Articolul 1988. Executarea de către debitor în folosul persoanei care este creditor. Transmiterea subsecventă cu bună-credinţă
(1) Dacă debitorul execută obligaţia în folosul unui terţ neîndreptăţit, iar, conform legii, debitorul se consideră eliberat de obligaţie, îmbogăţirea obţinută de terţ se atribuie dezavantajului creditorului.
(2) Dispoziţiile alin.(1) se aplică în special atunci cînd o persoană care este obligată faţă de persoana dezavantajată de a restitui o îmbogăţire nejustificată o transferă în folosul unui terţ în circumstanţe în care debitorul poate invoca mijlocul de apărare prevăzut la art.1994.
(3) Dacă debitorul pretinde să fi stins obligaţia prin executare în folosul unui terţ neîndreptăţit, iar, conform legii, debitorul nu se consideră eliberat de obligaţie, creditorul poate totuşi ratifica executarea.
(4) Ratificarea stinge dreptul creditorului faţă de debitor în mărimea executării, avînd ca efect atribuirea îmbogăţirii terţului la pierderea dreptului creditorului faţă de debitor.
(5) În relaţia dintre creditor şi terţ, ratificarea nu se consideră consimţămînt al creditorului la pierderea dreptului său împotriva debitorului.
(6) Dispoziţiile alin.(3)-(5) nu se aplică dacă, înainte de momentul ratificării de către creditor, în privinţa debitorului este intentată procedura de insolvabilitate.
Adnotare:
Autor: Oleg Efrim
Publicat: 21 martie 2021
Originea reglementării: Art. VII – 4:103; 4:104 DCFR
▮ I. Scopul reglementării. Precizări referitor la termeni
1. În relațiile de tip triunghi sunt posibile o varietate de atribuiri între îmbogățire și dezavantaj. Norma de la alin.(1) se referă la o situație particulară de atribuire a îmbogățirii la dezavantajul altuia în relații la care participă terții. Este cazul în care persoana îmbogățită primește o prestație de la debitorul, care trebuia să execute obligația față de persoana care suferă dezavantajul.
2. Chiar dacă titlul articolului comentat indică la o executare „în folosul persoanei care este creditor”, din conținutul normei comentate înțelegem că ea se referă la cazurile în care cel care primește prestația este „o persoană neîndreptățită”. Evident, textul articolului are prioritate față de titlul său. Desprindem acest lucru și din titlul original al art. VII – 4:103 DCFR, care reprezintă originea reglementării ce se conține în art.1988 și care sună în original ”Debtor’s performance to a NON-Creditor; onward transfer in good faith”.
▮ II. Prestație care eliberează debitorul de obligație față de creditor
3. Îmbogățirea realizată de terțul neîndreptățit va fi atribuită la dezavantajul creditorului doar în cazul în care executarea prestată eliberează debitorul de obligație față de creditor. În urma prestației debitorului, creditorul, în virtutea unui temei legal, trebuie să piardă dreptul de a cere executarea obligației de la debitorul său. De cele mai dese ori obligația debitorului, care a prestat unei persoane neîndreptățite, se stinge din necesitatea de a oferi protecție debitorului care acționează cu bună-credință.
Ilustrația 1 Z datorează lui Y plata prețului dintr-un contract de vânzare-cumpărare. Fără a-l notifica pe Z, Y cesionează lui X creanța deținută. Deoarece nu cunoștea despre cesiune, Z transferă prețul datorat în contul de card bancar al lui Y. În temeiul art. 831, plata făcută de Z îl eliberează de obligația de a plăti prețul lui X. Y realizează o îmbogățire, care se atribuie la dezavantajul lui X.
4. Regula comentată nu cere ca dreptul la executare să fie pierdut de creditor în mărime deplină. O prestație care stinge dreptul creditorului doar parțial, va reprezenta o îmbogățire a terțului atribuită la dezavantajul creditorului în mărime egală cu prestația. În Ilustrația 1, atunci când Z ar achita doar 1/2 din prețul datorat lui Y, dreptul creditorului la plata prețului se va stinge în mărime de 1/2. Respectiv, îmbogățirea lui Y atribuită la dezavantajul lui X va reprezenta jumătate din prețul vânzării.
5. În situațiile în care, drept consecință a executării obligației unei persoane neîndreptățite, creditorul nu pierde dreptul de a pretinde prestația de la debitor, îmbogățirea realizată de terț nu este atribuită la dezavantajul creditorului. Creditorul în continuare va putea urmări debitorul, cu excepția cazurilor când creditorul a ratificat executarea [v. IV infra].
▮ III. Transmiterea subsecventă cu bună-credință
6. Alin. (2) scoate în evidență un caz particular de aplicare a prevederilor alin.1. Este vorba de situațiile în care persoana care a realizat o îmbogățire nejustificată dispune de această îmbogățire în favoarea unui terț în așa mod, încât ulterior se poate apăra de pretenția de restituire a îmbogățirii din cauza diminuării îmbogățirii (art.1994). În esență, este cazul îmbogățitului care a obținut și a dispus cu titlu gratuit de îmbogățire, fiind de bună-credință. Atunci când îmbogățitul obține un mijloc de apărare împotriva persoanei dezavantajate privind restituirea îmbogățirii, iar terțul obține un beneficiu cu titlu gratuit, norma comentată atribuie beneficiul dobândit de terț la dezavantajul persoanei pe seama cărei s-a realizat îmbogățirea.
Ilustrația 2 Z, moștenitor testamentar, primește după decesul lui X o sumă de bani în valoare de 100.000 lei. La scurt timp după primirea moștenirii, Z face o donație în valoare de 80.000 lei în favoarea bisericii din comunitate. Moștenitorii legali ai lui X au contestat testamentul și au obținut declararea nulității lui în instanța de judecată. Y se poate apăra împotriva pretenției de restituire a îmbogățirii în partea donației de 80.000 lei, deoarece a suferit o diminuare a îmbogățirii, în sensul art.1985, prin dispunerea cu titlu gratuit de îmbogățire și este de bună credință. În baza alin.(2) a normei comentate, beneficiul bisericii în valoarea donației este atribuit la dezavantajul moștenitorilor legali.
▮ IV. Ratificarea creditorului în cazul în care prestația debitorului față de persoana neîndreptățită nu îl eliberează de executarea obligației
7. Alin. (3)-(6) oferă soluție privind atribuirea îmbogățirii la dezavantaj în situațiile în care debitorul încearcă să execute o obligație față de creditor, prestând unui terț neîmputernicit. Spre deosebire de alin.(1), normele comentate se aplică în cazurile când debitorul a executat unei persoane neîndreptățite și debitorul rămâne obligat față de creditor. În mod normal, în așa situații, creditorul poate pretinde în continuare executarea obligației de la debitor. Norma comentată oferă o alternativă creditorului și anume îi conferă puterea de a ratifica executarea făcută persoanei neîmputernicite. Ratificarea reprezintă recunoașterea de către creditor, precum că prestația făcută terțului este efectivă. Actul de ratificare va stinge obligația debitorului față de creditor. Acest fapt face îmbogățirea terțului nejustificată, fiind atribuită dezavantajului creditorului. Creditorului, în așa fel, i se deschide calea pentru a cere restituirea îmbogățirii direct de la terțul beneficiar. În felul acesta se evită necesitatea unui șir mai lung de restituiri (întoarcerea executării de la terț debitorului, ca ulterior prestația să fie făcută creditorului) sau de a semna un acord cu debitorul, prin care acesta i-ar transmite creditorului dreptul de a urmări prestația de la terț.
Ilustrația 3 X este un debitor al lui Z. Y, pretinzând că încasează datoria în numele lui Z, îl determină prin viclenie pe X să-i achite sumele datorate. Deși X a plătit cu bună-credință considerând că execută obligația, datoria lui X față de Z nu se stinge. Cu toate acestea, deoarece plata lui X către Y era îndreptată să satisfacă creanța lui Z, ultimul poate ratifica executarea făcută în favoarea lui Y. Dacă Z ratifică, X este eliberat de răspundere față de Z. Z are o creanță de îmbogățire împotriva lui Y. Îmbogățirea este atribuită dezavantajului lui Z, deoarece, ca urmare a ratificării prestației greșite a lui X către Y, Z stinge creanța sa față de X, iar Y este cel care deține beneficiul fără a avea justificare.
8. Sintagmele-cheie, care subliniază rolul normelor comentate sunt „dacă debitorul pretinde să fi stins” și „conform legii, debitorul nu se consideră eliberat de obligație”. Vom fi în prezența unei situații în care sunt incidente normele comentate atunci când debitorul, prestând terțului neîmputernicit, considera că execută o obligație față de creditor. Ratificarea executării făcute unei persoane neîmputernicite, care nu stinge obligația debitorului reprezintă un remediu excepțional pentru creditor. Creditorul nu poate să exercite dreptul de a ratifica o prestație doar pentru ca să își creeze avantaje (exemplu, când debitorul intră în insolvabilitate). Pentru a putea ratifica executarea, se cere în mod obligatoriu intenția debitorului de a stinge o datorie față de creditor. Dacă prestația debitorului nu are legătură cu obligația pe care o are față de creditor, normele comentate nu sunt incidente, debitorul fiind împuternicit să pretindă restituirea îmbogățirii direct de la terț.
9. Ratificarea stinge dreptul creditorului față de debitor în mărimea executării făcută terțului și atribuie îmbogățirea terțului la pierderea dreptului creditorului față de debitor. Alin.(5) conține o regulă specială, menită să ofere asigurări că ratificarea nu va acționa ca și consimțământ al creditorului de a considera îmbogățirea terțului neîmputernicit drept justificată.
10. Alin. (6) prevede că normele cu privire la ratificare nu se aplică dacă, până la momentul ratificării de către creditor, împotriva debitorului este intentată procedura de insolvabilitate. Scopul normei este de a asigura protecție tuturor creditorilor debitorului insolvabil. În cazul unei prestații făcute persoanei neîmputernicite, debitorul are un drept de restituire a îmbogățirii în patrimoniul său, ceea ce ar servi tuturor creditorilor. Oferirea dreptului de ratificare unui creditor, după ce debitorul a devenit insolvabil favorizează doar acest din urmă creditor, în detrimentul celorlalți. Din acest considerent, dacă creditorul nu a reușit să ratifice executarea până la declararea procedurii de insolvabilitate, doar debitorul va putea pretinde terțului neîndreptățit restituirea prestației.
Mod de citare recomandat:
Oleg Efrim, Adnotare la art. 1988 [online]. Codul civil Adnotat [citat 21.11.2024]. Disponibil: animus.md/adnotari/1988/
Atenție! Verifică dacă lucrării tale i se aplică alte reguli de citare.