A A A + | -

Articolul 921. Declaraţia de rezoluţiune

(1) Dreptul la rezoluţiune se exercită de către partea îndreptăţită prin declaraţie scrisă notificată celeilalte părţi contractante.
(2) Partea îndreptăţită, dacă invocă un interes justificat, poate, în locul rezoluţiunii conform alin.(1), să ceară instanţei de judecată să declare rezoluţiunea prin hotărîre judecătorească. În condiţiile Codului de procedură civilă, partea îndreptăţită poate modifica acţiunea în declarare a rezoluţiunii într-o acţiune în executare silită a obligaţiei contractuale şi invers.
(3) În cazul în care notificarea făcută conform art.917 prevede rezoluţiunea de plin drept dacă debitorul nu execută în termenul suplimentar acordat prin notificare, rezoluţiunea operează, fără vreo altă declaraţie, la expirarea respectivului termen sau a unei perioade rezonabile după notificare (care trebuie să fie mai lungă decît termenul acordat prin notificare).


Adnotare:
Autor: Octavian Cazac
Publicat: 5 august 2020
Originea reglementării: alin.(1) — art. III. – 3:507 DCFR; art. 7.3.2 Principiile UNIDROIT   Ι   alin.(2) — art. 6:267 Cod civil al Țărilor de Jos

▮ Remediu extrajudiciar

Principiul în dreptul privat al Republicii Moldova este că rezoluţiunea este un remediu extrajudiciar şi, dacă partea contractantă are dreptul la rezoluţiune, ea îl poate exercita printr-o notificare adresată celeilalte părţi.  Textul de lege foloseşte termenul de “declaraţie” însă, în fond, el este o notificare prin care se comunică un act juridic unilateral prin care se exercită un drept potestativ (dreptul de rezoluţiune) şi care are efect transformator asupra raportului contractual supus rezoluţiunii.

Caracterul de principiu extrajudiciar nu se opune ca, după ce rezoluţiunea s-a produs, partea interesată (indiferent că este cea care a declarat rezoluţiunea, sau cealaltă parte) să introducă o acţiune în justiţie prin care se cere constrângerea debitorului la executarea obligaţiei care îi revine în cadrul raportului de restituţie.  De exemplu, dacă cumpărătorul a declarat rezoluţiunea pe motiv de viciu al bunului vândut, iar vânzătorul refuză să restituie preţul, cumpărătorul poate introduce o acţiune de încasare silită a datoriei cu titlu de preţ şi eventuale despăgubiri.  Din punct de vedere procesual, nu este necesar ca reclamantul să solicite instanţei pronunţarea rezoluţiunii, întrucât poziţia reclamantului este că rezoluţiunea deja s-a produs, iar temeiul acţiunii este neexecutarea de către pârât a obligaţiei de restituţie.

▮ Act juridic supus recepţiei

Declaraţia de rezoluţiune este supusă regulilor generale privind actele juridice unilaterale şi este un act supus recepţiei, deci el produce efecte juridice şi rezoluţiunea are loc, din momentul recepţiei declaraţiei de către cealaltă parte contractantă.

Totuşi, art. 907 conţine o normă corectivă atunci când celalaltă parte contractantă este culpabilă de nerecepţia declaraţiei.  În acel caz, rezoluţiunea se produce fără recepţie, însă din momentul prezumat al recepţiei.

Lecție online privitor ineficiența declarației de rezoluțiune (2021):

LPA C civ, art. 9 [Dispoziții tranzitorii privind administratorul persoanei juridice]

(Model Succint) Articolul 1251. Contractul de locaţiune