A A A + | -

Articolul 2542. Eliberarea certificatului de moştenitor

(1) La cererea moştenitorului, notarul care desfăşoară procedura succesorală este obligat să elibereze un certificat de moştenitor care confirmă dreptul moştenitorului la moştenire, iar în cazul mai multor comoştenitori, în certificat se indică şi mărimea cotelor succesorale ale tuturor comoştenitorilor (certificat de moştenitor).
(2) Notarul care desfăşoară procedura succesorală este obligat, de asemenea, să elibereze un certificat de moştenitor la cererea uneia dintre celelalte persoane prevăzute la art.2541 alin.(1). În acest caz, dispoziţiile art.2543-2553 se aplică în mod corespunzător, ţinîndu-se cont de faptul că solicitantul nu este moştenitor.
(3) Lista bunurilor care intră în componenţa masei succesorale nu se include în certificatul de moştenitor.
(4) La cererea expresă a tuturor comoştenitorilor, certificatul de moştenitor nu va indica mărimea cotelor succesorale dacă din dispoziţiile testamentare rezultă că testatorul a stabilit mărimea cotelor succesorale prin indicarea bunurilor pe care le lasă fiecărui comoştenitor şi nu doar a atribuit bunurile cu titlu de legat. În caz de necesitate, cotele succesorale pot fi determinate ulterior în baza unei evaluări a bunurilor lăsate fiecărui comoştenitor.


Adnotare:
Originea reglementării: §2353 BGB

▮ Situația juridică atestată de certificat

Deoarece certificatul de moștenitor atestă moștenitorul (indiferent că este legal sau testamentar) la data deschiderii moștenirii, adică a decesului celui care a lăsat moștenirea.  Eventuala înstrăinare a moștenirii (cota succesorală unică a unicului moștenitor) ori a cotei succesorale de către un comoștenitor, firește, nu afectează certificatul de moștenitor, care deja a fost emis ori care urmează a fi emis, căci doar moștenitorul dobândește prin moștenire, iar nu și dobânditorul prin act juridic al cotei [în același sens, în dreptul românesc, v. Eliescu/Transmisiunea, p. 178].

▮ Masa succesorală nu se descrie în certificatul de moștenitor

Alin.(3) are o normă negativă, despre ce anume nu se include în certificatul de moștenitor.  Norma poate părea, la o primă privire, stranie, fiindcă multe alte mențiuni relative la moștenire nu sunt incluse în certificatul de moștenitor (de exemplu, nu se include textul testamentului; al declarațiilor și opozițiilor moștenitorilor; al actelor de stare civilă).  Legiuitorul însă a socotit necesară precizarea pentru a se distanța de reglementarea anterioară, care presupunea includerea bunurilor în certificatul de moștenitor [Acesta era modul de aplicare în practica notarială a Legii nr. 1453 din 8 noiembrie 2002 cu privire la notariat, care la art. 65 alin.(1) (articol abrogat la 1 martie 2019 prin art. 96 alin.(5), pct. III din Legea nr. 246 din 15 noiembrie 2018 privind procedura notarială), prevedea că, la eliberarea certificatului de moştenitor legal sau testamentar, notarul verifică faptul decesului celui care a lăsat moştenirea, timpul şi locul deschiderii succesiunii, raporturile de rudenie, existenţa testamentului, compunerea masei succesorale şi costul ei. Documentele justificative vor fi prezentate de moştenitori].

Prin extensiune, certificatul de moștenitor nu cuprinde rezultatul eventualului partaj.

În acest sens, dreptul autohton urmează dreptul german.

În istoria dreptului succesoral și în dreptul succesoral comparat există mai multe abordări la subiect.  Până la modernizarea Codului civil la 1 martie 2019, funcționa regula includerii în certificatul de moștenitor a bunurilor pe care defunctul le-a lăsat și care, prin urmare, trec la moștenitori.   Aceasta avea avantajul de a oferi o prezumție convingătoare de proprietate comoștenitorilor.  Dar și în sistemul menționării bunurilor există diferențe.

În sistemul în vigoare în Republica Moldova înainte de 1 martie 2019, fiecare comoștenitor primea un certificat de moștenitor propriu, unde se indica doar cota-parte proprie în bunurile comune moștenite, fără a se indica cine sunt ceilalți moștenitori și cotele lor părți în dreptul din acel bun.

Dreptul românesc

1) Dreptul post-belic

În sistemul românesc post-belic, instituit prin Decretul nr. 40 din 21 ianuarie 1953 privitor la procedura succesorală notarială, notarul de stat nu putea elibera decât un singur certificat de moștenitor. Numai în cazul coexistenței moștenirii legale cu cea testamentară, la cerere, se elibera un certificat deosebit pentru fiecare dintre cele două categorii de succesori [art. 22 din Decretul nr. 40/1953, v. Eliescu/Transmisiunea, p. 177].  Mai mult, certificatul de moștenitor românesc trebuia să prevadă „bunurile succesorale” (adică nu și pasivul), dar notarul putea să prevadă că inventarul nu s-a efectuat.

Greșelile în identificarea bunurilor succesorale erau fatale pentru întreg certificatul.  Așa cum comenta Mihail Eliescu jurisprudența românească din 1963, „dacă, însă, dimpotrivă, în certificatul de moștenitor ar fi trecute, ca aparținând masei succesorale, bunurile neidentificate, care se pretind că nu ar fi ale defunctului, masa succesorală fiind nedeterminată, instanța trebuie să anuleze în întregime certificatul de moștenitor și să stabilească, pe bază de probe, care sunt bunurile care au format proprietatea defunctului” [Eliescu/Transmisiunea, p. 179, nota de subsol nr. 7].

Chiar și în acest sistem formalist, se concluziona așadar că „certificatul de moștenitor nu poate face dovada că un anume bun face sau nu parte din lăsământul succesoral” [Eliescu/Transmisiunea, p. 182].  Apare dilema firească: care era rostul indicării masei succesorale în certificatul de moștenitor?

Autorul citat continua cu argumentele sale convingătoare: „Succesorul care, în puterea legii sau a testamentului, se substituie celui ce lasă moștenirea, în toate raporturile juridice în care acesta era subiect activ sau pasiv, nu poate dobândi mai multe drepturi decât avea defunctul. El nu devine proprietarul bunurilor menționate în certificat decât dacă acest drept de proprietate aparținea defunctului. Certificatul, așadar, nu constituie față de terți un titlu de proprietate, căci notarul nu are cădere să certifice calitatea de proprietar a celui care lasă moștenirea în vederea unei eventuale revendicări a moștenitorului sau împotriva acestuia” [Eliescu/Transmisiunea, p. 182-183].

2) Dreptul după revoluție

Legea română nr. 36 din 12 mai 1995 a notarilor publici și a activității notariale abrogă Decretul 40/1953, dar reia abordarea decretului în materia discutată.

Așadar, încheierea finală a procedurii succesorale pronunțată de notarul public presupune acordul între moștenitori și administrarea de probe de către notar (art. 113 alin.(1)).  Ea va cuprinde, printre altele, masa succesorală declarată: bunuri mobile, bunuri imobile și pasivul succesiunii alin.(1) lit. m).  Încheierea are forța probantă a înscrisului autentic.  Potrivit alin.(3), dacă moștenitorii și-au împărțit bunurile prin bună-învoială, în încheiere se va arăta modul de împărțeală și bunurile succesorale atribuite fiecăruia.

În același sens art. 1132 C. civ. român de la 2009, prevede că certificatul de moștenitor cuprinde, printre altele, „constatări referitoare la patrimoniul succesoral”. Comentatorii acestui text apreciază că „acestei expresii îi lipsește precizia necesară adaptării la subiectul dezbaterii succesorale; apreciem că notarul public nu trebuie să stabilească prin intermediul procedurii succesorale nici masa succesorală și nici masa partajabilă, ci masa de calcul, în conformitate cu dispozițiile art. 1091 NCC, adică determinarea activului brut, determinarea activului net și eventuala reunire fictivă a valorii donațiilor consimțite de de cuius, în ipoteza în care la succesiune sunt chemați și moștenitori rezervatari” [Codrin Macovei și Mirela Carmen Dobrilă, Comentariu la art. 1132, în Comentariu pe articole/Baias et al., p. 1177].  Aceeași autori apreciază că „segregarea în certificate de moștenitori legali și certificate de moștenitori testamentari (sau legatari) este artificială”.

Aceste date din încheierea finală se trec în certificatul de moștenitor și el „face dovada calității de moștenitor, legal sau testamentar, precum și dovada dreptului de proprietate al moștenitorilor acceptanți asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia” (art. 116 alin.(3) din Legea română nr. 36 din 12 mai 1995; art. 1133 C. civ. român).

Cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada calității de moștenitor, legal sau testamentar, precum și dovada dreptului de proprietate al moștenitorilor acceptanți asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia (art. 120 alin. (1) din Legea română nr. 36 din 12 mai 1995; art. 1134 C. civ. român).

Chiar și cu aceste efecte probante prevăzute expres, doctrina și jurisprudența românești se arată reticente că certificatul de moștenitor este un mijloc de probă absolută a dreptului de proprietate al moștenitorului asupra unui bun determinat, iar terții pot să-l combată prin proba contrară.  Asta se explică în special prin împrejurarea că lista bunurilor este întocmită predominant din declarațiile moștenitorilor, care pot declara orice… [Deak/Tratat de drept succesoral, V. III, p. 161-162 și jurisprudența din nota de subsol nr. 1].  Dezavantajul acestui sistem este că terțul nu poate pur și simplu revendica bunul ce îi aparține, ci trebuie să ceară anularea certificatului de moștenitor pentru a răsturna forța probantă prevăzută de art. 116 alin.(3).   Asta implică chemare în procesul civil a tuturor care beneficiază de certificat.  Dacă un certificat de moștenitor menționează zece bunuri, iar unul din ele aparține unui terț, există riscul că el va fi anulat în întregime și se va ridica nevoia reluării procedurii succesorale.

▮ Dreptul succesoral din Republica Moldova înainte de 1 martie 2019

Și în practica din Republica Moldova faptul indicării bunurilor succesorale în certificatul de moștenitor făcea necesară anularea certificatului de către terțul care era titular de drepturi asupra bunului succesoral. [A se vedea cauza nr. 2ra-1385/20, Încheierea Col. civ. CSJ. din 7 octombrie 2020]. Vezi detalii în adnotarea la art. 572.

Dacă speța era guvernată de noul drept succesoral și certificatul de moștenitor nu indica bunurile succesorale, terțul nu era nevoit să ceară anularea certificatului de moștenitor, care, de fapt, corect indica moștenitorul, dar incorect indica mărimea dreptului care intra în masa succesorală.

Indiviziunea succesorală și certificatul de moștenitor, 2021

 

LPA C civ, art. 9 [Dispoziții tranzitorii privind administratorul persoanei juridice]

(Model Succint) Articolul 1251. Contractul de locaţiune