A A A + | -

Articolul 1984. Îmbogăţirea

(1) O persoană este îmbogăţită prin majorarea patrimoniului său, folosirea bunurilor altuia, prestarea unui serviciu sau executarea unei lucrări în folosul său.
(2) În scopul constatării dacă o persoană a obţinut o îmbogăţire şi a mărimii acesteia nu se ia în considerare dezavantajul pe care persoana îmbogăţită l-a suferit în schimbul îmbogăţirii sau după îmbogăţire.


Adnotare:
Autor: Oleg Efrim
Publicat: 21 decembrie 2020
Originea reglementării: Art. VII. – 3:101 DCFR

▮ I. General

1. Normele legale de la Secțiunea a 3-a se referă la două din elementele esențiale care trebuie întrunite, pentru a ne regăsi în prezența raportului obligațional de îmbogățire nejustificată și anume: un avantaj de partea persoanei îmbogățite, numit „îmbogățire” și o sărăcire de partea persoanei dezavantajate, numită ”dezavantaj”. Alături de aceasta, îmbogățirea servește drept măsură de calcul a restituirii. De cele mai dese ori, atunci când îmbogățirea se transferă sau se obține direct de la persoana dezavantajată, îmbogățirea și dezavantajul sunt două părți ale unui întreg. Din acest considerent, observăm utilizarea unui limbaj comun în art. 1984 și art.1985 pentru reglementarea îmbogățirii și dezavantajului. Tot din aceste raționamente, textul acestei adnotări se referă la ambele articole.

2. Ambele articole conțin definiții pe baza unei liste exhaustive de moduri în care se poate realiza îmbogățirea și cum se ajunge la dezavantaj. Mai mult, ambele articole stabilesc principiul analizei separate a îmbogățirii și dezavantajului, în vederea stabilirii existenței și cuantumului lor.

▮ II. Majorarea/Micșorarea patrimoniului

3. Îmbogățirea reprezintă un avantaj material sau juridic, apreciabil pecuniar, care se obține prin dobândirea/folosirea unui bun, a unui serviciu sau a unui drept. O îmbogățire presupune de fiecare dată o deplasare profitabilă de valori, care se va vedea, în sens economic, printr-o comparație între starea patrimonială a îmbogățitului înainte și după producerea evenimentului profitabil. Creșterea rezultă dintr-o operațiune sau tranzacție care, fără să aducă pierderi sau cheltuieli, sporesc patrimoniul îmbogățitului.

4. Îmbogățirea poate fi consta în o creștere activului patrimonial, sau îmbogățire pozitivă și se manifestă printr-un câștig efectiv, urmare a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui bun, a încasării unei sume de bani, prin dobândirea unei creanțe etc.

5. Există îmbogățire negativă atunci când îmbogățitul evită o pierdere și se poate realiza prin:
(a) o diminuare a pasivului patrimonial (e.g. stingerea unei creanțe datorate de îmbogățit fără a avea loc o compensare) sau
(b) prin evitarea diminuării activului patrimonial (e.g. economie de cheltuieli).

Economia de cheltuieli poate să rezide în obținerea unui bun fără a-l plăti sau din folosința de care se profită. La fel, o economie de cheltuieli poate fi rezultatul beneficierii de servicii, prestate întru executarea unei obligații care nu există. Tot economie de cheltuieli va fi și consumul bunului altuia (consumul unei sticle de vin care aparține unei alte persoane). Cauza generatoare a îmbogățirii constă cel mai des într-o activitate umană (realizată de îmbogățit, de persoana dezavantajată sau de un terț) și mai rar, dintr-o activitate a naturii.

6. De cealaltă parte, dezavantajul reprezintă o diminuare a patrimoniului unei persoane prin transmiterea unei valori sau a unor servicii evaluabile în bani către patrimoniul îmbogățitului. Dezavantajul reprezintă o sărăcire care constă în diminuarea unor elemente active ale patrimoniului sau în efectuarea unor cheltuieli care nu sunt restituite. În majoritatea cazurilor obiectul dezavantajului este de aceeași natură cu cel al îmbogățirii. Pierderii proprietății unui bun sau a titlului unui drept îi este corelativă dobândirea proprietății bunului sau a titlului asupra dreptului. Este posibil însă ca obiectul îmbogățirii să nu fie de același tip ca și dezavantajul. Astfel, în cazul folosirii unui bun, îmbogățirea constă în evitarea cheltuielilor pentru folosință, în timp ce dezavantajul direct – în uzura bunului .

7. Pentru scopul aplicării normelor comentate nu contează modalitatea prin care se majorează patrimoniul îmbogățitului/se reduce patrimoniul persoanei dezavantajate. Majorarea patrimoniului va reprezenta îmbogățire pentru persoana îmbogățită, iar reducerea patrimoniului – dezavantaj pentru persoana dezavantajată. Cu toate acestea, modul în care s-a realizat majorarea/reducerea patrimoniului vor fi extrem de relevante pentru a determina dacă este sau nu justificată îmbogățirea, dacă este atribuită unui dezavantaj și care este cuantumul restituirii datorate de persoana îmbogățită.

▮ III. Folosirea bunului altuia

8. Folosirea bunului altuia reprezintă un caz particular, care poate duce la majorarea/reducerea patrimoniului, respectiv, care pot genera îmbogățirea și respectiv, dezavantajul. Norma comentată se referă la acele bunuri care pot fi folosite, adică a căror calități utile pot fi întrebuințate în procesul utilizării lor. Atribuim aici lucrurile materiale și drepturile, inclusiv dreptul de proprietate intelectuală. În scopul de a determina daca folosirea bunului altuia a dus la îmbogățire/dezavantaj, este important să identificăm:
(a) cine a folosit bunul
(b) cui aparține bunul folosit.

Ilustrația 1
A a suportat cheltuielile pentru construcția apeductului care conectează sistemul din casa sa, recent construită, la țeava centrală. Peste ceva timp, B construiește o casă de locuit în imediata vecinătate a lui A și se conectează la apeduct. B folosește bunul care aparține lui A, cu drept de proprietate. B se îmbogățește din contul lui A. Situația ar fi alta, dacă A ar fi transmis în proprietate apeductul societății care gestionează sistemul de apă și canalizare (C). În acest ultim caz, chiar dacă B va utiliza bunul creat de A, B nu se va îmbogăți din contul lui A, pentru că apeductul aparține lui C.

9. În scopul aplicării normei comentate, este irelevant dacă proprietarul sau alt deținător al bunului obișnuiește să transmită în folosință bunul. De partea îmbogățitului va fi o creștere patrimonială, chiar și atunci când bunul nu este, la modul practic dat în folosința terților. Este important să existe o posibilitate juridică de folosire comercială a bunului.

Ilustrația 2
A a ocupat fără drept o încăpere ce aparține cu drept de proprietate lui B și o folosește pentru a depozita bunurile proprii. În vederea stabilirii dacă în acest caz avem „folosirea bunului altuia” nu contează dacă B obișnuia să dea în locațiune sau nu bunul. Similar, pentru a stabili că de partea celui care folosește bunul există o îmbogățire nu este relevant dacă proprietarul folosea personal sau nu acest bun.

10. Folosirea bunului altuia reprezintă o îmbogățire, indiferent de faptul dacă utilizarea a generat vreun câștig sau o economie de cheltuieli reală pentru persoana îmbogățită. Acest fapt contează doar la cuantificarea mărimii restituirii, care o va datora persoana îmbogățită. Astfel, conform prevederilor art.1991 alin.(2),, atunci când este de bună-credință, persoana îmbogățită va datora să restituie persoanei dezavantajate doar economisirea pe care a realizat-o. În cazul în care nu este de bună-credință, persoana îmbogățită va trebui să achite persoanei dezavantajate valoarea de piață a costului folosinței.

Ilustrația 3
A, o societate comercială care vinde produse cosmetice, a folosit neautorizat, pentru promovarea produselor proprii o poză cu imaginea lui B, care este o cântăreață vestită. A va realiza o îmbogățire nejustificată indiferent de faptul daca folosirea imaginii a sporit vânzările sau nu.

11. Chiar dacă folosința bunului altuia reprezintă o acțiune volitivă, pentru aplicarea normelor comentate nu este necesar ca îmbogățitul să acționeze cu intenție. Este suficient că îmbogățitul să exploateze calitățile utile ale bunului. Astfel, este irelevant dacă îmbogățitul credea eronat că terenul folosit îi aparține lui sau că este fără stăpân. Proprietarul va avea o acțiune în restituire a îmbogățiri în rezultatul simplului fapt al folosirii terenului de către îmbogățit.

▮ IV. Prestarea unui serviciu

12. Prestarea unui serviciu reprezintă un alt caz particular care poate determina o deplasare profitabilă de valori de la persoana dezavantajată la îmbogățit și în așa fel, să dea naștere unui raport de îmbogățire nejustificată. Codul civil nu conține o definiție a serviciului, nici chiar atunci când definește contractul de prestări servicii. DEX-ul Limbii Române descrie serviciul drept faptă, acțiune care servește, avantajează pe cineva [https://dexonline.ro/definitie/serviciu]

În sensul normei comentate, servicii sunt toate prestațiile care pot să satisfacă nevoile individuale sau colective în altă manieră decât prin transferul dreptului de proprietate asupra unui bun, prin folosirea unui bun material sau prin executare de lucrări. Pentru aplicarea normei comentate vom avea în vedere orice prestație, care poate fi obiect al contractului general de prestări servicii (art.1375), cât și a contractelor de anumit fel de servicii (transport, servicii de consultanță, servicii de proiectare, furnizare de servicii comunicații electronice (Internet), altele).

13. Îmbogățirea urmare a beneficierii de un serviciu se produce de cele mai dese ori atunci când prestatorul crede eronat că are un contract cu îmbogățitul sau serviciul este prestat din greșeală sau involuntar altei persoane decât cea cu care are contract. Faptul că serviciul nu a fost solicitat, a fost prestat involuntar sau din greșeală altei persoane nu înlătură caracterul de îmbogățire a beneficiului primit de persoana îmbogățită. Existența obligației de restituire și cuantumul restituirii se vor determina în conformitate cu alte prevederi privind îmbogățirea nejustificată. Privitor la prestarea serviciilor nesolicitate către consumator, v. art. 1024.

Ilustrația 4
Doi asociați într-o SRL sunt în proces de înstrăinare a părților sociale către un terț. Asociatul A a solicitat opinia legală a unui avocat pentru structurarea operațiunii, pentru a afla consecințele fiscale și pentru pregătirea proiectului contractului de vânzare-cumpărare. Avocatul a expediat rezultatele muncii sale prin email, din greșeală, ambilor asociați. Asociatul B a beneficiat de opinia legală a avocatului și a realizat tranzacția, omițând să își angajeze un avocat pentru acest serviciu.

Soluție de speță a Curții de Casație a României:

”Faptul de a se fi prestat de către un profesionist servicii consistând din exercitarea profesiunii sale, cum este de exemplu, în cazul unui inginer arhitect, întocmirea de planuri, devize și supravegherea lucrărilor de construcțiune a unei clădiri, servicii la a căror efectuare proprietarul nu s-a opus, ci le-a primit și a profitat de pe urma lor – acest fapt este de necontestat în drept că dă naștere, pentru proprietarul beneficiar al lucrării, obligațiunii de a remunera serviciile astfel prestate, chiar dacă profesionistul care le-a prestat nu ar putea face dovada încheierii unei convențiuni pentru angajarea sa și pentru stabilirea unui onorariu convențional. Această obligație de remunerare a serviciilor în lipsa unei convențiuni decurge din aplicarea principiului îmbogățirii fără cauză și remunerarea ce se poate pretinde în atare caz consistă în prețul uzual existent pentru serviciile profesionale în discuțiune, a căror valoare instanțele de fond o vor stabili după suverana apreciere a probelor propuse în acest scop’’
[Curtea de Casație a României, menționat în Ciprian PĂUN, op.cit.p.100].

Ilustrația 5
Un cântăreț faimos a fost invitat să aibă un recital de 30 minute la celebrarea unei nunți. Contractul a fost semnat cu unul dintre invitați, care a dorit să facă acest cadou tinerilor însurăței. Cântărețul, din greșeală, a prestat recitalul la altă nuntă, care se ținea într-o sală vecină din restaurant.

14. O altă situație particulară este atunci când persoana îmbogățită dorește să beneficieze de un serviciu. Cu alte cuvinte, persoana dezavantajată oferă un serviciu beneficiarului fără ca să vrea. În situațiile în care prestatorul oferă serviciile sale doar contra cost, este evident că el nu ar fi consimțit să ofere beneficiul gratuit. Beneficiul obținut în astfel de cazuri vor reprezenta o îmbogățire în sensul normei comentate.

Ilustrația 6
Un profesor universitar anunță o lecție publică despre o importantă modificare legislativă. Lecția se ține contra cost, pentru profesioniști și, gratuit, pentru studenții la facultățile de drept. A, care este jurist, se prezintă drept student și audiază lecția fără a achita taxa.

15. Atunci când beneficiul este oferit accidental, în rezultatul unor acțiuni prin care prestatorul urmărește propriul interes, nu vom fi în prezența îmbogățirii din prestarea serviciului.

Ilustrația 7
Un pârâu străbate terenurile aparținând fermierului D și, în aval, terenurile aparținând fermierului E. Pentru a utiliza mai bine alimentarea cu apă, D construiește un filtru care curăță fluxul de deșeuri. Acest lucru îmbunătățește alimentarea cu apă pentru D, precum și pentru E. D nu-l va îmbogățit totuși pe E în sensul alineatului (1).
[preluat din DCFR, p.3808]

▮ V. Executarea unei lucrări

16. Executarea unei lucrări, ca și prestarea unui serviciu, poate fi un caz particular de îmbogățire. Similar, pentru constatarea existenței îmbogățirii, nu este relevant dacă lucrarea a fost executată din credința greșită a executorului că prestează întru executarea unui contract sau lucrarea este executată fără a fi solicitată, involuntar, sau altei persoane. Este important ca îmbogățitul să beneficieze de rezultatul lucrării.

Ilustrația 8
A, proprietarul unui teren agricol, a încheiat un contract pentru lucrări de arat. Tractoristul din greșeală a arat și terenul agricol învecinat, care aparține lui B. B s-a îmbogățit cu valoarea costului lucrărilor de arat.

17. Se cere de scos în evidență că în anumite împrejurări executarea de lucrări ar putea reprezenta un delict pentru prestator și nu o îmbogățire pentru beneficiar. Astfel, în situația în care B din Ilustrația 8 supra este într-un proces de reabilitare (ameliorare) a solului degradat de pe terenul său și a decis să nu îl prelucreze prin afânare o perioadă de 3 ani, intervenția tractoristului ar putea reprezenta o faptă cauzatoare de daune.

▮ VI. Examinarea separată a „îmbogățirii” și a „dezavantajului”

18. Pentru a obține un tablou cât mai aproape de realitate despre „îmbogățirea” realizată și „dezavantajul” suferit, normele comentate ce se conțin în art. 1984 alin.(2) și art. 1985 alin.(2) cer examinarea n separată a acestor categorii. Astfel, la această etapă se examinează drept îmbogățire orice avantaj obținut în rezultatul actelor/faptelor menționate la art. 1984 alin.(1), fără a ține cont, de sărăcirea suportată de persoana dezavantajată. La fel, apreciind dezavantajul, se va analiza sărăcirea suportată de persoana dezavantajată urmare a actelor/faptelor menționate în art. 1985 alin.(1), fără a ține cont de sporul realizat de îmbogățit.

Ilustrația 9
A este o companie de consultanță, care a oferit, la solicitarea lui B, servicii profesionale. Fiecare parte a contractului și-a primit contraprestația: B a primit consultația solicitată, iar A - prețul convenit. În cazul în care contractul dintre părți este sau devine nul A este concomitent îmbogățit (pentru prețul primit) și persoană dezavantajată, pentru serviciul prestat. Similar, B este îmbogățit cu beneficiul serviciului și sărăcit cu valoarea prețului achitat. La această etapă, nu vom încerca să identificăm o valoare netă a îmbogățirii, scăzând din îmbogățire dezavantajul celuilalt. Fiecare parte va avea concomitent calitate de creditor pentru dezavantajul suferit și respectiv, de debitor, pentru îmbogățirea realizată.

19. Sigur, în situația în care părțile au concomitent calitatea de creditor și debitor, există posibilitatea compensării și doar în caz de diferență în valoarea prestației, aceasta va fi acoperită în bani. Situația este identică ca în cazul în care am fi căutat valoarea netă a îmbogățirii. Regula fixată în normele comentate oferă o altă soluție în cazul în care prestația a constat într-un bun și creditorul își dorește anume întoarcerea lui (din anume valori sentimentale, spre exemplu). Dacă am ține cont doar de valoarea netă a îmbogățirii, creditorul și-ar primi de fiecare dată doar partea bănească ce reprezintă diferența. Examinarea separată a îmbogățirii, fără a ține cont de dezavantajul suferit și invers, ne permite să ținem cont de un spectru mai larg de interese ale îmbogățitului și persoanei dezavantajate.

20. Prevederile normelor comentate sunt importante și pentru situațiile în care momentul îmbogățirii sau a realizării dezavantajului nu coincid.

Ilustrația 10
A a primit în contul său de card bancar un transfer în valoare de 1.000 lei de la B. B a considerat că suma de bani reprezintă un cadou și a decis să cheltuie banii pentru a-și procura o geacă. În incinta centrului comercial a făcut o donație filantropică în valoare de 100 lei unei organizații care colecta fonduri. Ulterior, A cere restituirea banilor ca fiind plătiți din greșeală. A este îmbogățit cu suma de 1.000 lei, fără a ține cont de cheltuiala sumei de 100 lei în scopuri filantropice. Or, norma comentată ne indică faptul că în scopul determinării îmbogățirii nu se ia în calcul dezavantajul suferit atât în schimbul îmbogățirii, cât și după îmbogățire. Comportamentul lui B după realizarea îmbogățirii va conta pentru determinarea cuantumului restituirii, își în mod special, la utilizarea mijloacelor juridice de apărare: diminuarea îmbogățirii (art.1994), actele juridice încheiate cu bună credință cu terții (art.1995).

 

Mod de citare recomandat: 
Oleg Efrim, Adnotare la art. 1984 și 1985 [online]. Codul civil Adnotat [citat 21.11.2024]. Disponibil: animus.md/adnotari/1984/
Atenție! Verifică dacă lucrării tale i se aplică alte reguli de citare.

Tabelul de concordanță - art. înainte și după renumerotarea din 1.3.2019

(Model Succint) Articolul 1251. Contractul de locaţiune