Articolul 962. Opozabilitatea dreptului de retenţie

(1) Dreptul de retenţie este opozabil terţilor fără îndeplinirea vreunei formalităţi de publicitate.
(2) În toate cazurile, dreptul de retenţie nu poate fi opus creditorilor care au început executarea silită împotriva debitorului, însă retentorul are dreptul de a participa la distribuirea preţului bunului în condiţiile legii.
(3) Deposedarea de bun contrar voinţei nu stinge dreptul de retenţie. Partea care exercită acest drept poate cere restituirea bunului, sub rezerva regulilor aplicabile prescripţiei extinctive a acţiunii principale şi dobîndirii bunurilor mobile de către posesorul de bună-credinţă.
(4) Dacă creditorul înaintează o acţiune prin care cere restituirea bunului, iar retentorul invocă dreptul de retenţie, instanţa de judecată va stabili în hotărîrea judecătorească prin care se dispune restituirea bunului că retentorul trebuie să execute hotărîrea judecătorească doar dacă creditorul execută simultan obligaţia garantată prin dreptul de retenţie ori oferă asigurări suficiente ale executării faţă de retentor sau dacă retentorul se află în întîrziere de a accepta executarea oferită de către creditor.