unui nou tutore (curator).

(v) în privința moștenitorului s-a inițiat o procedură de instituire a unei măsuri de ocrotire judiciare și nu are reprezentant legal (lit. e))

(vi) există alte temeiuri prevăzute de lege (lit. f))

Ulterior, lit. f) face trimitere și la alte cazuri prevăzute de lege, ele sunt:

— Moștenitorul dăunător ori inactiv

Aplicarea măsurilor de custodie la cererea unui creditor al masei succesorale, a unui legatar sau a altei persoane care are un drept față de masa succesorală dacă neaplicarea măsurilor de custodie poate periclita drepturile acelor persoane față de masa succesorală (art. 2413 alin.(3)).  Acest temei al custodiei poate fi aplicat chiar și după acceptarea moștenirii, în special dacă activitatea unui moștenitor sau situația patrimonială a moștenitorului pune în pericol conservarea masei succesorale și satisfacerea drepturilor din contul masei succesorale.

Funcțional, această custodie este similară cu administrarea masei succesorale, cu diferența că împuternicirile custodelui sunt mai limitate, iar moștenitorul continuă să răspundă nelimitat pentru obligațiile masei succesorale pe durata custodiei (art. 2430).

— Custodia cu titlu de măsură de asigurare judiciară

În cazul unui litigiu cu privire la calitatea de moștenitor, notarul poate aplica măsurile de custodie în baza încheierii instanței de judecată care examinează litigiul (art. 2413 alin.(3)). Din nou, este irelevant dacă moștenirea a fost acceptată sau nu.

▮ III. Desemnarea custodelui

1) Necesitatea

Elemente de administrare a masei succesorale, de încheiere de acte juridice și de executare a obligației față de creditorii masei succesorale pot fi necesare atunci când:
de cujus era unic administrator și asociat majoritar al unei societăți comerciale. Menținerea valorii părții sociale depinde de menținerea continuității societății comerciale și se cere exercitarea drepturilor de vot atașate părții sociale din masa succesorală pentru a desemna un nou administrator [pentru o aplicare similară în practica, germană, v. OLG Frankfurt am Main din 22.06.2018, nr. 21 W 40/18];
de cujus negocia o locațiune a imobilului său, dar așa și nu a semnat contractul. În lipsă de locațiune, nu se va încasa chirie și masa succesorală va rata un profit;
de cujus se afla într-un litigiu important (contestarea unui act administrativ care i-a lezat dreptul asupra unui teren), unul dintre comoștenitori a acceptat moștenirea, însă privitor la ceilalți termenul de renunțare nu a expirat. Comoștenitorul prezent poate fi custode în privința acelui litigiu;
— defunctul a lăsat bunuri perisabile care trebuie vândute pentru a conserva valoarea;
— trebuie contractată și plătită o firmă de pază privată pentru ocrotirea unei proprietăți deosebit de valoroase [Dieter Leipold, în MuKoBGB, §1960, nr. 35]. Poate că o asemenea firmă era deja contractată de către de cujus, însă există riscul că, dacă nu se plătesc facturile, serviciile vor fi suspendate și va apărea riscul sustragerii;
— trebuie plătite cheltuielile de înmormântare;
— locatarul imobilului lăsat de de cujus vrea să declare rezoluțiunea locațiunii și nu are cui să îi adreseze notificarea de rezoluțiune; locațiunea a încetat și locatarul bunului închiriat de la de cujus vrea să îl predea cuiva în siguranță.  Totuși, art. 2406 nu împiedică terțul să exercite un drept, pe cale extrajudiciară, față de moștenitorul cunoscut, dar care încă nu a acceptat moștenirea [Dieter Leipold în MüKoBGB, §1958, nr. 17].  Așadar, pentru cazurile de exercitare extrajudiciară a drepturilor față de masa succesorală, custodia este necesară dacă moștenitorul nu este cunoscut; dacă însă el este cunoscut ca moștenitor provizoriu (e.g. este cunoscut drept copil al lui de cujus), dar încă nu a acceptat moștenirea, dreptul poate fi exercitat față de el.  Chiar dacă el va renunța la moștenire, art. 2407 alin.(3) ocrotește terțul și dispune că exercitarea dreptului față de moștenitorul provizoriu își păstrează efectele juridice (actul juridic unilateral rămâne eficient în sensul art. 359).

În practica estoniană, custodia este cerută de asociația în condominiu (din cauza datoriilor defunctului, care, neplătite, se acumulează; alteori, se invocă riscul ca apartamentul să fie ocupat de străini ori să fie defecțiuni la instalații de apă și gaz, toate generând un pericol pentru ceilalți proprietari de unități în condominiu), apoi autoritățile locale și băncile [v. Elvira Gorohova, Pärandvara Hoiumeetmed. Magistritöö (Estate Management Measures. Master’s Paper), Tartu, 2013, p. 33].

În această ipoteză, măsura de custodie oricum este justificată, fiindcă, dacă nu se iau măsuri, masa succesorală (moștenitorii) vor fi responsabili de prejudiciul cauzat celorlalți proprietari. Custodia deci se impune pentru a evita angajarea răspunderii și sărăcirea masei succesorale prin plata de despăgubiri.
La fel s-a aplicat custodia când, fiind de cujus coproprietar al unui teren, era necesar de a finaliza procedura de privatizare a terenului împreună cu alți coproprietari.

Desemnarea custodelui implică acordarea de împuterniciri unui custode de a acționa pe contul masei succesorale.

2) Obiectul custodiei

Din formularea dispozițiilor legale privind custodia rezultă că ea se instituie asupra întregii mase succesorale.  Totuși, cel ce poate mai mult poate și mai puțin (a fortiori).  Art. 2162 alin.(2) cuprinde o normă de interpretare potrivit căreia, atunci când dispoziția legală se referă la întreaga moștenire (adică întreaga masă succesorală), ea se referă, implicit, și doar la o cotă succesorală relevantă.

Folosind argumentul a fortiori, dreptul german recunoaște custodia cotei succesorale atunci când temeiul luării măsurii se limitează doar la un comoștenitor [Lange/Erbrecht, §47, nr. 10, p. 502; OLG Schleswig din 06.06.2014, nr. 3 Wx 27/14]. Aceeași poziție este recunoscută și în dreptul estonian [Elvira Gorohova, op. cit., p. 41].

Din contra, în cazul comoștenitorilor (ori multiplilor succesibili), s-a reținut că se poate institui custodia în privința întregii mase succesorale dacă există temei de custodie în privința fiecărei cote succesorale. În caz contrar, custodia va viza doar cota succesorală pentru care s-a întrunit temeiul. În mod excepțional, custodia se poate extinde asupra întregii mase dacă altfel ea nu ar avea sens. Dacă mărimea cotelor succesorale este incertă, custodia se poate institui în privința cotei succesorale incerte, dar nu a celor certe [Dieter Leipold, în MuKoBGB, §1960, nr. 24]

Împuternicirile custodelui se pot limita la un bun concret, valoros, din masa succesorală.

3) Natura juridică

Doctrina germană apreciază că custodia este o măsură de protecție nu a masei succesorale, ci a persoanei moștenitorului [Lange/Erbrecht, §47, nr. 16, p. 504; Dieter Leipold, în MuKoBGB, §1960, nr. 39].  Aceasta se explică mai ales prin faptul că custodia poate viza doar o cotă succesorală, pe când administrarea se referă la întreaga masa succesorală.  Dreptul succesoral modern, spre deosebire de dreptul roman antic, nu acceptă existența unei masa succesorale fără titular (hereditas jacens).  Custodia îndeplinește și o importantă funcție procesuală, fiindcă custodele înlocuiește moștenitorul încă inactiv (necunoscut ori neacceptant).

În acest sens, ea se deosebește de execuțiunea testamentară și administrarea masei succesorale, care sunt văzute ca măsuri de ocrotire nu a moștenitorului, ci a masei succesorale; uneori ele ocrotesc masa succesorală de voința (divergentă) a moștenitorului.

În concluzie, custodele este reprezentantul legal al titularului ori titularilor masei succesorale ori a cotei succesorale care face obiectul custodiei [în același sens, Lange/Erbrecht, §47, nr. 19, p. 505].

4) Desemnarea custodelui

Custodele este desemnat de notarul care desfășoară procedura succesorală prin încheiere.

Poate fi custode una sau mai multe persoane fizice, nu neapărat membru al unei profesii juridice, și nici măcar nu neapărat un jurist. Testatorul ori terții solicitanți pot propune candidaturi, dar voința lor nu este decisivă pentru notar. Terții se pot opune dacă există conflict de interese. Dacă s-au desemnat mai mulți custozi ai aceleiași mase succesorale, ei pot acționa împreună (principiul) ori separat (trebuie prevăzut expres) și li se pot aloca diferite domenii (un custode se ocupă de bunurile din Moldova, iar altul — cu cele din străinătate) [Lange/Erbrecht, §47, nr. 21, p. 506; Dieter Leipold, în MuKoBGB, §1960, nr. 46].

Custodele nu este un fiduciar și el nu poate fi înregistrat în registrul de publicitate ca proprietar al bunului din masa succesorală. Dacă notarul permite custodelui să înstrăineze un imobil, se pune problema cine va fi indicat ca actual proprietar și vânzător (aceeași problemă se pune în cazul altor bunuri dreptul asupra cărora se supune înregistrării într-un registru de publicitate). Dacă temeiul custodiei este că moștenitorii nu se cunosc cu certitudine (de exemplu, încă se află în litigiu), s-a reținut că custodele pentru a putea vinde imobilul, nu este ținut să prezinte un certificat de moștenitor, fiindcă certificatul încă nu poate fi emis.  În așa caz, registrul de publicitate trebuie să indice la rubrica proprietate „comunitate de moștenitori ai defunctului”, iar în numele moștenitorilor va acționa custodele [Dieter Leipold, în MuKoBGB, §1960, nr. 65 și 66].

În dreptul german, care cunoaște o reglementare oarecum diferită a custodiei, teoria funcției private nu este recunoscută custodelui. Din contra, deoarece custodiei i se aplică corespunzător regulile privind tutela și curatela, custodele este tratat ca un reprezentant legal al moștenitorului necunoscut [Dieter Leipold, în MuKoBGB, §1960, nr. 40]. În dreptul R. Moldova această poziție nu este justificată, fiindcă custodia este o instituție autonomă față de tutelă și curatelă și, totodată, temeiurile desemnării custodelui sunt mai largi decât în dreptul german.

a) Luarea în posesie a masei succesorale

Luarea în posesie este necesară pentru păstrarea masei. În această calitate, el se poate prezenta în fața terților care ar putea avea în posesie bunurile defunctului (chiriași, poliție, primărie etc). Custodele nu poate exercita o petiție de ereditate în măsura în care moștenitorul pe care el îl reprezintă nu este determinat cu certitudine. Custodele are însă acțiunile ordinare ale unui moștenitor, cum ar fi acțiunea în revendicare, în rectificare a registrului ori de încasare a unei datorii.

b) Conservarea masei succesorale

Funcția primară a custodelui este păstrarea valorii masei succesorale, nu maximalizarea profiturilor ori reinvestirea. Respectiv, vânzarea unui bun al masei succesorale doar în mod excepțional este necesară pentru conservarea ei [OLG Düsseldorf din 21.02.2019, nr. 3 Wx 8/19; OLG Braunschweig din 20.04.2020, nr. 3 W 37/20].

Custodele trebuie să pună la păstrare bunurile mobile și să ia măsuri uzuale care ar împiedica terții să intre în imobile (schimbarea lacătelor, contractarea pazei etc.).

c) Inventarul

Notarul poate stabili obligația custodelui de a întocmi inventarul (art. 2414 alin.(2)). Ea nu se justifică atunci când custodia se referă la un bun concret, și nu la întreaga masă succesorală. La fel, notarul poate delega funcția unui executor judecătoresc, pentru a asigura independența inventarului.

Inventarul în cazul custodiei este o listă de bunuri și el nu trebuie confundat cu inventarul întocmit de moștenitor la cererea creditorilor masei succesorale (care afectează răspunderea limitată ori nelimitată a moștenitorului).

Din contra, art. 2466 dispune că custodelui masei succesorale nu i se poate stabili un termen de inventariere. Dar, custodele este obligat să ofere creditorilor masei succesorale informații despre valoarea masei succesorale, adică să le ofere o copie de pe inventar dacă acesta s-a întocmit.

Existența inventarului cu ocazia custodiei nu înlătură întocmirea inventarului moștenitorului în sensul art. 2448. Moștenitorul se poate baza pe inventarul custodiei, dar răspunderea finală este a sa.

5) Împuterniciri și obligații

(i) Rolul modelator al notarului

Notarul are largi puteri de a modela conținutul custodiei, adaptându-l la situația concretă a moștenirii și evoluția nevoilor.

Spre deosebire de custodie, administrarea masei succesorale este o administrare deplină, fără supraveghere avansată a notarului și fără un asemenea rol modelator.  De exemplu, administrarea masei succesorale nu poate fi limitată de către notar în timp (se instituie până la revocare), ca volum de împuterniciri (administratorul are împuterniciri depline, prevăzute de lege) ori doar la o cotă succesorală (ci vizează toată masa succesorală).

Dacă moștenitorul a informat notarul că el este interesat de pianul familiei, dar nu este interesat de mobilier, notarul poate da instrucțiuni custodelui ca pianul să nu se vândă, iar mobilierul să se vândă, pentru a stinge obligațiile masei succesorale.

Notarul poate dispune ca custodele să se dea în chirie imobilele moștenite, pentru a culege banii necesari stingerii obligațiilor masei succesorale.

Ordinele notarului sunt adresate doar custodelui și nu instituie obligații executorii față de moștenitori ori terții care dețin bunuri. Custodele apare ca persoană împuternicită, dar nu poate recurge la samavolnicie pentru a lua în posesie bunuri, ci se comportă cum s-ar comporta oricine deține o procură cu drept de a poseda, folosi și dispune de un bun. Pentru a recupera bunurile ori creanțele masei succesorale, custodele trebuie să recurgă la mijloacele de apărare de drept comun, cum ar fi acțiunea în judecată [Dieter Leipold, în MuKoBGB, §1960, nr. 36].

Împuternicirile concrete ale custodelui urmează a fi determinate de notar în certificatul de custode și pot fi formulate general (custodia masei succesorale lăsat de defunctul D, custodia cotei succesorale de ½ aflată în litigiu în masa succesorală lăsat de defunctul D) ori pot fi limitate la domeniul în care este necesară custodia (votarea la adunarea generală; încheierea unui contract de locațiune cu imobilul).

Certificatul de custode legitimează custodele față de terți, care nu pot insista pe probe pentru a verifica temeiul custodiei.  Or, certificatul se bucură de prezumția de exactitate și are efectul ficțiunii de deținere a împuternicirilor corecte de către custode → adnotarea art. 2557.

S-a reținut pe drept cuvânt că un custode nu poate exercita mai multe drepturi decât cele acordate de masa succesorală ori cota succesorală care face obiectul custodiei. În special, dacă masa succesorală face obiectul unei execuțiuni testamentare ori al unei desemnări de moștenitor subsecvent, iar dreptul de dispoziție al moștenitorului este limitat, atunci și împuternicirile custodelui vor fi supuse acelorași limitări [Dieter Leipold, în MuKoBGB, §1960, nr. 51].

Custodele nu are împuternicirea de a înstrăina ori greva însăși cota succesorală (ori dreptul de moștenire al unicului moștenitor), fiindcă el nu are împuternicirea de a schimba poziția juridică a moștenitorului ocrotit prin custodie.  Din aceleași rațiuni, custodele nu poate accepta ori renunța la moștenire în locul moștenitorului [Lange/Erbrecht, §47, nr. 24, p. 507], dar, în caz de transmisie succesorală, poate exercita opțiunea succesorală în privința unei alte moșteniri dreptul de opțiune asupra căreia a intrat în masa succesorală supusă custodiei [Dieter Leipold, în MuKoBGB, §1960, nr. 70]. La fel, el nu poate înlocui moștenitorul pentru a încheia un contract de partaj și nici nu poate reprezenta moștenitorul în litigiul de partaj. Un mecanism separat pentru partaj este prevăzut de art. 2508, unde competența de desemnare a reprezentantului moștenitorului inactiv (curator ad litem) aparține instanței de judecată.

Actele juridice încheiate de custode cu depășirea împuternicirilor menționate în certificatul de custode nu produc efecte juridice față de moștenitor și masa succesorală (sunt acte juridice ineficiente conform art. 370). Custodele va răspunde personal față de terțul de bună-credință cu care a contractat (art. 371). Moștenitorul poate înlătura temeiul de ineficiență și ratifica actul juridic al custodelui.

(ii) Obligația de conservare: (4) lit. a)

Custodele este obligat să administreze masa succesorală cu diligență în scopul conservării ei.  Obligațiile contractate de custode în această calitate nu sunt obligații personale ale custodelui, ci sunt obligații ale masei succesorale însăși, pentru care răspunde și moștenitorul dacă el nu și-a limitat răspunderea conform art. 2430 [pentru detalii → adnotarea la art. 2418].  Așadar, patrimoniul custodelui este constant distinct de masa succesorală și niciunul din ele nu răspunde pentru celălalt.

Busola sa fiind conservarea masei, custodele nu poate încheia, în numele masei succesorale, acte juridic cu titlu gratuit, nici ca donații, nici ca confirmări ale unor acte defavorabile încheiate de către defunct cu terții ori renunțări la drepturi.  Aceste acte pur și simplu nu produc efecte juridice față de masa succesorală.

Custodele nu încalcă această restricție dacă permite moștenitorului să locuiască în imobilul care intră în masa succesorală.  Or, moștenitorul este proprietar al imobilului în puterea moștenirii. Art. 2414 alin.(6) limitează doar dreptul de dispoziție al moștenitorului asupra imobilului succesoral, nu și dreptul de posesie și folosință ca proprietar ori coproprietar.

Actele juridice de administrare (locațiunea unui bun succesoral) ori dispoziție (vânzarea unui bun succesoral) încheiate de custode în numele masei succesorale, pe lângă faptul că trebuie să fie cu titlu oneros, trebuie să fie necesare pentru a obține lichidități și a stinge obligațiile masei succesorale scadente.  Actele juridice cu titlu oneros care nu erau necesare rămân opozabile terților cu care ele au fost încheiate (care nu au cum judeca motivul din care custodele încheie actul), însă moștenitorii pot pretinde despăgubiri de la custode pentru neîndeplinirea acestei obligații de administrare a masei în scop de conservare.

Pentru a avea împuternicirea de a vinde imobilul din masa succesorală, custodele trebuie să primească încuviințarea notarului care l-a desemnat (art. 2414 alin.(5)).  Vânzarea imobilului făcută de custode fără încuviințare nu este nulă, ci ineficientă în sensul art. 358 și 370.  Notarul poate încuviința vânzarea ulterior.  Cumpărătorul însă nu poate fi înregistrat ca proprietar în RBI înainte de obținerea încuviințării notarului.

Atunci când ia decizia să încuviințeze sau nu vânzarea imobilului, notarul trebuie să evalueze dacă vânzarea este strict necesară, îndeplinește scopul conservator al custodiei și dacă este avantajos sau dezavantajos pentru moștenitori (e.g. imobilul este sub risc ori se află într-o țară străină, nelegată de moștenitori sau este un imobil în care unul dintre moștenitori deja locuiește) [OLG Braunschweig din 20.04.2020, nr. 3 W 37/20].

Considerentele de mai sus se referă la situația când custodele administrează masa succesorală în întregime.  Din contra, dacă custodele are în custodie doar cota succesorală a unui moștenitor (e.g. moștenitorul inactiv ori în litigiu), atunci, pe lângă încuviințarea notarului, se cere și consimțământul celorlalți moștenitori potrivit regulii generale în materie de indiviziune conform art. 2486 alin.(2) [→ adnotarea la art. 2485].

(iii) Obligația de satisfacere a creditorilor masei succesorale: (4) lit. c)

Custodele trebuie să îndeplinească obligațiile masei succesorale din contul masei succesorale conform art. 2415.  Aceasta se referă doar la obligațiile scadente la momentul instituirii custodiei ori devenit scadente pe durata custodiei.  O administrare prudentă a masei presupune evitarea angajării răspunderii pentru prejudiciul cauzat creditorului prin neexecutarea obligației scadente a masei succesorale.

Ilustrație

D a luat de la OCN un credit de consum de 36 de luni, cu rate lunare.  În lună nr. 3 D decedează și lasă mai mulți moștenitori, unii mai conștiincioși, alții mai inactivi.

Moștenitorul M1 a plătit către OCN personal rata din luna a nr. 3-5.  M1, văzând că nu va intra curând în administrarea banilor și a bunurilor lăsate de D, a cerut notarului desemnarea unui custode, cu împuternicirea de a administra masa, a avea acces la banii de pe contul bancar al lui D și a plăti creditorilor.  Omisiunea de o face, va îndreptăți OCN să accelereze scadența ratelor și va genera acumularea costurilor adiționale (penalități sau dobânzi de întârziere, etc.).

Custodele desemnat de notar va organiza plata ratelor lunare către OCN.  Custodele nu poate restitui anticipat întregul credit fără acordul moștenitorilor.

La fel, custodele va restitui lui M1 ratele pe care acesta le-a plătit personal pentru luna nr. 3-5.

Custodele trebuie să se asigure că obligațiile masei succesorale sunt executate înainte de legate și sarcini.

La fel, custodele este îndreptățit să ridice față de creditorii masei succesorale:

— excepția de 3 luni după acceptarea moștenirii (art. 2468);
— excepția desfășurării procedurii de somare a creditorilor masei succesorale (art. 2469).

Dacă custode este desemnat cu împuterniciri de administrare a masei succesorale și desemnarea are loc înaintea acceptării moștenirii de către moștenitor, termenele stabilite la art. 2468 și 2469 alin. (1) încep să curgă la momentul desemnării custodelui (art. 2471).

Custodele nu poate renunța la dreptul moștenitorului de a-și limita răspunderea; acest drept aparține personal moștenitorului (art. 2466 alin.(1) teza III).

Dacă, conform standardelor de diligență (art. 2414 alin.(4) lit. a)), custodele apreciază că o pretenție față de masa succesorală de la un pretins creditor este greșită și el refuză executarea, custodele are împuternicirea de a reprezenta masa succesorală în eventualul proces civil intentat la acțiunea civilă a pretinsului creditor.  În acest caz, custodele va executa benevol doar când hotărârea judecătorească este definitivă (art. 2415 alin.(3)).

Desemnarea custodelui produce efectul de reluare a procesului civil suspendat ca urmare a decesului părții (art. 79 alin.(3) și 262 lit. a) CPC). Deci creditorii ar fi interesați să ceară deschiderea procedurii succesorale și să ceară desemnarea unui custode.

6) Remunerarea custodelui și rambursarea cheltuielilor

Spre deosebire de administrarea masei succesorale care se face contra remunerație de către un profesionist al dreptului, în cazul custodiei punctul de pornire este că custodele își exercită atribuțiile cu titlu gratuit, fiind adeseori legat de moștenire (un comoștenitor, o rudă apropriată a lui de cujus etc.).

Totuși, art. 2416 permite notarului, odată cu desemnarea custodelui să-i stabilească o remunerație unică sau periodică, „în mărime rezonabilă”.  Practic asta se va întâmpla când custodele insistă pe o remunerație ca o condiție de desemnare a sa.  Dacă a acceptat să exercite custodia cu titlu gratuit, el nu poate să revină ulterior și să insiste asupra unei remunerații (ceea ce, cel puțin, contravine bunei-credințe → adnotarea art. 11 alin.(2)).   Din aceste considerente, notarul ar trebui să dispună dacă custodia este gratuită sau oneroasă, și să indice mărimea remunerației custodelui chiar în încheierea de desemnare a custodelui.

Cheltuielile pentru păstrarea şi administrarea bunului succesoral, precum şi cele de plată a remuneraţiei sunt recuperate în temeiul dispoziţiei eliberate de către notar din contul averii succesorale sau, la cererea moştenitorilor, din mijloacele depuse de ei în acest scop, în depozit (art. 80 alin.(3) LPN).  Ele se plătesc până la eliberarea certificatului de moștenitor (art. 80 alin.(1) LPN).

7) Răspunderea custodelui

a) Răspunderea față de moștenitor

Custodele acționează în interesul masei succesorale și poartă obligațiile față de ea.  Titular al masei succesorale fiind moștenitorul, custodele răspunde față de moștenitor pentru executarea necorespunzătoare a obligațiilor conform art. 901 și urm.

b) Răspunderea față de moștenitor

Spre deosebire de administratorul masei succesorale, custodele nu acționează în interesele creditorilor masei succesorale.

Custodele este obligat să ofere creditorilor masei succesorale informații despre valoarea masei succesorale, dar nu este obligat să întocmească un inventar (art. 2466 alin. (1)).  În caz de neîndeplinire a acestei obligații, el poate răspunde față de creditori conform art. 901 și urm.

Dacă custodele află despre starea de incapacitate de plată sau supraîndatorare a masei succesorale, el este obligat să ceară fără întârziere intentarea procesului de insolvabilitate a masei succesorale. Nerespectarea acestei obligații atrage răspunderea custodelui față de creditori pentru prejudiciul cauzat prin aceasta (art. 2415 alin.(4) coroborat cu art. 2435 alin. (1)).

8) Încetarea

a) Decăderea temeiului custodiei

Custodia este o măsură temporară, atâta timp cât subzistă temeiul care a justificat-o.  Totuși, decăderea temeiului nu încetează custodia de drept. Notarul trebuie să constate temeiul, să dispună încetarea și să retragă certificatul.

La fel, custodia încetează dacă notarul a desemnat un administrator al masei succesorale ori instanța de judecată a intentat procesul de insolvabilitate a masei succesorale.

b) Revocarea custodelui

Custodele poate fi revocat dacă sunt împrejurări că el nu își îndeplinește mandatul corespunzător: sustrage ori ascunde bunuri; nu oferă notarului informațiile solicitate; nu respectă ordinele notarului; nu apără, nu exercită drepturile care aparțin masei succesorale (art. 2414 alin.(3)).

Custodele nu este un salariat și nu beneficiază de garanțiile dreptului muncii.

Indiferent de temeiul încetării custodiei, custodele trebuie:
a) să predea persoanei îndreptățite (noul custode, moștenitorul, administratorul masei etc.) bunurile succesorale deținute;
b) să raporteze notarului și moștenitorului despre măsurile luate (art. 2414 alin.(4) lit. d)), inclusiv prin prezentarea unei dări de seamă privind cheltuielile suportate, cu anexarea documentelor justificative (art. 80 alin.(4) LPN);
c) să restituie certificatul de custode notarului, care îi va fi retras pe motiv că acesta și-a pierdut valabilitatea (art. 2555 alin.(3) și (4)).

Mod de citare recomandat: 
Octavian Cazac, Adnotare la art. 2412 [online]. Codul civil Adnotat [citat 7 august 2021]. Disponibil: animus.md/adnotari/2412/
Atenție! Verifică dacă lucrării tale i se aplică alte reguli de citare.

LPA C civ, art.21 [Recunoașterea drepturilor dobândite valabil sub imperiul legii vechi]

(Model Succint) Articolul 1251. Contractul de locaţiune