A A A + | -

Studiu al jurisprudenței: pretium doloris – cu titlu de prejudiciu moral

14 iunie 2021

Context

Au trecut 8 ani de când prima dată am scris despre cuantificarea prejudiciului moral în bani (v. Manualul judecătorului în cauze civile, ed. 2013), iar acel studiu s-a bazat pe analiza jurisprudenței CSJ pentru perioada de referinţă: 2009-2012, pe baza a 84 de decizii și hotărâri.  Partea migăloasă a acelei cercetări a făcut-o pe atunci proaspătul absolvent al Facultății de Drept USM, Vadim Taigorba, acum partener la biroul de avocați în care profesez și eu dreptul.  Nu îmi puteam imagina cum aș putea scrie despre prejudiciul moral fără a opera cu cifre.

În 2021, o echipă de 20 de studenți de la Facultatea de Drept USM a acceptat să facă un studiu mai amplu (au primit și note pentru asta, desigur!), și așa a apărut prezentul studiu.

Este vorba de:

Daniel Pîrlițanu, Iustin Prunici, Adrian Crainic, Valeria Răducan, Loren Burghelea, Cătălina Bulat, Victoria Vițu, Loredana Carabeț, Mădălin Canțîr, Daniela Petrov, Cătălin Avxentiev, Cătălina Balan, Adrian Șargu, Marcel Dabija, Cătălina Gațapuc, Victor Țurea, Adriana Stratulat, Vlad Dovbenco, Cătălin Potlog, Carolina Juraveli

Le mulțumesc că au lucrat la partea migăloasă a cercetării.  Ca și coordonator, am dat instrucțiuni privind modul de efectuare a cercetării accesând csj.md și lucrând într-un singur fișier Google Sheets colaborativ, și apoi am corijat cercetarea, exclus cazurile mai puțin relevante, și am sortat cazurile pe 6 materii: A. Deces; B. Vătămări corporale și lezarea altor drepturi ale personalității; C. Cauze patrimoniale (consumatori, accidente etc.); D. Răspunderea statului pentru fapta autorităților; E. Contencios administrativ. F. Litigii de muncă.

Tabelul care urmează nu este exhaustiv.  Există și alte cauze în care s-a formulat capătul de cerere de reparare a prejudiciului moral, ele însă nu a fost incluse în tabel pe motiv că nu oferă informații folositoare (acțiunea a fost respinsă, iar motivele nu sunt informative pentru subiectul cercetat).

Tabelul ar putea cuprinde unele erori.  Actul judecătoresc se poate verifica accesând linkul arătat.

De ce analizăm hotărârile judecătorești pe cauze din trecut? Este jurisprudența izvor de drept?

Nu este. Dar izvorul de drept (Codul civil al Republicii Moldova) obligă instanțele să acorde despăgubiri comensurabile cu cele acordate în cazuri similare. Acest tabel are ca scop de a oferi un instrument rapid și comod de a înțelege spectrul sumelor.

În studiul din 2013 scriam despre poziția în doctrina internațională studiată, că despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie să răspundă la nevoia de justiție pe orizontală, cât și pe verticală.  Iată că de la 1 martie 2019 Codul civil cuprinde și un text în acest sens:

Art. 2037 alin. (3): La determinarea despăgubirii, instanța de judecată va tinde să acorde o despăgubire care, pe de o parte, are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod obișnuit în împrejurări similare și, pe de altă parte, ia în cont particularitățile cazului.

Noi toți am dori ca legea să fie aplicată uniform, iar situațiile similare să primească un tratament similar.  Studiul din 2013 și cel actual arată că mai avem de lucrat în această direcție.  Problema discreției judiciare și a subiectivismului inerent ființei umane a fost recent prezentată sub o fațetă nouă de autorii Cass Sunstein, Daniel Kahneman & Olivier Sibony, în lucrarea publicată în mai 2021: Noise: A Flaw in Human Judgment, Little, Brown Spark, New York, 2021.  Ei ilustrează că același inculpat va primi, pentru aceeași faptă infracțională, o pedeapsă penală diferită, în funcție de judecătorul în fața căruia va ajunge cauza sa penală.  Experiența de viață a judecătorului, valorile personale, chiar și vremea de afară ori starea de sănătate a judecătorului la momentul când ia decizia ar putea avea impact asupra deciziei.  Asta se numește noise (nu „zgomot”, ci „devieri subiective”).

Intima convingere nu mai este o justificare suficientă.  O motivare modernă arată cam așa: am luat act că, de regulă, instanțele acordă între 40 și 80, iar eu acord reclamantului 70 din cauza următorilor factori…

 

Unele observații privitor la jurisprudența studiată

există numeroase cauze în care statul plătește despăgubiri persoanelor care au fost supuse urmării penale conduse de procurori și care, eventual, se adeveresc ilegale.  Numărul mare al acestor cauze este îngrijorător.  Faptul că legea națională acordă un remediu de despăgubire victimelor este încurajator;

dacă o victimă a unui accident cere 1 milion de euro, avocatul ar trebui să îi spună că, în jurisprudența națională, sumele variază între 1.000 și 20.000 lei, iar suma de 1 milion de euro este complet disproporționată, nu are conexiune cu realitatea și nu are șansă de succes.  La fel, avocatul ar trebui să îi mai spună că, poate clientul a văzut filme americane unde juriul acordă milioane victimei pentru dureri mai mici, însă în SUA există conceptul de punitive damages (despăgubiri punitive, de pedepsire), care nu sunt recunoscute pe continentul european, unde legea se conduce de principiul că despăgubirea trebuie să repare prejudiciul suferit de victimă și nu să pedepsească făptuitorul;

despăgubirile în materie de vătămări corporale continuă să fie mici: 50.000 – 100.000 – 200.000 lei, dar sunt simțitor mai mari decât cele identificate în studiul din 2013;

despăgubirile pe care apropiații („victime prin ricoșeu”) le primesc în caz de cauzare de deces al victimei delictului variază între 50.000-150.000.  Excepțional s-a acordat 500.000 lei.  Reiterez că este echitabil ca victimele vătămărilor să primească mai mult decât rudele victimelor lipsite de viață.  Primele trăiesc toată viața cu sechele fizice personale, iar ultimele au doar sechele spirituale, dar nu și fizice.  Sigur că asta este o obiectivizare și comercializare a unui domeniu care cu greu se supune evaluării în bani;

acțiunile de reparare a prejudiciului în procedura contenciosului administrativ sunt respinse pe motiv că această pretenție nu a fost menționată în cererea prealabilă adresată autorității emitente;

în litigiile de muncă, pretenția are șansă mare de succes, în special din cauza regulii „repararea prejudiciului moral al salariatului în mărime de cel puțin un salariu lunar”;

dacă ai fost sancționat contravențional ilegal (procesul-verbal de constatare ulterior este anulat de instanța de judecată), șansa să se acorde despăgubiri morale de la stat este infimă;

cverulenții există. Există concetățeni de ai noștri care contestă numeroase acte ale autorităților ori le cer diverse informații și solicită, cu acea ocazie repararea prejudiciului moral de câteva zeci de mii de lei.  De regulă, pretențiile lor sunt respinse de instanțe, însă uneori ei primesc câteva sute de lei, ori chiar o mie;

Legea taxei de stat ar trebui modificată în sensul aplicării taxei de stat standard (3%) și la capătul de cerere de reparare a prejudiciului moral (azi se percepe doar 100 lei!), sigur cu păstrarea scutirilor acordate actualmente de către lege – victima vătămărilor corporale ori consumatorii etc.

Studiul poate fi descărcat aici.

Octavian Cazac,

Chișinău

Știrile zilei pentru copii

Antiexemplu al jurisprudenței: de fapt, obligația de a plăti pensia de întreținere trece la moștenitorul tatălui