Articolul 1983. Consimţămîntul sau executarea în mod liber

(1) Dacă consimţămîntul persoanei dezavantajate este afectat de dol, violenţă sau leziune ori persoana nu are discernămîntul sau capacitatea de exerciţiu necesară pentru a-şi da consimţămîntul respectiv, se consideră că persoana dezavantajată nu îşi exprimă consimţămîntul în mod liber.
(2) Dacă obligaţia executată este lovită de nulitate ori nu s-a născut din cauza faptului că persoana nu are discernămîntul sau capacitatea de exerciţiu necesară pentru a-şi asuma obligaţia respectivă ori din cauza dolului, a violenţei sau a leziunii, se consideră că persoana dezavantajată nu a executat-o în mod liber.

---

Adnotare:
Autor: Oleg Efrim
Publicat: 3 decembrie 2020
Originea reglementării: Art. VII. – 2:103 DCFR

▮ I. Context

1. În principiu, persoana care a prestat benevol, fără a fi obligată (chiar și fără intenția de a gratifica), nu deține un drept la restituirea îmbogățirii realizate de persoana care a acceptat prestația. Codul civil în redacția de până la 1 martie 2019 excludea expres prin art. ex-1389 alin.(3) pretenția de restituire în cazurile în care (a) prestația a corespuns unei obligații morale, (b) acceptantul va dovedi că prestatorul știa despre inexistența obligației, dar a executat totuși prestația sau că acesta a prestat în scopuri filantropice sau de binefacere. În redacția actuală, cazurile menționate sunt înglobate de prevederile art.1981 alin.(1, lit.(b) care recunoaște ca fiind justificată îmbogățirea atunci când persoana dezavantajată și-a dat consimțământul în mod liber și fără eroare de a suferi dezavantajul. Condiția care trebuie realizată în acest caz este „consimțământul liber și fără eroare de a suferi dezavantajul”. Și pentru justificarea îmbogățirii realizate în raporturile de tip triunghi (art. 1982), legea cere respectarea condiției „dacă persoana dezavantajată a executat în mod liber”.

▮ II. Scopul normei

2. Alin.(1) are menirea să indice condițiile în care „persoana dezavantajată a consimțit în mod liber”, pentru justificarea îmbogățirii realizate conform art. 1981 alin.(1) lit.b). Normele determină circumstanțele (altele decât eroarea) în care, consimțământul de a suferi avantajul nu este suficient pentru calificarea îmbogățirii astfel realizate drept justificate. Prevederile respective se vor aplica doar în cazurile în care între părți nu există un contract sau alt act juridic valabil, care justifică îmbogățirea conform prevederilor art. 1981 alin.(1) lit.a).

3. Alin.(2) trebuie să ne ajute să înțelegem când se consideră că este îndeplinită condiția de la art.1982 alin.(1), lit.b) că „persoana dezavantajată a executat în mod liber”, în cazurile când prestația are loc în cadrul unei relații triunghi (v. adnotarea la art. 1982). Faptul că o persoană (persoana dezavantajată) care are sau presupune că are o obligație față de un terț și prestează drept urmare a viciilor de consimțământ menționate la alin.(2) califică îmbogățirea drept nejustificată și îi oferă dreptul acestei persoane să pretindă restituirea îmbogățirii direct de la persoana îmbogățită și nu de la terț.

▮ III. „A consimțit în mod liber”

4. Alin. (1) stabilește că persoana dezavantajată nu a consimțit în mod liber atunci când nu se întrunește cel puțin una din condițiile voinței, după cum urmează:

(i) discernământ necesar pentru exprimarea consimțământului;
(ii) capacitate de exercițiu necesară pentru exprimarea consimțământului;
(iii) exprimarea consimțământului să nu fie viciată prin (a) dol (b)violență sau (c) leziune.

Atragem atenția că în sensul art.1983, existența erorii ca viciu de consimțământ nu va influența asupra calificării precum „persoana dezavantajată a consimțit liber”. În orice caz, eroarea este un factor care califică îmbogățirea drept nejustificată în virtutea prevederilor art.1981 alin.(1) lit.b).

5. Condițiile de valabilitate a consimțământului le vom defini, pornind de la prevederile Codului civil privind actul juridic. În același timp, urmează să atragem atenția că în sensul alin.(1), viciile de consimțământ menționate nu ne interesează pentru a înțelege dacă voința îndreptată spre a suferi dezavantajul produce efecte sau nu, ci mai degrabă pentru a stabili dacă îmbogățirea este sau nu justificată. Este important să nu lipsească cel puțin una din condițiile consimțământului, menționate expres la alin.(1), pentru ca îmbogățirea să fie justificată. În același timp, nu ne interesează sursa care determină vicierea consimțământului: astfel, nu va conta dacă dolul sau violența au fost aplicate de persoana îmbogățită sau un terț, iar în cazul în care viciul este rezultatul comportamentului terțului, este irelevant dacă terțul acționa în numele îmbogățitului sau dacă între ei nu există nici o conexiune. Este suficient să constatăm că au existat aceste vicii de consimțământ, pentru a determina caracterul nejustificat al îmbogățirii.

▮ IV. „A executat în mod liber”

6. Alin.(2) prevede că persoana dezavantajată nu a executat în mod liber, deci, îmbogățirea nu este justificată, atunci când obligația executată este lovită de nulitate ori nu s-a născut pentru lipsa cel puțin a unei condiții pentru un consimțământ valabil, după cum urmează:

(i) persoana dezavantajată discernământ sau capacitatea de exercițiu necesară pentru ași asuma obligația;
(ii) consimțământul persoanei dezavantajate este afectat prin unul din viciile de consimțământ: dol, violență sau leziune.

Spre deosebire de alin.(1), unde pentru a considera îmbogățirea nejustificată este suficient constatarea lipsei măcar a unei condiții ale voinței din cele menționate, pentru a constata că persoana dezavantajată nu „a executat în mod liber” în sensul alin.(2), este necesar ca lipsa unei condiții a consimțământului să fie suficientă pentru constatarea nulității absolute sau declararea nulității relative a obligației.

Mod de citare recomandat: 
Oleg Efrim, Adnotare la art. 1983 [online]. Codul civil Adnotat [citat 21.11.2024]. Disponibil: animus.md/adnotari/1983/
Atenție! Verifică dacă lucrării tale i se aplică alte reguli de citare.