A A A + | -

Articolul 459. Bunurile imobile şi mobile

(1) Bunul poate fi imobil sau mobil.
(2) Bun imobil se consideră terenul înregistrat în registrul bunurilor imobile sub număr cadastral distinct.
(3) Rămîn bunuri imobile materialele separate în mod provizoriu de un teren, pentru a fi reîntrebuinţate, atît timp cît sînt păstrate în aceeaşi formă, precum şi părţile integrante ale unui bun imobil care sînt detaşate provizoriu de acesta dacă sînt destinate reamplasării. Materialele aduse pentru a fi întrebuinţate în locul celor vechi devin bunuri imobile.
(4) Prin lege, la categoria de bunuri imobile pot fi raportate şi alte bunuri.
(5) Bunurile care nu sînt raportate la categoria de bunuri imobile, inclusiv banii, valorile mobiliare şi alte titluri de valoare, sînt considerate bunuri mobile.


Adnotare:
Autor: Octavian Cazac
Publicat: 24 august 2020

▮ I. Scopul articolului

1. Scopul articolului este de a trasa linia de delimitare între bunurile mobile și cele imobile, o clasificare clasică și fundamentală în materia drepturilor reale.  Imobilele constant au trezit o atracție comercială sporită — ele oferă o locuință persoanei; ele constituie o investiție pe termen lung percepută a fi mai puțin volatilă decât banii; orice sediu, fabrică ori loc de prestare a serviciilor solicită încăperi, iar încăperile se află pe terenuri; deoarece ele nu pot fi furate, scoase din țară și au o valoare comercială înaltă și relativ stabilă, furnizorii de credit (băncile etc.) preferă garanții reale asupra imobilelor (ipoteci).

2. Juridic, calificarea unui bun ca imobil are impact semnificativ în determinarea regimului juridic și în formalitățile care trebuie îndeplinite pentru a dobândi bunul respectiv.  Ca principiu, un imobil se află în circuitul civil (i.e. poate face obiectul actelor juridice de dispoziție) din momentul înregistrării în RBI (registrul bunurilor imobile).  Ca principiu, aceste acte juridice de dispoziție, pentru a fi valide, trebuie să fie încheiate în formă autentică (art. 323 alin.(1)).  Dacă un soț dorește să dispună de un imobil, pentru ca dispoziția să fie valabilă trebuie să se obțină consimțământul celuilalt soț (art. 550 C. civ. și art. 21 alin.(2) C. fam.; v. adnotarea la art. 358, nr. 12 et seq.).  Dacă proprietarul are datorii și s-a început executarea silită asupra patrimoniului său, mai întâi se execută anumite bunuri mobile și, dacă ele nu sunt suficiente pentru a satisface datoria, și bunurile imobile (art. 86 lit. d) din Codul de executare).   Acţiunile în justiție cu privire la dreptul asupra imobilelor și acţiunile posesorii privitoare la aceste bunuri, se intentează doar în instanţa de la locul aflării acestor bunuri (art. 40 CPC).

În concluzie, circulația imobilelor este mai rigidă, ceea ce le oferă un grad mai înalt de stabilitate juridică.  Există mai multe bariere juridice pentru a vinde un teren de 10.000 lei decât de a transfera 10.000 lei de pe un card bancar pe altul.  Deși valoarea este identică, natura imobiliară a bunului solicită impunerea acestor bariere. Așadar, regimul juridic mai rigid la bunurilor imobile nu determinat doar de valoarea lor, întrucât există bunuri mobile care, în mod individual, au o valoare mai mare decât un imobil, însă circulă mult mai simplu în cadrul circuitului civil (e.g. bijuterii).

3. Definiția bunurilor mobile este indirect dependentă de cea a bunurilor imobile.  Or, orice bun care nu se califică ca imobil, se raportează la bunuri mobile.

Spre deosebire de alte legislații (e.g. Federația Rusă), dreptul civil al R. Moldova nu atribuie navele maritime sau aeriene la bunuri imobile, care, de fapt, sunt mobile prin excelență.  Această ficțiune legislativă este folosită pentru a extinde regimul juridic rigid al imobilelor și către nave.  Soluția însă este contraintuitivă și deloc necesară.  În schimb, dreptul modern recurge la o organizare mai largă a registrelor de publicitate privitoare la bunuri, atât imobile, cât și unele mobile apte de înregistrare și unde există nevoia unei evidențe mai stricte (v. adnotarea la art. 413).

▮ II. Lista închisă (numerus clausus)

4. Alin.(2) declară că constituie imobile terenurile, iar alin.(4) prevede că și alte bunuri se raportă la categoria de imobile însă doar în prezența unui text expres de lege.  Această metodă de reglementare folosește principiul numerus clausus (listă închisă) și nu permite ca prin voința proprietarului unui bun mobil ori printr-un contract între părți un bun mobil să fie recalificat în bun imobil.  Această abordare asigură claritate juridică.  Practic, ea reflectă ideea că în RBI nu se pot înregistra bunuri mobile.

5. Alin.(2) recunoaște terenul ca imobil din momentul înregistrării în RBI sub un număr cadastral distinct.  Totuși, art. 21 LPA clarifică faptul că art. 59 din Legea cadastrului bunurilor imobile rămâne aplicabil.  Prin urmare, drepturile dobândite anterior asupra imobilelor sunt recunoscute, chiar dacă imobilul nu a fost încă înregistrat în RBI și nici dreptul respectiv nu a fost înregistrat.  Această precizare este o aplicare a principiului recunoașterii drepturilor dobândite pe o lege veche (similar vezi art. 32 LPA).

6. Prin această normă nouă, sistemul autohton de drept îmbrățișează principiul clasic superficies solo cedit. Pentru o explicare a scopului și modului trecerii la principiul superficies solo cedit, v. pasajul relevant din N. inf.

Mod de citare recomandat: 
Octavian Cazac, Adnotare la art. 459 [online]. Codul civil Adnotat [citat 29.03.2024]. Disponibil: animus.md/adnotari/459/
Atenție! Verifică dacă lucrării tale i se aplică alte reguli de citare.

LPA C civ, art. 9 [Dispoziții tranzitorii privind administratorul persoanei juridice]

(Model Succint) Articolul 1251. Contractul de locaţiune