Articolul 1986. Cazuri de atribuire
(1) O îmbogăţire se atribuie la dezavantajul altuia, în special:
a) dacă bunul persoanei dezavantajate este înstrăinat persoanei îmbogăţite de către persoana dezavantajată;
b) dacă persoana dezavantajată prestează un serviciu sau execută o lucrare în folosul persoanei îmbogăţite;
c) dacă persoana îmbogăţită foloseşte bunurile persoanei dezavantajate, în special cînd persoana îmbogăţită încalcă drepturile, posesia sau alte interese legitime ale persoanei dezavantajate;
d) dacă un bun al persoanei îmbogăţite este îmbunătăţit de către persoana dezavantajată; sau
e) dacă persoana îmbogăţită este eliberată de o obligaţie de către persoana dezavantajată.
(2) O îmbogăţire se poate atribui la dezavantajul altuia chiar dacă îmbogăţirea şi dezavantajul nu sînt de acelaşi tip sau aceeaşi valoare.
Adnotare:
Autor: Oleg Efrim
Publicat: 21 martie 2021
Originea reglementării: Art. VII – 4:101; 4:107 DCFR
▮ I. Sensul termenului „atribuire”
1. „Atribuirea” reprezintă o altă condiție necesară pentru nașterea raportului de îmbogățire nejustificată. Norma comentată nu oferă definiția termenului „atribuire”. Din sensul alin.(1) desprindem că „atribuirea” indică asupra necesității unei conexiuni, între îmbogățirea realizată și dezavantajul suferit. Este important să cunoaștem că legătura de cauzalitate nu trebuie căutată între îmbogățire și dezavantaj. Atât îmbogățirea, cât și dezavantajul sunt consecințele unui fapt, care le determină. Între aceste două rezultate trebuie să fie o corelație, care să indice asupra unei legături de origine. Legătura dintre îmbogățire și dezavantaj este numită în norma comentată „atribuire”. În situația în care o valoare trece din patrimoniul unei persoane în patrimoniul alteia, legătura este directă. În cazurile complexe, atunci când patrimoniul este afectat prin intermediul unui terț, vom vorbi de o legătură indirectă.
▮ II. Scopul normei comentate
2. Norma comentată, de rând cu celelalte articole din secțiunea a 4-a, are menirea să indice cazurile când este îndeplinită condiția existenței legăturii între îmbogățire și dezavantaj. Alin.(1) conține o listă de situații particulare în care se consideră că o îmbogățire este atribuită la dezavantajul altei persoane. Toate situațiile menționate atestă o legătură directă între avantaj și dezavantaj, adică acele cazuri în care persoana dezavantajată a conferit îmbogățirea în mod direct sau atunci când îmbogățitul a „extras” în mod direct îmbogățirea de la persoana dezavantajată. Reținem că în relațiile de tip triunghi sunt posibile o varietate de atribuiri între îmbogățire și dezavantaj. Cazurile complexe, atunci când avem legătură indirectă, cu participarea terților sau cu transmiteri subsecvente, sunt reglementate în articolele care urmează.
3. În linii mari, situațiile particulare de la alin.(1) sunt formulate la un nivel ridicat de abstractizare, astfel încât cuprind majoritatea covârșitoare a cazurilor posibile de atribuire directă. Concomitent, termenul „în special” indică asupra faptului că lista de la alin.(1) nu este exhaustivă. Cu titlu de exemplu, în lista analizată nu se indică cazul când o îmbogățire se atribuie la dezavantajul altei persoane în urma unor evenimente naturale. În orice caz, trebuie să tratăm cu atenție situațiile de atribuire directă a îmbogățirii la dezavantaj, care nu se încadrează în lista de la alin.(1). În încercarea de a găsi legătura de origine dintre avantaj și dezavantaj, va trebui să utilizăm logica construcției normelor comentate. Abordarea de interpretare prin analogie cu situațiile particulare menționate ar putea fi o soluție eficientă.
4. Acest articol se referă exclusiv la problema dacă o îmbogățire este atribuită unui dezavantaj. Constatarea faptului însă nu este suficientă per se de a determina dacă și în ce măsură o îmbogățire va trebui restituită. Restituirea se va face după analiza în complex a tuturor condițiilor, potrivit regulilor de la Capitolul Îmbogățire nejustificată.
▮ III. Înstrăinarea bunului de către persoana dezavantajată
5. O înstrăinare a bunului de către persoana dezavantajată celui îmbogățit va indica de fiecare dată asupra unei legături directe între îmbogățire și dezavantaj. Un bun va fi considerat înstrăinat, în sensul alin.(1) lit. (a), atunci când a generat transferul dreptului de proprietate sau a altui drept (real, de creanță, proprietate intelectuală). Norma comentată se referă la bunuri în sensul analizat la secțiunea a 3-a.
Bunul trebuie să aparțină persoanei dezavantajată cu drept de proprietate sau cu un alt drept care va permite titularului să-i decidă soarta. Înstrăinarea presupune o prestație în rezultatul cărei are loc trecerea dreptului de la persoana dezavantajată la îmbogățit. O îmbogățire ca urmare a înstrăinării bunului de către persoana dezavantajată va fi atribuită la dezavantajul ultimei, chiar și atunci când a fost realizată prin intermediul reprezentantului.
▮ IV. Prestarea serviciului ori executarea lucrării de către persoana dezavantajată
6. Prevederile alin.(1) lit. (b) vizează un alt caz de atribuire directă a îmbogățirii la dezavantajul altuia. Dacă persoana dezavantajată prestează îmbogățitului un serviciu, sau dacă execută o lucrare, atunci îmbogățirea realizată este atribuită la dezavantajului prestatorului ori, după caz, a executorului. Vom utiliza același sens pentru servicii sau lucrări ca și în cazul art.1984 și 1985.
7. Urmează să distingem situațiile în care o îmbogățire nu va fi atribuită la dezavantajul persoanei care a prestat serviciul ori a executat lucrarea. Aici atribuim cazurile când persoana îmbogățită obține îmbogățirea în rezultatul unei prestații din partea persoanei dezavantajate, realizate în temeiul unei obligații față de un terț (Art.1982).
”…The fact that the enrichment appears to have been conferred on the defendant by the plaintiff’s own act is not conclusive of its having been made at the plaintiff’s expense. The reason is that it frequently happens that one person confers a benefit on another under a contract made with a third party. In such circumstances an action on unjust enrichment, if any there be, will lie to the third party, for it is at that party’s expense that the recipient has been enriched. Suppose a garage does work on a car which has been damaged in a crash. The car’s owner is the ultimate beneficiary of the work. However, in all almost cases the garage will be doing the work under a contract with an insurance company. It has been held that if, after the work is done and the customer has taken the car back, the insurance company becomes insolvent, the unpaid garage has no claim against the owner. The work is done for the insurance company. The garage has to take the risk of the insolvency of the insurance company with which it validly contracted. It cannot say to the customer that the customer was enriched at its expense”.
[PETER BIRKS, The Foundations of Unjust Enrichment: Six Centennial Lectures, Victoria University Press, 2002, p.80-81]Traducere:
„…Faptul că pârâtul pare să fi obținut îmbogățirea prin acțiunile consimțite ale reclamantului, încă nu însemnă că aceasta a fost realizată pe cheltuiala reclamantului. Motiv pentru aceasta este că adeseori, o persoană oferă prestația nu cocontractantului, ci unui terț. În atare circumstanțe o pretenție pe baza unei pretinse îmbogățiri nejustificate, va fi îndreptată împotriva cocontractantului, or îmbogățirea obținută de terț s-a făcut pe seama cocontractantului. Pentru a exemplifica, să presupunem că un centru de deservire tehnică repară automobilul deteriorat într-un accident. Proprietarului mașinii îi profită reparația. Totuși, în mai toate cazurile reparația va fi efectuată în virtutea unui contract cu o companie de asigurări. Dacă la finalizarea reparației și după ce mașina este restituită proprietarului, compania de asigurări devine insolvabilă, centrul de deservire tehnică nu va putea înainta pretenția remunerării pentru reparații împotriva proprietarului. Lucrul a fost făcut pentru compania de asigurări. Centrul de deservire tehnică va suporta riscul insolvenței companiei de asigurări cu care a contractat. În acest caz nu putem afirma că proprietarul mașinii s-a îmbogățit pe seama centrului de deservire”.
[PETER BIRKS, The Foundations of Unjust Enrichment: Six Centennial Lectures, Victoria University Press, 2002, p.80-81]
▮ V. Folosirea bunurilor persoanei dezavantajate
8. Atunci când persoana îmbogățită folosește bunurile altei persoane, îmbogățirea realizată este atribuită la dezavantajul persoanei căreia aparține bunul. Norma comentată se referă la acele bunuri care pot fi folosite, adică a căror calități utile pot fi întrebuințate în procesul utilizării lor. Atribuim aici lucrurile materiale și drepturile, inclusiv dreptul de proprietate intelectuală și drepturi ale personalității care pot fi exploatate în sens economic (dreptul la propria imagine).
9. Modul în care este formulată norma de la lit.(c) ne indică într-o manieră neexhaustivă eventuale scenarii de folosirea a bunurilor altora și anume prin încălcarea drepturilor sau a intereselor legale. Acestea pot lua forma încălcării dreptului de proprietate, a drepturilor reale, atingeri aduse posesiei. Folosirea secretului comercial, care aparține unei persoane, și care nu încalcă vreun drept de proprietate intelectuală, poate servi exemplu de folosire a bunurilor altuia prin încălcarea intereselor legitime protejate. În acest exemplu, informația confidențială reprezintă un bun pentru persoana dezavantajată și este protejată, însă utilizarea ei nu înseamnă neapărat încălcarea unui drept.
▮ VI. Îmbunătățirea bunului de către persoana dezavantajată
10. În rezultatul acțiunilor persoanei dezavantajate, valoarea bunului îmbunătățit sporește. Îmbogățirea realizată în urma creșterii valorii bunurilor prin îmbunătățiri, reprezintă un alt caz particular de atribuire a îmbogățirii la dezavantaj.
Ilustrația 1 B a cumpărat de la A un automobil de epocă. După ce a devenit proprietar, B a investit o sumă considerabilă în restaurarea automobilului: a făcut reparație capitală la motor, a schimbat piesele deteriorate cu piese originale, a vopsit mașina. Ulterior, contractul de vânzare-cumpărare este declarat nul de instanța de judecată. Îmbunătățirile aduse bunului de B au sporit valoarea bunului care urmează a fi restituit lui A și reprezintă o îmbogățire atribuită la dezavantajul lui B în sensul normei comentate.
11. Deoarece vorbim despre sporirea valorii bunului, menționăm că norma comentată are în vedere bunuri care pot fi îmbunătățite. Pentru aplicarea corectă a prevederilor de la lit.(d) este important să stabilim cui aparținea bunul la momentul realizării îmbunătățirilor. Pretenția privind restituirea îmbogățirii va fi adresată de fiecare dată proprietarului bunului, nu și dobânditorilor ulteriori (cu excepția cazurilor când succesorul este responsabil de obligațiile fostului proprietar).
Ilustrația 2 Z, proprietarul unei case de locuit, trăiește în concubinaj cu X o lungă perioadă de timp. În perioada concubinajului, X a cheltuit sume considerabile de bani pentru reparația casei. Z a decis să vândă casa feciorului său, Y, la un preț simbolic. Îmbogățirea lui Z este atribuită dezavantajului suferit de X. X va putea solicita restituirea doar de la Z și nu va avea un drept la acțiune împotriva lui Y. Situația este diferită în cazul în care Y moștenește casa, urmare a decesului lui Z. În acest ultim caz, X va putea pretinde îmbogățirea de la Y.
▮ VII. Eliberarea îmbogățitului de o obligație de către persoana dezavantajată
12. Prevederile de la lit. (e) se referă la eliberarea de obligație (e.g. o remitere de datorie, art. 988) ca și îmbogățire atribuită la dezavantajul persoanei care a săvârșit acțiunea. Norma comentată are în vedere obligațiile persoanei îmbogățite față de terți. În cazul în care o persoană este eliberată de obligație de creditorul său, îmbogățirea realizată este justificată conform prevederilor alin.(1), art.1981. Pentru aplicarea corectă a prevederilor de la lit. (e), este important ca persoana dezavantajată să nu fie obligată față de persoana îmbogățită în baza unui act juridic sau altfel, pentru a face plata.
Ilustrația 3 Z are domiciliul stabilit în apartamentul părinților săi. Z primește o somație de la autoritățile fiscale să achite o sumă de bani, cu titlu de datorii la impozite, sub sancțiunea achitării penalităților. Din considerentul că Z este plecat la studii în afara țării, datoria este achitată de tatăl lui Z. Tatăl lui Z nu avea nici o obligație față de Z, respectiv, este o persoană dezavantajată în sensul lit.(e). Îmbogățirea lui Z este atribuită dezavantajului tatălui.
VIII. Îmbogățire și dezavantaj de tip sau valoare diferită
13. Norma de la alin.(2) enunță că o îmbogățire va putea fi atribuită la dezavantajul altuia chiar și atunci când aceste doua categorii nu sunt de același tip sau de aceeași valoare. Ea vine să accentueze regula instituită de alin.(2) ale art. 1984 și art. 1985, care stabilește că îmbogățirea și dezavantajul trebuie privite ca și deplasări individuale în patrimoniile participanților și examinate separat.
Ilustrația 4 A, în lipsa vecinului său care este plecat în vacanță, folosește bicicleta acestuia din urmă timp de două săptămâni. A se îmbogățește folosind bunul vecinului cu valoarea folosinței, în forma economiei de cheltuieli. Dezavantajul proprietarului rezidă în uzura bunului, care practic este irelevantă. În pofida acestui fapt, chiar dacă îmbogățirea și dezavantajul sunt de tip și valoare diferită, economia de cheltuieli realizată de A este atribuită dezavantajului proprietarului bicicletei.
14. Probabilitatea ca îmbogățirea și dezavantajul să capete forme diferite este și mai sporită în relațiile de tip triunghi.
Ilustrația 5 Y este o societate civilă constituită pentru construcția locuințelor sociale, fiind administrată de X. Acționând din numele societății, X încheie contract cu o societate de construcție - B, în vederea construirii unei vile pentru familia sa. Inițial, costurile pentru lucrările de construcție se achitau din banii pe care X îi introducea în societate. La un moment, X a încetat să compenseze costurile pentru construcție, chiar dacă Y continua să achite facturile prezentate de B. Situația a durat până când ceilalți participanți ai societății au aflat despre acest lucru. X este persoană care s-a îmbogățit cu vila construită, pe când dezavantajul lui Y constă în sumele de bani achitate pentru proprietatea lui X.
Mod de citare recomandat:
Oleg Efrim, Adnotare la art. 1986 [online]. Codul civil Adnotat [citat 21.11.2024]. Disponibil: animus.md/adnotari/1986/
Atenție! Verifică dacă lucrării tale i se aplică alte reguli de citare.