A A A + | -

Articolul 402. Cursul prescripţiei în cazul restituirii ori scoaterii cererii de pe rol sau anulării ordonanţei

(1) Dacă instanţa de judecată a restituit cererea, a scos cererea de pe rol sau a anulat ordonanţa judecătorească, cursul prescripţiei extinctive care a început pînă la intentarea acţiunii continuă fără întrerupere.
(2) Cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data cînd a devenit irevocabilă încheierea de restituire a cererii, de scoatere a cererii de pe rol sau de anulare a ordonanţei, depune o nouă acţiune, prescripţia este considerată întreruptă prin acţiunea precedentă cu condiţia ca noua acţiune să fie admisă.


Adnotare:
Autor: Octavian Cazac
Publicat: 2 aprilie 2021
Originea regulii: alin.(1) — art. ex-278 C. civ.
alin.(2) — art. 2539 alin.(2) Codul civil român; art. III. – 7:302(2) DCFR

▮ I. Scopul articolului

1. Articolul dezvoltă principiul că prescripția extinctivă curge împotriva titularului pasiv al unui drept, care omite să își valorifice dreptul la acțiune în mod corespunzător.  El prevede în care cazuri, chiar dacă titularul unui drept este activ, și își exercită dreptul la acțiune, efectul întreruptiv nu se produce, dar și cuprinde o importantă excepție pentru a nu limita disproporționat dreptul la acces liber la justiție.

Deși articolul folosește noțiuni specifice procesului civil, dispozițiile sale trebuie aplicate în mod adaptat incidentelor din procedura arbitrală (art. 15 alin.(4)).

▮ II. Lipsa efectului de întrerupere a termenului în cazul incidentelor procesuale la examinarea acțiunii supuse prescripției

2. Simpla depunere a acțiunii în justiție (fie că prin depunerea unei cereri de chemare în chemare în judecată la cancelaria instanței judecătorești, ori prin notificarea unei cereri de arbitrare) nu produce efectul de a întrerupe cursul prescripției extinctive, ci este necesar titularul dreptului la acțiune să respecte atât premisele acestui drept, cât și condițiile de exercitare a acestui drept.

3. În procesul civil, premisele dreptului la intentarea acțiunii sunt fapte cu caracter procesual de existența sau inexistența cărora legea stabilește apariția dreptului subiectiv la intentarea acțiunii pe cauza respectivă [v. Alexandru Cojuhari, Culegere de scheme la Drept procesual civil, Tipografia centrală, Chișinău, 1994, p. 53 citat în Elena Belei, Acțiunea civilă și dreptul la acțiune, în: Drept procesual civil. Partea generală (coord. Elena Belei), ed. Cartea juridică, Chișinău, 2014, p. 245].  În funcție de faza procesuală la care se constată nerespectarea premiselor dreptului la acțiune, judecătorul refuză în primirea cererii conform art. 169 CPC (la faza intentării) sau încetează procesul conform art. 265 CPC (după intentarea procesului).  În aceste cazuri, acțiunea nu are niciun efect întreruptiv, fiindcă, potrivit art. 401 alin.(1) lit. b) C. civ., doar o acțiune introdusă „în modul stabilit” are acest efect.

4. Simpla întrunire a premiselor dreptului la acțiune de către titular nu este suficientă pentru pornirea procesului civil și, deci, pentru producerea efectului întreruptiv al cursului prescripției extinctive.  Acțiunea trebuie de asemenea să îndeplinească condițiile legale de exercitare a dreptului la acțiune prin respectarea de către reclamant a ordinii procesuale prevăzute de lege pentru adresarea în instanță cu cererea de chemare în judecată [Elena Belei, op. cit., p. 249].  În funcție de faza procesuală la care se constată nerespectarea condițiilor de exercitare a dreptului la acțiune, judecătorul restituie cererea de chemare în judecată conform art. 170 CPC (la etapa de primire a cererii) sau scoate cererea de pe rol conform art. 267 CPC (după primirea cererii).  Ca punct de pornire, și în aceste cazuri, acțiunea nu are niciun efect întreruptiv, așa cum arată expres art. 402 alin.(1) — prescripția „continuă fără întrerupere”.

5. La fel, noua redacție a alin.(1) lipsește de efect întreruptiv și incidentul de anulare a ordonanței judecătorești conform art. 353 CPC.  Acest incident survine atunci când judecătorul care a emis ordonanța dispune, prin încheiere, admiterea obiecțiilor debitorului, găsindu-le temeinice și veridice.  În acest caz, „pretenția creditorului poate fi înaintată debitorului în procedură de examinare a acțiunii civile” (art. 353 alin.(2) CPC).

▮ III. Excepție: retroactivitatea efectului de întrerupere al acțiunii repetate

1) Rațiunea excepției

6. Alin.(2), introdus la 1 martie 2019, prevede o importantă excepție de la principiul că nerespectarea condițiilor de exercitare a acțiunii nu are efect întreruptiv asupra prescripției extinctive.  Scopul ei este de a acorda o șansă titularului dreptului la acțiune, o singură șansă, să își mai exercite o dată acest drept cu condiția că între data rămânerii irevocabile a actului judecătoresc prin care se constată unul din cele trei incidente și data introducerii noii acțiuni nu trece mai mult de 6 luni.

Soluția este un corectiv la situațiile, frecvent întâlnite în jurisprudența anterioară, când titularul depunea prima acțiune cu nerespectarea condițiilor de exercitare a dreptului la acțiune, aproape de expirarea termenului de prescripție extinctivă, și abia după ce expira acel termen titularul afla, printr-un act judecătoresc irevocabil, de regulă, o decizie a curții de apel, că el a nesocotit acele condiții de exercitare și trebuie să o ia de la capăt.  Dar deja era prea târziu și risca ca pârâtul să ridice cu succes excepția de tardivitate.  Un asemenea tratament era de natură să nege accesul la justiție într-un mod disproporționat, având în vedere că titularul s-a încrezut pe primirea cererii de către judecător, a participat la ședințe judiciare, creându-se aparența că el a introdus acțiunea corect; însă ulterior scoaterea cererii de pe rol, luni sau ani după introducerea acțiunii, vine ca o surpriză neplăcută cu efect disproporționat.  Noua soluție are drept scop înlăturarea acestei inechități.

2) Acțiunea repetată să fi fost introdusă în termen de 6 luni

7. Așadar, a doua acțiune (repetată) dacă este introdusă cu respectarea condițiilor de exercitare în termenul de 6 luni, are efect întreruptiv retroactiv — din data introducerii primei acțiuni.  Aceeași abordare, de acordare a unui termen de cel puțin 6 luni, se cuprinde în art. 2539 alin.(2) Codul civil român, art. III. – 7:302(2) DCFR; art. 204 alin.3 Cod civil al Federației Ruse; § 204(2) BGB; și art. 3:316(2) Cod civil olandez.

Răgazul de 6 luni se aplică indiferent de durata termenului de prescripție: se aplică în egală măsură termenului general de prescripție de 3 ani, sau termenelor mai lungi ori mai scurte, chiar și termenelor de prescripție de 30 de zile, prevăzute pentru anumite acțiuni.  La fel, este irelevant cât timp a durat procedura de examinare a primei acțiuni înainte de survenirea incidentului procedural arătat la alin.(1).   Sigur, interesul practic al efectului întreruptiv retroactiv este atunci când termenul de prescripție extinctivă ce curgea în mod normal expirase pe durata procedurii de examinare a primei acțiuni, iar acțiunea repetată, dacă nu ar exista alin.(2), ar fi deja tardivă.

Un alt scenariu de aplicare a alin.(2) apare când termenul de prescripție extinctivă expiră cu puțin timp după restituirea cererii, scoaterea ei de pe rol sau anularea ordonanței judecătorești, dar înainte de introducerea acțiunii repetate.  Efectul alin.(2) este că titularului dreptului la acțiune i acordă un termen nou de 6 luni pentru a obține efectul întreruptiv retroactiv al acțiunii repetate.

Faptul că înainte de introducerea acțiunii repetate expirase durata maximă a termenului de prescripție de 10 ani conform art. 404 nu înlătură efectul întreruptiv retroactiv, așa cum clar rezultă din art. 404 alin.(4) lit. c) [similar, v. А.А. Павлов [A. A. Pavlov]Comentariu la art. 204, p. 1240.  În: Comentariul #Glossa la art. 153–208 CC FR].

Termenul începe să curgă din ziua ce urmează ziua în care a devenit irevocabilă încheierea de restituire a cererii, de scoatere a cererii de pe rol sau de anulare a ordonanței.  La aplicarea articolului este irelevant dacă titularul dreptului a exercitat o cale de atac în privința încheierii judecătorești sau nu.  Privitor la calcularea termenului de 6 luni, v. adnotarea la art. 385.

La fel, efectul întreruptiv retroactiv survine indiferent de eventuala culpă a titularului dreptului în greșeala procedurală care a dus la restituirea cererii, scoaterea cererii de pe rol sau anularea ordonanței [comp. cu norma din art. 204 alin.(3) Cod civil al Federației Ruse care cere titularul dreptului să nu fie culpabil de producerea incidentului procesual, v. А.А. Павловop. cit., p. 1239]

8. Pentru a fi o „acțiune repetată” a doua acțiune trebuie să coincidă cu prima acțiune, afectată de incidentul procesual arătat la alin.(1), atât ca temei juridic cât și ca natură a obiectului; însă nu este neapărat volumul obiectului (mărimea pretenției) să fie identic.

Pe de altă parte, nu este neapărat ca procedura urmată în prima acțiune să coincidă cu procedura pentru a doua acțiune.  De exemplu, prima acțiune putea fi o cerere de eliberare a ordonanței, iar procedura pentru acțiunea repetată — procedura în acțiuni civile; la fel, prima acțiune putea fi o cerere de chemare în judecată, iar a doua procedură să fie o procedură arbitrală.  Decisiv este ca procedura folosită în acțiunea repetată să fie corespunzătoare.

3) Acțiunea repetată să fie admisă

9. O altă condiție a efectului întreruptiv retroactiv este acțiunea repetată să fie admisă.  În alte cuvinte, se cere ca acțiunea repetată să fie examinată în fond și admisă de instanța competentă.  Efectul practic al acestei cerințe este că, per a contrario, efectul întreruptiv retroactiv nu se recunoaște dacă acțiunea repetată nu este soluționată în fond, ci, din orice motiv, ea nu este examinată în fond de judecător (fie că instanța de judecată refuză în primirea cererii prin care se introduce acțiunea repetată, restituie cererea, ori încetează procesul ori scoate cererea de pe rol).  Se poate de așteptat că titularul dreptului va depune o a treia acțiune, aceasta însă nu va beneficia de efectul întreruptiv retroactiv al primei acțiuni, dar poate beneficia de eventualul efect întreruptiv retroactiv al celei de a doua acțiuni dacă sunt întrunite condițiile art. 402 strict în privința acțiunii a doua și a treia.

10. Când se ridică excepția de tardivitate în acțiunea repetată, judecătorul poate verifica:
1) dacă prima acțiune era prescrisă extinctiv. Dacă este prescrisă, atunci este limpede că și acțiunea repetată este prescrisă extinctiv. Deci, se poate admite excepția de tardivitate prin încheiere;
2) dacă s-a depășit termenul de 6 luni, reclamantul nu poate invoca efectul întreruptiv retroactiv, deci, se poate examina strict prescrierea extinctivă a acțiunii repetate.

Mai complicat este scenariul în care prima acțiune nu era prescrisă extinctiv și s-a respectat termenul de 6 luni. În acest caz, instanța de judecată nu poate soluționa excepția de tardivitate fără a soluționa fondul cauzei.  Așadar, instanța ar trebui să soluționeze excepția odată cu pronunțarea hotărârii judecătorești pe fond.

▮ IV. Drept tranzitoriu

11. În privința termenelor de prescripție extinctivă care au început să curgă înainte de 1 martie 2019, dar nu erau expirate la acea dată, ci și-au continuat cursul, se aplică principiul aplicării imediate a legii noi edictat la art. 7 alin.(6).  Norma tranzitorie cere divizarea cursului prescripției extinctive în două perioade:

  • perioada întâi: de la începutul curgerii termenului până la 28 februarie 2019 — ei i se aplică dispozițiile art. ex-278, care nu prevedea efectul întreruptiv retroactiv (art. 402 alin.(2));
  • perioada a doua: de la 1 martie 2019 și până la expirarea termenului — ei i se aplică dispozițiile art. 402, care prevede efectul întreruptiv retroactiv.
Ilustrație
Creditorul A introduce o acțiune față de debitorul B în 1 septembrie 2019 de încasare silită a datoriei, scadentă la 31 mai 2017 (prescripția extinctivă a început să curgă la 1 iunie 2017).  La 1 septembrie 2020 rămâne irevocabilă încheierea de scoatere a cererii creditorului A de pe rol conform art. 267 CPC.  
În mod normal acțiunea introdusă la 1 septembrie 2019 nu a avut efect întreruptiv, iar prescripția extinctivă a expirat la 1 iunie 2020.  Totuși, conform alin.(2), dacă creditorul A introduce o nouă acțiune, corespunzătoare, până la 1 martie 2021 (6 luni de la 1 septembrie 2020), acțiunea are efect întreruptiv, iar o eventuală excepție de tardivitate a debitorului B urmează a fi respinsă.  

Art. 402 alin.(2) se aplică și efectul întreruptiv retroactiv se produce dacă faptul juridic declanșator — depunerea acțiunii repetate — survine în interiorul perioadei a doua, i.e. începând cu 1 martie 2019.

Mod de citare recomandat: 
Octavian Cazac, Adnotare la art. 402 [online]. Codul civil Adnotat [citat 2 aprilie 2021]. Disponibil: animus.md/adnotari/402/
Atenție! Verifică dacă lucrării tale i se aplică alte reguli de citare.

 

Tabelul de concordanță - art. înainte și după renumerotarea din 1.3.2019

(Model Succint) Articolul 1251. Contractul de locaţiune