A A A + | -

Articolul 385. Începutul curgerii termenului

(1) Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, atunci ziua survenirii evenimentului sau momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.
(2) Dacă începutul curgerii termenului se determină prin începutul unei zile, această zi se include în termen. Regula se extinde şi asupra zilei de naştere la calcularea vîrstei.


Adnotare:
Autor: Octavian Cazac
Publicat: 7 martie 2021
Originea regulii: §187 BGB

▮ I. Scopul articolului

1. Art. 385 conține două reguli diferite privitor la calcularea termenelor exprimate prin perioade.  Ele nu se aplică atunci când termenul este exprimat ca dată calendaristică (e.g. o scadență: „Împrumutul trebuie restituit la 1 februarie 2021”; o dată cu efect extinctiv: „Procura este valabilă până la 1 martie 2021”; „Termenul locațiunii este 10 martie 2021”; o dată cu efect de decădere: „Referința la acțiunea în justiție poate fi depusă până în 1 aprilie 2021”).

Totuși, art. 385 se ocupă doar de prima latură a unei perioade — începutul cursului ei (dies a quo).  Art. 388 stabilește regulile care determină a doua latură a unei perioade — ultima zi, ziua când ea expiră (dies ad quem).  Sigur că reglementările se află într-o strictă corelație, fiindcă momentul expirării depinde de începutul curgerii perioadei.  Reglementarea acestor laturi în diferite articole, după modelul §187 și 188 BGB, este o tehnică a legiuitorului pentru un spor de simplitate și claritate [→ adnotarea la art. 388].

Soluții similare cu cele din art. 385 C. civ. sunt cuprinse în art. 111 alin.(3) și (4) CPC.

2. Regulile art. 385 se aplică în egală măsură dacă ziua faptului juridic declanșator al termenului ori următoarea zi a sa este o zi nelucrătoare.  Faptul că o zi este o zi de odihnă este relevant doar cu referire la ultima zi a termenului conform art. 389.

▮ II. Calcularea naturală vs calcularea civilă

1) Diferitele modele de calcul

3. Un om obișnuit ar aborda problema calculării termenelor simplu: ar afla care este momentul de început (de exemplu, în ce zi, la ce oră, minut și secundă a primit un email), care este timpul care i s-a alocat și ar folosi cronometrul de la orice dispozitiv electronic; acesta îi va arăta exact câte zile, ore, minute și secunde i-a rămas. Un asemenea mod de calculare a perioadelor se numește calculare naturală.  Ea nu ține cont de nevoia de a asigura un anumit număr de ore sau zile complete („zile pline”) în folosul celui contra căruia curge termenul.

Ilustrația 1

Contractul dintre producătorul P și magazinul M prevede că M are dreptul să înainteze pretenții privitor la calitatea mărfii livrate în termen de 3 zile de la primirea ei.  M este decăzut din dreptul de a înainta orice pretenții către P în privința calității mărfii după expirarea acestui termen.
Metoda naturală de calcul presupune că, dacă M primește marfa în 3 martie, la ora 14:25, el trebuie să o examineze și să notifice pe P despre orice probleme de calitate până pe 6 martie, la ora 14:25.  Notificarea prin email primită de P la ora 14:26 pe 6 martie este tardivă. 

Această metodă prezintă dificultăți în determinarea timpului exact de producere a faptului juridic declanșator.

4. Codul civil adoptă însă, conform tradiției din majoritatea sistemelor de drept, o altă metodă, calcularea civilă a perioadelor (germ. — Zivilkomputation).  Abordarea acestei metode este că perioada prevăzută în zile sau unități mai mari (săptămâni, luni, ani etc.) se calculează de la începutul zilei, adică de la ora 00:00 și expiră la ora 24:00 (chiar dacă ceasurile nu arată ora 24:00, și chiar dacă real, o zi în medie are 23 de ore și 56 de minute [v. https://en.wikipedia.org/wiki/Day].

Soluția își are originea încă în dreptul privat roman: non ad momenta temporum, sed ad dies numeramus — numărăm nu de la momentul (secunda) când a avut loc faptul juridic declanșator, ci numărăm de la începutul unei zile [Paulus, Digeste, Cartea 50, Titlul 16, 134].

Dacă perioada curge de la ora 00:00 și nu din secunda faptului juridic declanșator, legiuitorul are două soluții: perioada reală să fie mai lungă decât numărul stabilit de zile, ori perioada reală să fie mai scurtă.  Urmărind scopul de a garanta o perioadă minimă, art. 385 alin.(1) a ales prima soluție ca bază.  Ea este de natură să promoveze certitudinea juridică, nefiind relevant la care oră anume s-a produs faptul juridic declanșator.  Ea însă nu oprește pe cel care stabilește termenul să indice ora-limită când expiră termenul.  Aceeași soluție este oferită de art. 3(1) din Convenția Consiliului Europei privind calcularea termenelor (ETS 76 din 16 mai 1972; R. Moldova nu a ratificat convenția) prin prevederea că termenul curge de la miezul nopții, adică din ziua următoare.

5. Calcularea civilă s-a statornicit în conștiința juridică a societății și atât juriștii cât și cei inițiați în afaceri operează, de regulă, cu logica că ziua primirii/faptei nu se ia în cont; „socotim din ziua următoare”.

Pe cale de excepție, în privința ultimei zile a termenului legiuitorul a ales și soluția scurtării termenului, atunci când acțiunea trebuie îndeplinită față de o organizație care are un anumit program de lucru.  Termenul nu expiră la ora 24:00, ci atunci când se încheie programul de lucru.  Excepția însă este relativă, fiindcă vizează doar depunerea cererii la un oficiu al organizației, dar nu se aplică atunci când se transmite prin poștă.

Ilustrația 1 (continuare)

Aplicând principiul calculării civile prevăzut de art. 385 alin.(1), notificarea transmisă de M în 6 martie, ora 14:26 este făcută în termen și produce efecte juridice.  De fapt, M poate transmite notificare până pe 6 martie, ora 24:00.  Așadar, chiar dacă contractul prevede că termenul de notificare este 3 zile, real M beneficiază de o perioadă mai lungă: 3 zile (4, 5 și 6 martie) + cele 9 ore și 35 de minute din ziua de 3 martie.

2) Derogarea de la regulile calculării civile

6. Deoarece termenul din Ilustrația 1 este de natură contractuală, părțile pot să îl modeleze cum doresc și pot preciza că termenul curge din secunda sau minutul livrării.  În acest caz, ele vor deroga de la calcularea civilă și vor adopta calcularea naturală.

Partea care pretinde că părțile au derogat de la regulile calculării civile va trebui să o demonstreze, folosind interpretarea cuvintelor folosite în contract.  Simple expresii cum ar fi „timpul este de esență” sau „exact în 3 zile” nu sunt suficiente pentru a convinge că s-a ales calcularea naturală.  În mod normal, un om rezonabil s-ar aștepta la indicarea unei ore exacte „în 3 zile, la aceeași oră ca și ora primirii mărfii/cererii” sau indicarea orelor „Prestatorul trebuie să înlăture orice defecțiune în termen de 24 de ore”.

7. Cu cât mai lung este termenul cu atât mai dificil este de a interpreta, în absența unei intenții clar exprimate, că părțile au dorit să folosească calcularea naturală (pe ore).  Dar nici faptul că termenul este scurt nu este în sine decisiv pentru a fi interpretat ca alegerea calculării naturale.  „Îți restitui banii într-o zi” nu înseamnă în 24 de ore, ci până la finele zilei de mâine (calcularea civilă).  Sintagma „ai o zi din acest moment” ar putea fi indicator că s-a avut în vedere 24 de ore (calcularea naturală).

Așadar, faptul că începutul curgerii termenului este stabilit cu exactitate temporală ar putea fi un indicator că s-a avut în vedere calcularea naturală.  În materie de asigurări, condițiile de asigurare de regulă prevăd că contractantul sau asiguratul sunt obligați să informeze asigurătorul despre producerea cazului asigurat (e.g. accidentul rutier) în termen de 24 de ore sau 48 ore de la producerea lui.

În caz de asigurare RCA sau Carte verde, chiar legea prevede termenul de informare a asigurătorului de „48 de ore din momentul producerii accidentului” (art. 18 alin.(1) lit. c) din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule).  Din scopul și formularea acestor texte, rezultă că fiecare oră contează, și s-a ales metoda naturală de calcul.  Soluția avea să fie diferită (calcularea civilă) dacă textul prevedea în termen de „2 zile”.

8. Uneori derogările de la calcularea civilă rezultă din uzanțe.  Și anume, în domeniul hotelier este o uzanță că prețul pentru o zi de folosință a camerei este stabilit cu drept de a intra la ora 14:00 a zilei de început, și până la ora 12:00 a zilei următoare, astfel încât clientul real folosește camera 22 de ore.  Extinderea acestor ore (early check-in și late check-out) de regulă se comandă și se plătește separat.

9. Dacă un anumit termen este prevăzut de lege, lui i se aplică calcularea civilă de la art. 385, iar părțile pot să deroge de la această metodă doar dacă textul de lege care prevede termenului are caracter dispozitiv, și nu imperativ.  De exemplu, părțile pot să modifice termenele de descoperire a viciilor bunului vândut prevăzut la art. 1126, și, respectiv, pot să modifice și regulile de calculare a termenului; dacă aceste termene sunt imperative unilateral, în sensul că de la ele nu se poate deroga în detrimentul cumpărătorului care este un consumator și care cumpără un bun mobil corporal (art. 1156), dar se poate deroga de la ele pentru a avantaja consumatorul.

3) Neaplicarea termenelor mai scurte de o zi

10. Din ipoteza dispozițiilor art. 378 rezultă că el nu se aplică termenelor stabilite în unități de timp mai scurte de o zi (secunde, minute sau ore).  Acestora li se aplică calcularea naturală [MuKoBGB, §187, nr. 8; A. Karapetov, Comentariu la art. 191, p. 1140.  În: Comentariul #Glossa la art. 153–208 CC FR].

Ilustrația 2

A comandă o pizza telefonic și lui i se comunică la 17:25 că livrarea va fi efectuată într-o oră.  Pizza trebuie livrată la 18:25.  Aplicarea prin analogie a art. 385 ar duce la un rezultat surprinzător, că termenul începe abia la începutul următoarei ore (18:00) și că pizza trebuie livrată la 19:00.  Este vădit că aceasta contravine intenției părților și uzanțelor. 

Evident, persoana care stabilește termenul în unități de timp mai mici de o zi poate stabili și modul în care înțelege ca acel timp să fie calculat.

11. Această soluție este diferită de regula aplicabilă termenelor exprimate în ore stabilite prin actele Consiliului European şi ale Comisiei Europene (v. art. 3 alin.(1) din Regulamentul (CEE, EURATOM) nr. 1182/71 privind stabilirea regulilor care se aplică termenelor, datelor şi expirării termenelor.  O soluție nuanțată, care permite atât calcularea civilă, cât și naturală a perioadei stabilite în ore, este cuprinsă în v. art. I.-1:110 (3)(a) și (4)(a) DCFR, decisivă fiind dacă curgerea perioadei în ore este legată de un eveniment sau de la un moment în timp.

▮ III. Calificarea faptului juridic declanșator al perioadei: alegerea dintre alin.(1) și alin.(2)

1) Criteriul de calificare

12. Art. 385 cuprinde două reguli bazate pe faptul juridic declanșator al curgerii termenului: eveniment produs pe parcursul zilei (alin.(1)) sau începutul zilei (alin.(2)).   Nu se poate spune că una din reguli este de bază (aplicabilă în caz de dubii sau tăcere), iar cealaltă este doar excepția (aplicabilă când este s-a prevăzut expres).  Ele pur și simplu se aplică unor situații distincte.  Totuși, în practică par a fi mai frecvente termenele declanșate de un eveniment produs pe parcursul zilei (regula alin.(1)).

2) Criteriul alin.(1) — pe parcursul zilei

13. Criteriul „eveniment” sau „moment în timp” care va survenit pe parcursul zilei, folosit de alin.(1) este exprimat larg și abstract și cuprinde:

a) fapte ale unei persoane: primirea unui bun, încheierea unui contract, a unei procuri sau unui alt act juridic ori notificarea lor către un destinatar, transmiterea unei alte notificări în sensul art. 22; săvârșirea unei infracțiuni; producerea unui prejudiciu, cum ar fi un accident, răspândirea unei informații; pronunțarea unei hotărâri judecătorești, ori a unui act administrativ, ori comunicarea ei; primirea unei citații; îndeplinirea unei formalități de publicitate (înregistrarea drept în ori radierea unui drept din registrul bunurilor imobile).

b) evenimente în sens restrâns, adică întâmplări care nu sunt fapte ale persoanelor: un fenomen al naturii; un incendiu; apariția unei boli; decesul.

După cum se observă uneori „evenimentul” constă dintr-o întâmplare obiectivă, alteori constă în faptul că persoana de referință a aflat despre întâmplare (primirea unei notificări, a unei citații) ori trebuia să afle (cunoașterea imputată de lege).

14. Condiția alternativă „moment în timp” denotă nu fapte ale persoanelor ori întâmplări ale naturii, ci simpla survenire a unui moment anticipat anterior de către persoane (independent dacă la acel moment se produc efectiv niște evenimente sau nu), cum ar fi scadența unei obligații, expirarea unui termen adițional acordat pentru remedierea unei încălcări (art. 902), un timp indicat într-un orar de lecții sau de lucru, sau în agenda unei conferințe ori procesiuni publice.

15. Condiția „care va surveni pe parcursul zilei” este inclusă pentru a delimita evenimentul declanșator de cel avut în vedere de alin.(2), adică de începutul unei zile (care tot este un eveniment).  Toate evenimentele au loc pe parcursul unei zile, și doar începutul zilei are loc… la începutul zilei.  Pe de altă parte, nu contează că evenimentul coincide cu începutul zilei (în prima secundă a zilei); aici oricum se aplică regula alin.(1).  Contează natura faptului juridic declanșator avut în vedere de termen.

3) Criteriul alin.(2) — începutul zilei

16. Pentru aplicarea regulii de la alin.(2) nu este suficient ca să se prevadă că termenul curge dintr-o dată anume, fiindcă adeseori data, la rândul său, se determină în funcție de un eveniment.  De exemplu, sintagma „3 zile din data încheierii contractului” nu desemnează începutul zilei în care s-a încheiat contractul, ci, de fapt, desemnează evenimentul încheierii, produs pe parcursul zilei.  Deci aici se va aplica alin.(1).

Începutul curgerii termenului se determină prin începutul unei zile ori de câte ori se prevede că termenul curge dintr-o dată calendaristică concretă, de ex. „6 luni din 1 ianuarie 2021” (vezi Ilustrația 4).

17. Aici de asemenea se includ două ficțiuni juridice:

a) Publicarea oficială

18. Data publicării Monitorului Oficial al Republicii Moldova se consideră începutul zilei indicate pe copertă, indiferent că ediția încă nu a fost distribuită la ora 00:00 a acelei zile (art. 1 alin.(5) din Legea nr. 173 din 6 iulie 1994 privind modul de publicare şi intrare în vigoare a actelor oficiale și art. 56 alin.(1) din Legea nr. 100 din 22 decembrie 2017 cu privire la actele normative);

b) Calcularea vârstei

19. Omul împlinește următorul an din viață, la începutul zilei de naștere, chiar dacă nașterea este un eveniment produs pe parcursul unei zile (art. 385 alin.(2)).

Așadar, persoana născută pe 22 aprilie 1986 împlinește majoratul la ora 00:00 a zilei de 22 aprilie 2004, și nu la ora 24:00 a acelei zile (=23 aprilie 2004).

Persoana născută la 29 februarie 2020 (an bisect) va împlini un an de viață la 28 februarie 2021, prin aplicarea regulii de la art. 388 alin.(2) [→ adnotarea la art. 388].

20. Regula specială are relevanță ori de câte ori împlinirea unei vârste atrage anumite efecte juridice, cum ar fi apariția capacității de exercițiu restrânse la 7 ani, sau lărgirea ei la 14 ani; dar și pentru stabilirea unui cens de vârstă ori vârstei de pensionare.  Regula se aplică și în dreptul public (dreptul penal, fiscal, contravențional, chiar și constituțional), deoarece lipsesc reglementări speciale privind împlinirea unei vârste.

Ea este aplicabilă doar persoanelor fizice, nu și celor juridice, cărora nu le poate fi aplicată noțiunea de naștere și de vârstă.

4) Calificarea termenelor stabilite prin acte juridice

21. În cazul termenelor stabilite prin acte juridice, decisivă este interpretarea textului prin care se exprimă termenul și dacă se poate deduce că s-a avut în vedere că termenul curge anume de la începutul unei zile.  Expresia „2 zile începând cu data Contractului” pare a indica, totuși, momentul încheierii contractului, care este un eveniment care a survenit pe parcursul zilei.  Părțile ar fi putut, la fel, folosi această expresie pentru a alege calcularea naturală, și aveau în vedere 48 de ore din ora și minutul încheierii contractului.

▮ IV. Aplicarea regulilor alin.(1) și (2)

1) Termenul exprimat în zile

22. Punctul de pornire a unei perioade exprimate în zile este decisiv pentru a fixa care este ultima zi a termenului.   Potrivit art. 388 alin. (4) termenul expiră la ora 24:00 a ultimei zile a termenului [→ adnotarea la art. 388].  Așadar, pentru a afla ultima zi a termenului, trebuie să determinăm corect prima zi a termenului și apoi să numărăm conform calendarului (vezi Ilustrația 1).

2) Termenul exprimat în săptămâni, luni sau ani

a) Regula alin.(1)

23. În cazul perioadelor exprimate în săptămâni, luni sau ani, art. 388 alin.(1) determină ultima zi a termenului în funcție de aplicarea regulii de la art. 385 alin.(1) sau alin.(2), dar, din punct de vedere practic, este mai puțin important să constatăm dacă prima zi se ia în considerare la calcularea perioadei sau nu se ia.   Pentru aceste perioade este decisiv de a califica faptul juridic declanșator: eveniment produs pe parcursul zilei (alin.(1)) sau începutul zilei (alin.(2)).

Ilustrația 3

Adunarea generală a asociaților a SRL, la care au participat asociații A1 și A2, a adoptat o hotărâre. Administratorul SRL a comis nereguli la convocarea adunării, care au rezultat în neparticiparea asociatului A3 la ea. A3 a aflat despre adoptarea hotărârii pe 20 ianuarie 2021. Termenul de prescripție extinctive de 6 luni a acțiunii lui A3 de anulare a hotărârii adoptate de adunarea generală expiră la 20 iulie 2021, 24:00 (art. 202 alin.(5) coroborat cu art. 395 alin.(1)). 

Ziua faptului juridic declanșator este identică cu ultima zi a termenului.  Nu adaugă valoare constatarea ca prima zi a termenului de 6 luni este 21 ianuarie 2021 (ziua următoare faptului juridic).

24. Așadar, în cazul termenelor exprimate în săptămâni, se folosește metoda identității zilei din săptămână: dacă faptul juridic declanșator s-a produs luni, atunci termenul de 1 săptămână expiră tot într-o zi de luni.

În cazul termenelor exprimate în luni sau ani, se folosește metoda identității numărul zilei din lună: dacă faptul juridic declanșator s-a produs în data de 5, atunci termenul de 1 lună expiră tot în ziua 5 a lunii următoare.

b) Regula alin.(2)

25. Aceeași tehnică se aplică și unei perioade exprimate în sensul alin.(2).

Ilustrația 4

Contractul de prestări servicii este încheiat la 20 decembrie 2020 și prevede: „Prestatorul prestează serviciile pe parcursul unei perioade de 6 luni, începând cu 1 ianuarie 2021”.

Sensul acestei formulări este că termenul de prestare a serviciilor (numit uneori imprecis și „termenul contractului”) curge de la începutul zilei de 1 ianuarie 2021. Aplicând regula art. 388 alin.(1) regula a 2-a, ultima zi de prestare a serviciului va fi 30 iunie 2021 (ziua care precedă zilei de 1 iulie 2021). 

Și în acest caz, nu este strict necesar de a constata care a fost prima zi a termenului, ci de a stabili că evenimentul declanșator al termenului este începutul zilei și a aplica art. 388 alin.(1) regula a 2-a.

26. Determinarea primei zile a termenului stabilit în săptămâni, luni sau ani poate însă avea importanță practică pentru a determina când se naște un drept.

Ilustrația 5

Contractul de locațiune a spațiului comercial încheiat la 5 martie 2021 prevede: „Locatarul primește imobilul în posesie și folosință la data semnării Contractului.  Termenul contractului este de 1 an.”  Dreptul de locațiune nu apare pe 6 martie 2021, ci chiar pe 5 martie 2021, iar locatarul va trebui să plătească chirie și pentru această zi.  Clauza privind termenul de 1 an însă pare a sugera un an de la încheierea contractului și, pentru a calcula când expiră 1 an, se aplică alin.(1), deci, ziua de 5 martie 2021 nu se ia în cont pentru a calcula termenul de 1 an, iar ultima zi a locațiunii este 5 martie 2022.

27. Ajungem la concluzia că calificarea faptului juridic declanșator al termenului (fapt produs pe parcursul zilei ori începutul zilei) depinde de interpretarea condițiilor contractului ce prevede termenul, adică, în final, de cuvintele folosite.

Ilustrația 5 (continuată)

În contractul de locațiune încheiat pe 5 martie 2021, dreptul de locațiune al locatarului apare abia pe 6 martie 2021 dacă contractul ar fi prevăzut: „Locațiunea începe pe 6 martie 2021 și durează 1 an”.  Ultima zi a locațiunii este 5 martie 2022 (art. 385 alin.(2) coroborat cu art. 388 alin.(1) regula a 2-a).

▮ V. Termenele prealabile

1) Introducere

28. În unele situații termenele exprimă perioada care trebuie să curgă între două fapte juridice (e.g. în C. civ.: art. 156 alin.(2), 552 alin.(2), 1281 alin.(1), 1292 alin.(2), 1380, 1599 alin.(1), 1644 alin.(1), 1663 alin.(3), 1743 alin.(2); CPC: art. 102 alin.(4), 108 alin.(3), 158 alin.(2), 193 alin.(2)).

29. Scopul termenelor prealabile este de a asigura o perioadă minimă dintre cele două evenimente, în special în scopuri informaționale și pregătitoare.  Dacă perioada minimă nu este respectată, survin consecințe juridice negative, cum ar fi ineficiența actului juridic prin care se exercită un drept subiectiv, ori anulabilitatea unei hotărâri adoptate, sau alte mijloace juridice de apărare atunci când beneficiarului termenului i se încalcă un drept subiectiv (e.g. repararea prejudiciului).

Îndeplinirea acțiunii prealabile mai devreme decât termenul minim prevăzut este văzut ca un lucru pozitiv (argumentul a fortiori).

30. Un caz tipic este termenul minim care trebuie să curgă dintre data convocării unei adunări/ședințe și data ședinței.  Ele de regulă sunt exprimate ca „informația despre ședință trebuie publicată/expediată/recepționată cu cel puțin N zile înainte de data ședinței”.  Încălcarea esențială a regulilor de convocare este cauză de anulabilitate a hotărârii adoptate (art. 202 alin.(2) lit. a) și alin.(5) Cod civil).

31. Un alt caz frecvent este termenul de preaviz înainte ca un act juridic să-și producă efectul juridic (cererea de demisie; declarația de rezoluțiune; declarația privind refuzul de a prelungi un raport contractual după expirarea sa etc.).

32. Termenele exprimate în așa fel ridică de probleme de calificare și prezintă dificultăți pentru aplicarea art. 385, fiindcă termenul implică două fapte juridice (e.g. mai întâi informarea despre ședință, apoi ședința; mai întâi depunerea declarației de rezoluțiune, apoi intervenirea rezoluțiunii).

33. Pentru aplicarea regulilor de la art. 385 este decisiv este de a ști care este „faptul juridic declanșator” al termenului: primul sau al doilea.

Practica și doctrina oferă două abordări:

2) Calcularea civilă normală a termenelor prealabile

a) Ambele evenimente se produc pe parcursul zilei

34. Primul fapt juridic avut în vedere de termen este „evenimentul” declanșator al curgerii termenului avut în vedere de art. 385 alin.(1), astfel încât termenul prealabil începe să curgă din ziua imediat următoare. Totodată, condiția că termenul trebuie să expire „înainte de” faptul juridic al doilea (e.g. ședința) arată că el trebuie să se producă în ziua ce urmează expirarea termenului, și nu în ultima zi a termenului.

Ilustrația 6

Art. 54 alin.(1) din Legea privind societățile cu răspundere limitată prevede: Hotărîrea privind convocarea adunării generale a asociaţilor se aduce la cunoştinţa fiecărui asociat prin scrisoare recomandată, expediată cu cel puţin 10 zile înainte de data ţinerii adunării.

SRL intenționează să țină adunarea generală a asociaților (AGA) în 24 martie 2021.  SRL depune scrisoarea recomandată adresată asociaților în 13 martie 2021, și termenul de 10 zile începe să curgă din 14 martie 2021, iar a zecea zi a termenului este 23 martie 2021.  Termenul a expirat înainte de ziua adunării, care poate avea loc pe 24 martie 2021, dar nu mai devreme. 

Este irelevant că ziua faptului juridic declanșator, 13 martie 2021, este o zi de sâmbătă.  La fel, ar fi irelevant dacă ultima zi a termenului ar fi o zi nelucrătoare (de exemplu, dacă 23 martie 2021 ar fi declarată zi de odihnă), fiindcă nici SRL și nici asociatul nu trebuie să săvârșească o careva acțiune pe 23 martie 2021.  Faptul dacă o AGA se poate desfășura într-o zi de odihnă urmează a fi decis de regulile dreptului societar. 

b) Al doilea eveniment se produce la finele zilei

35. O a doua categorie de termene prealabile se referă la termenele care arată distanța temporală dintre un fapt juridic declanșator produs pe parcursul zilei (e.g. expedierea sau primirea unei notificări) și producerea unui efect juridic planificat (de regulă, încetarea unui raport juridic).  Interpretarea textului care prevede un asemenea fel de termen prealabil duce la concluzia că efectul juridic planificat se produce sfârșitul ultimei zile a termenului.

Ilustrația 7

L are în locațiune un imobil pe termen nedeterminat.  El dorește să înceteze locațiunea conform art. 1281 printr-un preaviz de 3 luni. 

La 9 martie 2021 L îi transmite locatorului P preavizul și menționează că locațiunea va înceta „în termenul legal”.  Aplicând regula art. 385 alin.(1) și art. 387 alin.(1) regula întâi termenul expiră la 9 iunie 2021, ora 24:00.  Aceasta este ultima zi a raportului de locațiune, pentru care L va plăti chirie. 

36. Aceeași calificare se aplică și termenului prealabil înainte de data demisiei de 14 zile, prevăzut de Codul muncii, astfel încât a 14-a zi este și ultima zi a raportului de muncă.  În această zi salariatul trebuie să vină la locul de muncă și să muncească toată ziua.

3) Calcularea civilă inversată a termenelor prealabile

37. O parte a doctrinei germane propune calcularea termenelor prealabile în mod inversat.  În această metodă perioadă are ca punct de pornire producerea unui fapt juridic declanșator posterior și ca punct de sfârșit o dată prealabilă înainte de care se permite săvârșirea unei acțiuni.  În acest sens, termenele sunt numite termene retrospective (ger. — Rückwärtsfristen).

În calcularea în mod inversat se propune aplicarea regulii alin.(1) ca imaginea în oglindă, fiindcă faptul juridic declanșator posterior (ziua ședinței) este un eveniment care se produce pe parcursul zilei în sensul alin.(1).  Deci, ziua faptului juridic declanșator posterior nu ar trebui să fie luată în cont la calcularea termenului.  Ziua anterioară faptului declanșator posterior (e.g. ziua înainte de ședință) este prima zi a termenului. Aplicând în mod inversat regula privind expirarea termenului de la art. 388, termenul va expira nu la finele zilei date (24:00), ci la începutul ei (00:00) [v. MuKoBGB, §187, nr. 4]

38. În opinia noastră o asemenea metodă de calcul este mai complexă și trebuie aplicată atent, pentru a distinge dintre cele două tipuri de termene prealabile, cele care includ ziua faptului juridic ulterior, și cele care îl exclud.  Prin urmare, pentru a evita riscul că în caz de litigiu instanța nu va accepta metoda de calcul inversată, considerăm preferabilă exercitarea drepturilor și exectarea obligațiilor aplicând metoda obișnuită, și nu inversată. Observăm că chiar și doctrina germană, în materie de drept societar, în privința termenelor de notificare despre adunarea generală nu aplică metoda inversată, ci cea obișnuită [v. Volker Römermann, Comentariu la § 51, nr. 46, În: Lutz Michalski, Andreas Heidinger, Stefan Leible, Jessica Schmidt (ed.),  Kommentar zum Gesetz betreffend die Gesellschaften mit beschränkter Haftung (GmbH-Gesetz), Band II, 3. Auflage, 2017; Reinhard Hillmann, Comentariu la § 51, nr. 11. În: Martin Henssler, Lutz Strohn (ed.), Gesellschaftsrecht, 5. Auflage, 2021].

Sugestie practică: este mai clară stabilirea termenelor prealabile după modelul §217 a Codului de procedură civilă german (ZPO): „Perioada care trebuie să curgă, într-o cauză pendinte, dintre data transmiterii citației și data ședinței (perioada de citare) va fi de cel puțin o săptămână în procedurile în care părțile trebuie reprezentate prin avocat, și de cel puțin 3 zile în alte proceduri”.
O asemenea formulă arată limpede că beneficiarul termenului are 7 zile complete, suplimentar la data transmiterii și la data ședinței, care nu se includ în termen.

4) Perioada ca cerință minimă

39. Dacă se cere de preavizat despre o ședință cu 10 zile înainte, cu atât mai mult (a fortiori) cerința este satisfăcută dacă am preavizat cu 11 zile înainte.

Totuși, uneori o informație poate veni prea devreme și poate fi uitată până la momentul decisiv. Din acest motiv, legea sau actul juridic ar putea prevedea și un termen maxim („dar nu mai devreme de”).

40. Observăm și ipoteza specifică a art. 1077 alin.(1) pct. 9) unde legea tratează ca abuzivă clauza prin care aderentului i se cere să dea un preaviz prea devreme, adică unde distanța dintre momentul manifestării voinței și momentul când expiră raportul contractual este prea mare.  Este lesne de așteptat că aderentul ia decizia de a prelungi sau nu un raport contractual cu puțin timp înainte de expirarea lui.

41. O varietate excepțională a termenelor prealabile sunt cele în care s-ar cere ca acțiunea prealabilă să fie săvârșită exact la o dată înainte de faptul juridic declanșator posterior și nu doar „cu cel puțin N zile înainte de” acel fapt juridic.  Prin urmare, săvârșirea acțiunii înainte de data stabilită ar fi precoce, iar săvârșirea după data stabilită ar fi tardivă, ambele fiind sancționate de textul care a stabilit termenul.

Mod de citare recomandat: 
Octavian Cazac, Adnotare la art. 385 [online]. Codul civil Adnotat [citat 7 martie 2021]. Disponibil: animus.md/adnotari/385/
Atenție! Verifică dacă lucrării tale i se aplică alte reguli de citare.

 

Tabelul de concordanță - art. înainte și după renumerotarea din 1.3.2019

(Model Succint) Articolul 1251. Contractul de locaţiune