A A A + | -

Antiexemplu al jurisprudenței: de fapt, obligația de a plăti pensia de întreținere trece la moștenitorul tatălui

10 iunie 2022, Chișinău

Cineva mi-a atras atenția la o speță decisă recent în materie de moștenire (decizia Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2022, cauza nr.2r-807/22). În speță, tatăl a fost obligat să plătească pensie alimentară fiicei minore. Aparent tatăl a încetat să plătească pensia alimentară din 2010, iar procedura de executare silită a fost pornită atunci. În octombrie 2020 s-a acumulat pensie alimentară de 141.473,25 lei.

Tatăl-debitor a decedat în februarie 2020, iar prin certificat de moștenitor s-a constatat unicul moștenitor (un terț). În octombrie 2021 executorul judecătoresc a considerat că moștenitorul nu poartă răspundere pentru pensia de întreținere neplătită de defunct și a încetat procedura de executare.  Deci, întreținerea este pierdută. Copilul a contestat încetarea procedurii, însă Judecătoria Chișinău și Curtea de Apel Chișinău nu au recunoscut că obligația de a plăti pensia alimentară acumulată la momentul decesului tatălui s-ar transmite la moștenitorul său.

Curtea de Apel motivează:

„Or, dispozițiile art. 83 alin.(1) lit.c) Codul de executare, prevăd expres că, procedura de executare încetează în cazul în care: după încetarea din viaţă, […] după declararea decesului creditorului ori al debitorului, creanța sau obligația adjudecată nu admite succesiunea de către succesorul de drepturi al acestor persoane.
Totodată, articolul 47 alin.(l) din Codul de executare, reglementează succesiunea de drepturi în procedura de executare, astfel în cazul ieșirii uneia dintre părți în procedura de executare (decesul persoane fizice, dizolvarea persoanei juridice sau reorganizarea ei, cesiunea de creanță, preluarea datoriei), instanța de judecată examinează cererea privind înlocuirea acestei părți cu succesorul ei în drepturi în conformitate cu art. 70 din Codul de Procedură Civilă.
Aici este de menționat că potrivit procedurii civile, succesiunea în drepturile procedurale în sensul art. 70 CPC, este posibilă după decesul persoanei fizice, doar dacă raportul juridic litigios permite succesiunea în drepturi, circumstanțe ce nu se atestă în prezenta cauza civilă.
Or, art. 111 alin. (2) lit. f) din Codul familiei punctează că, plata pensiei de întreținere în baza hotărârii judecătorești, încetează în urma decesului creditorului sau debitorului întreținerii.
Corespunzător, art. 5 alin. (2) din Codul familiei, stabilește că drepturile și obligațiile familiale sînt legate de titularii lor și nu pot fi cedate persoanelor terțe.
În astfel de circumstanțe, argumentele recurentei cu privire la netemeinicia încheierii executorului judecătoresc nr.078pa-16/2020 din 27.10.2021 privind încetarea procedurii de executare în temeiul art. 83 alin (1) lit. c) Codul de executare și nu a art.78 alin.(1) lit.a) Codul de executare, sunt lipsite de careva temei atât de fapt cât și de drept, or, raportul juridic din prezenta cauză – încasarea pensiei de întreținere, nu admite succesiunea în drepturi în condițiile art.70 Codului procedurii civile.
Corespunzător, art. 10 alin. (2) din Codul Civil stabilești că, neexercitarea de către persoanele fizice şi juridice a drepturilor civile ce le revin nu duce la stingerea acestora, cu exceptai cazurilor prevăzute de lege.
Articolul art.990 alin.(1) al Codului Civil prevede că, obligația se stinge prin decesul debitorului dacă executarea ei este imposibilă.”

Examen:

Pentru un observator neinițiat, soluția instanțelor pare a avea sens. Ceea ce se omite însă este că art. 111 alin. (2) din Codul familiei prevede că „plata încetează”, adică, din momentul decesului se stinge obligația debitorului de a întreține persoana îndreptățită la întreținere. Norma tace cu desăvârșire asupra obligațiilor deja născute, dar neexecutate, care trebuiau plătite anterior decesului. În speță, vorbim despre o obligație bănească deja acumulată. Mai mult, ea deja este constatată printr-un document executoriu. Nu este nimic incesibil sau intransmisibil într-o obligație bănească certă. Un alt temei când „plata încetează” este atingerea majoratului de către copil. Dacă este să acceptăm logica judecătorilor (quod non), înseamnă că tatăl trebuie doar să o întindă cu eschivarea de la plata pensiei până la majoratul copilului și apoi el magic va fi eliberat de datoria acumulată.

Interpretarea dată de instanțe la fel ne pare neconstituțională, fiindcă nu ține cont de valoarea constituțională de protecție a copiilor. Constituția țării noastre prevede: „Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire specială” (art. 50 alin. (1)).

Soluția, pe lângă faptul că, se împacă prost cu Codul familiei, transmite un mesaj subtil taților: nu plătiți pensia alimentară copiilor. Lăsați mamele solitare să se chinuie. Când veți deceda, totul se va șterge, iar moștenitorii vor culege bunurile negrevate.

Este remarcabil că, în realizarea unui echilibru între interesele moștenitorului care a cules bunurile debitorului și copilul care are dreptul la întreținere, instanțele au dat o interpretare care favorizează moștenitorul rău-platnicului. Principiul fundamental în moștenire este că „Creditorul este primul moștenitor”. Adică, mai întâi se achită datoriile succesorale, apoi moștenitorul se bucură de partea reziduală (rămasă) a averii.

Este păcat că reclamanții nu se pot adresa cu recurs la Curtea Supremă de Justiție. Eu sper că reclamanții vor apela la CtEDO.

Testamentul olograf: Cum se face un testament acasă?