Articolul 411. Renunţarea la beneficiul decăderii
(1) Cînd termenul de decădere a fost stabilit prin contract sau instituit printr-o dispoziţie legală care ocroteşte un interes privat, partea în favoarea căreia a fost stipulat ori instituit poate să renunţe, după împlinirea termenului, la beneficiul decăderii. Dacă renunţarea intervine înainte de împlinirea termenului, sînt aplicabile regulile privitoare la întreruperea prescripţiei extinctive prin recunoaşterea dreptului.
(2) Părţile nu pot însă renunţa, nici anticipat şi nici după începerea cursului lor, la termenele de decădere de ordine publică stabilite de lege şi nici nu le pot modifica, micşorîndu-le sau mărindu-le, după caz.
(3) Termenele de decădere stabilite de lege în raporturile contractuale se prezumă că protejează doar un interes privat. Cu toate acestea, termenele de decădere stabilite de lege nu pot fi modificate în detrimentul consumatorului, sub sancţiunea nulităţii absolute.
Adnotare:
Pentru o analiză când persoana fizică are calitate de consumator și când nu o are, v. adnotarea la art. 3.