Articolul 494. Apărarea posesiei pe calea acţiunii în complîngere

(1) Dacă o persoană tulbură ilegal posesia bunului sau dacă tulburarea ilegală ori deposedarea ilegală este iminentă, posesorul, sub sancţiunea decăderii, în termen de 1 an, are dreptul la apărare conform alin.(2) din prezentul articol, indiferent de cine are dreptul sau o preferinţă de a poseda, a folosi sau de a se bucura în alt mod de bun în sensul art.495. Termenul de 1 an începe să curgă din momentul în care începe tulburarea sau, în caz de tulburare repetată, din momentul în care a avut loc ultima tulburare.
(2) Instanţa de judecată poată să dispună apărarea posesorului, în funcţie de circumstanţe, prin interzicerea tulburării iminente, interzicerea tulburării curente, precum şi înlăturarea consecinţelor tulburărilor din trecut.
(3) Acţiunea poate fi, de asemenea, îndreptată împotriva posesorului mijlocit sub nume de proprietar care tulbură ilegal posesia posesorului nemijlocit de drept limitat, încălcînd condiţiile raportului juridic dintre ei. Această regulă se aplică şi posesorului mijlocit de drept limitat care tulbură ilegal exercitarea posesiei posesorului nemijlocit de drept limitat, încălcînd astfel condiţiile raportului juridic dintre ei.

---

Adnotare:
Autor: Octavian Cazac
Publicat: 29 septembrie 2020
Originea reglementării: art. VIII. – 6:204 DCFR

Lecție online privind apărarea posesiei, 2020

▮ Traducerea comentariului DCFR (cu indicarea în paranteze pătrate a numărului corespunzător a articolului din C. civ.). [Claim for recovery este adaptată la prevederea din C. civ. – acțiunea în reintegrare, iar claim for protection order – acțiunea în complângere]:

Comentariu

A. Idea generală

Acțiunea în reintegrare și acțiunea în complângere. Remediile oferite în cazurile deposedării ilegale ori a altei tulburări ilegale a posesiei unei persoane poate fi divizată în două tipuri, în funcție de felul încălcării posesiei: acțiunea în reintegrare, dacă s-a deposedat complet, și acțiunea în complângere împotriva tulburărilor de orice altă natură a posesiei care nu rezidă în deposedare completă. Distincția dintre aceste două remedii se regăsește în majoritatea sistemelor de drept ale statelor membre (deși ele nu tot timpul se aplică bunurilor mobile).

Apărarea dreptului de proprietate și apărarea posesiei. [C. civ.] distinge între două mari categoriii de remedii: remedii de apărare posesorie (VIII.–6:202 – 6:204) și remedii bazate pe dreptul de proprietate (VIII.–6:101). Apărarea poziției juridice a proprietarului ca titular al unui drept real cel mai deplin față de [bun] diferă considerabil de apărarea poziției juridice a simplului posesor (remediile posesorii): primul fel de apărare are ca scop soluționarea definitivă a litigiului privitor la dreptul real, el apără dreptul real de proprietate.

Scopul și funcțiile remediile posesorii concrete. Apărarea posesiei este doar de natură temporară, principalul ei scop este de a apăra fostul posesor și proprietarul față de consecințele negative ale încălcării ilegale a posesiei actuale a [bunului]. Regulile privind apărarea posesiei acordă posesorului anumite drepturi față de uzurpatorul ilegal: autoapărare, acțiunea în reintegrare și acțiunea în complângere. Prin aceasta, persoana care dorește să-și apere dreptul de a poseda [bunul] este forțată să nu acționeze ilicit, din proprie inițiativă, pur și simplu luând [bunul] de la actualul posesor, ci să introducă o acțiune în justiție privitor la dreptul său. Regulile apărării posesiei promovează așadar soluționarea pașnică a litigiilor privitor la dreptul de a poseda [bunurile] privind recurgerea la instanțele de judecată, ele limitează aplicarea forței private, și acordă posesorului pașnic, care nu a acționat ilicit (VIII.–6:201) atunci când a dobândit posesia, poziția avantajoasă de pârât în procesul judiciar privitor la dreptul de posesie. Pentru corelația dintre apărarea dreptului de proprietate și remediile posesorii a se vedea de asemenea Comentariul F la art. VIII.–6:101.

Dreptul de a poseda nu este o condiție. Fraza „indiferent de dreptul sau posesia preferată a sa ori a altei persoane de a poseda [bunul]” a fost introdusă pentru a clarifica faptul că poziția posesorie nu aduc atingere fondului litigiului ori soluționării definitive a unei cauze privitor la drepturile de a poseda. Dreptul de a poseda un [bun] sau „posesia preferată” în sensul art. VIII.–6:301 nu se ia în cont aici. Principalul obiect al remediilor posesorii este acțiunea ilicită care încalcă posesia posesorului (aplicarea forței private), indiferent de drepturile subiective deținute de părți de a poseda [bunul]. Fostul posesor doar trebuie să demonstreze posesia sa și încălcarea ilicită a posesiei sale de către cealaltă persoană. Dacă altă persoană ridică apărarea sau o acțiune reconvențională bazată pe dreptul său superior de a poseda ori posesia sa preferată a [bunului], se aplică dispozițiile art. VIII.–6:203 alin.(4). Atunci instanța de judecată se va ocupa de chestiunea dreptului de posesie, dar pârâtul nu poate să păstreze posesia [bunului] și trebuie să își demonstreze dreptul.

Remediile din Secțiunea 3 a Capitolului 6 se bazează pe un drept superior de posesie sau o poziție superioară asupra posesiei [bunului]. Aceste remedii se află la hotarul dintre remediile bazate pe deplin pe dreptul real (Secțiunea 1) și cele care se bazează pe simpla posesie conform Secțiunii 2.

B. Interesele în joc și considerațiile de politică legislativă

Rezultate rapide. Scopul de politică legislativă al dispoziției este de oferi un deznodământ rapid litigiului, în rezultatul distincției dintre apărarea posesorie și apărărea dreptului de proprietății, precum și pentru a limita aplicarea forței private și de a asigura exercitarea pașnică a drepturilor. Rezultatul rapid: hotărârea judecătorească pe apărarea posesiei este doar o soluție temporară; prin urmare, nu există motiv ca părțile să se implice în proceduri judiciare de lungă durată și costisitoare, ca să demonstreze dreptul care i-a îndreptățit să exercite controlul fizic al obiectului. De obicei, dreptul procedural al statelor membre prevede o procedură simplificată și accelerată pentru exercitarea acestor remedii posesorii, cel puțin în privința probelor ce trebuie aduse de victimă.

Limitarea aplicării forței private și promovarea exercitării pașnice a drepturilor. […]

D. Art. VIII.–6:203(2) și VIII.–6:204(1): Condiții și cercul de persoane îndreptățite să recurgă la remediu

Deposedarea sau tulburarea ilegală. Art. VIII.–6:203(1) impune condiția deposedării ilicite a altei persoane, iar VIII.–6:204(1) impune condiția tulburării ilicite a poseisiei sau pericolului iminent de către o altă persoană. Pentru sensul termenului „tulburare” vezi Comentariul J la art. VIII.–6:101. Termenul „tulburare iminentă” de asemenea include „deposedarea iminentă” (vezi Comentariul J la VIII.–6:101), în timp ce deposedarea care deja s-a produs este reglementată de art. VIII.–6:203. Pentru definiția noțiunii de „iminent”, vezi Comentariul K la VIII.–6:101. Pentru definiția noțiuniii „ilicit”, v. VIII.–6:201. Deposedările ilicite includ acțiunile fizice de deposedare, precum și schimbarea atitudinii psihice a fostului posesor de drept limitat ori prepus al posesiei, precum și găsitorul de rea-credință (ei toți au animus al unui posesor sub nume de proprietar; vezi Comentariul D la art. VIII.–6:201).

Persoanele îndreptățite să exercite remediile. Persoanele îndreptățite să exercite remediile posesorii din art. VIII.–6:203 și VIII.–6:204 sunt posesorii sub nume de proprietar și posesorii de drept limitat. Prepușii posesiei nu sunt „posesori” în sensul art. VIII.–1:205 – 1:208 și ar trebui să aibă dreptul la autoapărare (VIII.–6:202), fiindcă în acest caz o reacție rapidă este esențială și circumstanțele de regulă nu permit prepusului posesiei să informeze în timp util posesorul sub nume de proprietar sau posesorul de drept limitat despre uzurpare. În schimb, aceste condiții nu sunt prezente în privința remediilor posesorii judiciare. În cazul când remediile posesorii sunt necesare, ele trebuie inițiate în termen de un an; termenul lung oferă motive suficiente pentru a acorda aceste remedii doar posesorilor sub nume de proprietar și posesorilor de drept limitat, care au un interes propriu de a exercita controlului asupra [bunului]. Pare rezonabil de a se aștepta ca simplii prepuși ai posesiei să informeze posesorul sub nume de proprietar ori posesorul de drept limitat pentru care ei dețin [bunul] despre încălcare pentru a le permite lor să ia măsurile judiciare necesare împotriva terțului, în loc de a se aștepta ca prepusul posesiei însuși să ia măsuri judiciare.

În cazul unui raport de posesie de drept limitat (e.g. contract de locațiune sau de depozitare) atât posesorul sub nume de proprietar (e.g. locatorul) cât și posesorul de drept limitat (e.g. lcoatarul) au un interes în recuperarea [bunului] de către posesorul de drept limitat sau încetarea tulburării. Se pare că interesul ambelor părți este ca ambele să poată să recurgă la remediul posesoriu împotriva terțului.

Persoanele împotriva cărora este îndreptat remediul: Acțiunea poate fi îndreptată împotriva persoanei care deposedează ilegală fostul posesor cu condiția că persoana încă se afla în posesia (controlul fizic) nemijlocită sau mijlocită a [bunului].

Ilustrația 1
B fură bunul mobil de la A și îl păstrează. Acțiunea poate fi îndreptată împotriva lui B ca posesor nemijlocit al bunului.

Ilustrația 2
B fură bunul mobil de la A, și după aceasta îl transmite lui C pentru depozitare. Acțiunea poate fi îndreptată față de B ca posesor mijlocit al bunului. Ea însă nu poate fi îndreptată împotriva lui C, fiindcă C nu a deposedat ilegal fostul posesor.

Ilustrația 3
B fură bunul mobil de la A și după aceasta îl vinde lui C. B nu mai are posesia nemijlocită sau mijlocită a bunului. Acțiunea nu poate fi îndreptată față de B. Acțiunea nu poate fi îndreptată față de C, fiindcă C nu a deposedat ilegal fostul posesor. A poate pretinde restituirea bunului de la C pe baza art. VIII.–6:101.

Vinovăția sau capacitatea de exercițiu sunt irelevante. Ca și în cazul autoapărării, deposedarea sau tulburarea ilegală nu impun condiția vinovăției sau capacitatea de exercițiu de partea uzurpatorului. Deci, acțiunea de reintegrare sau în complângere poate fi de asemenea fi îndreptată împotiva persoanelor care inițial nu cunoșteau despre ilegalitatea acțiunii lor de deposedare sau tulburare. Totuși, încălcarea săvârșită de ei va deveni cu vinovăția după ce posesorul cere restituirea bunului său de la uzurpator (ori cere încetarea tulburării) și uzurpatorul care inițial era ignorant refuză ulterior să satisfacă această cerere. La acest moment, (fostul) posesor poate folosi remediile menționate la art. VIII.–6:203 și 6:204.

Ilustrația 4
B ia umbrela lui A, crezând din eroare că este a sa. Când A se apropie de B și îi explică că umbrela este a sa și că el o vrea înapoi, B refuză să restituie umbrela. A are dreptul să o recupere de la B conform art. VIII.–6:203.

Ilustrația 5
În timp ce încearcă să fugă, hoțul T pune bunul mobil al lui A în geanta lui B. B nu observă și pleacă cu bunul mobil. Dacă T a pierdut controlul fizic al bunului, acțiunea de reintegrare nu mai poate fi îndreptată contra lui T. Aceasta nu se aplică când T cunoaște unde B se află și îl poate determina să îi restituie bunului lui T. Inițial A nu poate cere restituirea de la B, fiindcă B nu l-a deposedat pe A. Totuși, când B refuză să întoarcă bunul lui A, A are dreptul să-l recupereze de la B conform art. VIII.–6:203. Păstrând bunul mobil, B coparticipă la acțiunea ilicită a lui T.

Nu se cere ca cel ce deposedează ilicit inițial să fie și posesor ulterior, dacă posesia ilicită ulterioară face parte din deposedarea ilicită inițială. […]

E. Art. VIII.–6:203 alin.(1) și VIII.–6:204 alin.(1): termenul de prescripție obiectiv de un an
[…]

G. VIII.–6:203 alin.(2) și VIII.–6:204 alin.(2): Relația dintre posesorul nemijlocit și cel mijlocit
Apărarea posesorului nemijlocit de ilegalitatea săvârșită de posesorul mijlocit. După cum s-a explicat în Comentariul G la art. VIII.–6:202, posesorul nemijlocit ar trebui apărat contra posesorului său mijlocit, care poate fi, la rândul său, un posesor sub nume de proprietar sau un posesor de drept limitat, când ultimul încalcă dreptul posesorului nemijlocit (drept rezultat din contract sau lege) de a poseda [bunul]. Posesorul nemijlocit își poate apăra posesia prin autoapărare (VIII.–6:202) și remediul posesoriu de la art. VIII.–6:203, atunci când posesorul mijlocit îl deposedează ilegal. Aceste remedii oferă posesorului de drept limitat o apărare mai rapidă și probabil mai puțin costisitoare decât procedura judiciară bazată pe dreptul său contractual de a poseda [bunul]. Cu excepția la câteva țări (de exemplu Franța), aceasta este soluția dominantă în statele membre UE. Posesorul sub nume de proprietar de asemenea nu poate să-și valorifice cu succes dreptul de proprietate împotriva posesorului de drept limitat (VIII.–6:101), deoarece acțiunea sa în revendicare este blocată de dreptul contractual (ori de altă natură) al posesorului de drept limitat de a poseda [bunul].
[…]

Mod de citare recomandat: 
Octavian Cazac, Adnotare la art. 494 [online]. Codul civil Adnotat [citat 21.11.2024]. Disponibil: animus.md/adnotari/494/
Atenție! Verifică dacă lucrării tale i se aplică alte reguli de citare.