Articolul 2590. Legea aplicabilă ocrotirii persoanei fizice adulte
(1) Măsurile de ocrotire în privinţa persoanei fizice adulte sau care a dobîndit capacitate deplină de exerciţiu pe altă cale legală sînt supuse legii statului unde aceasta îşi are reşedinţa obişnuită la data instituirii măsurii de ocrotire.
(2) În mod excepţional, în măsura în care este necesar pentru ocrotirea persoanei fizice, autoritatea competentă poate să aplice sau să ia în considerare legea altui stat, cu care situaţia juridică prezintă cele mai strînse legături.
(3) Existenţa, întinderea, modificarea şi stingerea împuternicirilor de reprezentare încredinţate de persoana cu capacitate deplină de exerciţiu, fie prin contract, fie prin act unilateral, pentru situaţia în care nu se va putea îngriji de interesele sale, sînt supuse legii statului unde aceasta îşi are reşedinţa obişnuită la data încheierii contractului sau a actului unilateral. Aceasta poate însă alege una dintre următoarele legi:
a) legea naţională;
b) legea unei reşedinţe obişnuite anterioare;
c) legea statului unde sînt situate bunurile, în ceea ce priveşte măsurile de ocrotire cu privire la bunuri.
(4) Măsurile ce se iau cu privire la persoana ocrotită ori la bunurile sale sînt supuse legii statului ale cărui autorităţi îndrumă şi supraveghează exercitarea ocrotirii de către cei în drept.
(5) Lipsa calităţii de reprezentant sau de altă persoană căreia i s-a încredinţat ocrotirea, calitate stabilită potrivit legii aplicabile ocrotirii persoanei fizice, nu poate fi opusă terţului care cu bună-credinţă s-a încrezut în această calitate, potrivit legii locului unde actul a fost întocmit, dacă actul a fost încheiat între prezenţi şi pe teritoriul aceluiaşi stat.
Adnotare:
Originea reglementării: art. 13 & 17 Convenția Haga nr. 35 privind ocrotirea internațională a adulților, din 13 ianuarie 2000