Articolul 571. Partajul bunului proprietate comună în devălmăşie
Partajul bunului proprietate comună în devălmăşie între coproprietarii devălmaşi se va face proporţional aportului fiecăruia la dobîndirea bunului. Pînă la proba contrară, aportul coproprietarilor devălmaşi este prezumat a fi egal.
Adnotare:
Autor: Octavian Cazac
Publicat: 4 septembrie 2020 | Actualizat: 26 octombrie 2024
▮ Jurisprudență
1. Darurile de nuntă, în speță, bani, nu se supun partajului atunci când ei au fost cheltuiți în timpul căsătoriei. Eventual, se partajează bunurile cumpărate cu acei bani.
[cauza nr. 2ra-69/20, Decizia din 28 februarie 2020 Col. civ. CSJ]
Citat din decizie:
În contextul dat, se observă că deşi prima instanţă şi instanţa de apel, concluzionând despre faptul că proprietatea comună în devălmăşie a părţilor, foşti soţi, constituie bunurile comune agonisite în timpul căsătoriei, greşit au concluzionat asupra partajului acestor bunuri.
Aşadar, unul din bunurile comune supuse partajului, este suma de 8000 euro, câştigaţi de soţi la celebrarea căsătoriei în anul 2008 şi asupra cărora recurentul insistă că au fost cheltuiţi în interesul familiei cu mult până la divorţ, care a avut loc în anul 2014.
Sub aspectul dat, Colegiul reţine că deşi banii, primiţi în dar la un eveniment comun, constituie un bun comun în sensul legislaţiei în vigoare, la împărţirea acestora urmează să se ţină cont dacă aceste surse de venit au fost instituite sub formă de depuneri în instituţiile financiare, având în vedere că la împărţirea bunurilor nu pot fi luate în considerare acele sume consumate deja, din contul cărora au fost procurate bunuri sau care au fost folosite în interesul familiei pe perioada căsătoriei.
Or, numai în cazul în care soţii au avut „economii” depuse la bancă pe numele unuia dintre ei, după regula generală, această sumă de bani este împărţită egal de către soţi.
La caz, din materialele dosarului, cât şi din explicaţiile părţilor la proces, s-a constatat că suma de 8000 euro, câştigaţi de foştii soţi la celebrarea nunţii, a fost consumată deja de către aceştia în timpul căsătoriei.
De altfel, din actele cauzei nu rezultă faptul dacă mijloacele financiare obţinute prin donaţie, la celebrarea nunţii, au fost investite în vederea realizării unui interes comun, pentru a fi partajabile pe cote-părţi egale.
În aceste condiţii şi în lipsa unor probe din care să rezulte cu certitudine situaţia juridică a sumei de 8000 euro, Colegiul nu poate reţine ca fiind dovedite susţinerile [VC/soția] în ceea ce priveşte partajarea acestor mijloace băneşti, or, în conformitate cu art. 118 alin. (1) Cod de procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel.
2. La partajarea unui bun și determinarea sultei care un fost soț i-o datorează celuilalt soț ce primește întregul bun, se ia în cont valoarea lui la data partajului (cca 7.500 euro) și nu la data achiziției (cca 21.000 euro). Or, pe parcursul căsătoriei soții îl folosesc, iar bunul se uzează și pierde din valoare.
[cauza nr. 2ra-69/20, Decizia din 28 februarie 2020 Col. civ. CSJ]
Citat din decizie:
Din acest punct de vedere, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie notează că la împărţirea bunului proprietate comună în devălmăşie, valoarea acestuia se stabileşte reieşind din preţurile, în vigoare la ziua pronuţării hotărârii, aprecierea valorii bunului urmând a fi efectuată în raport cu momentul partajării, dar nu cu cel al dobândirii bunului, mai cu seamă că la caz, automobilul fabricat în anul 2004 şi procurat în anul 2007, a fost folosit de familie în perioada anilor 2008-2014, fiind supus uzurii.
În conformitate cu prevederile art. 130 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanţa judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.
În baza art. 122 alin. (1) Cod de procedură civilă, circumstanţele care, conform legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace de probaţiune nu pot fi dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante.
Faţă de această situaţie, instanţa de recurs reţine că cauza în instanţa de fond s-a examinat în lipsa pârâtului [LC/soțul] şi a avocatului acestuia, precum şi în lipsa unei probe concludente privind preţul automobilului.
Actele cauzei atestă că în instanţa de apel, [LC/soțul] a prezentat proba privind preţul automobilului şi anume, Raportul de evaluare nr. 951/05A din 11 mai 2019 efectuat de către SRL,,Expertauto Plus”, cu privire la determinarea valorii de piaţă a autovehiculului de model Jeep Grand Cherokee.
Instanţa de apel însă neîntemeiat a dispus respingerea acestei probe, ori sarcina instanţei, este de a deterima preţul bunului la data partajării.
Din conţinutul Raportului de evaluare nr. 951/05A din 11 mai 2019 efectuat de către SRL,,Expertauto Plus”, rezultă că preţul mediu propus pe piaţă a unui astfel de automobil în stare tehnică bună constituie aproximativ suma de 7 592 de euro.
Astfel, instanţa de recurs va lua în calcul anume această sumă şi nu preţul nemijlocit al automobilului supus partajului, din motiv că după divorţ, automobilul a fost exploatat şi deteriorat tehnic.
Colegiul reţine că în şedinţa instanţei de recurs, [LC/soțul] a confirmat faptul că după divorţ, s-a folosit de autovehiculul dat, iar ulterior l-a vândut.
În acest fel, sulta de ½ din valoarea bunului urmează a fi determinată conform preţului mediu propus pe piaţă, adică din suma de 7 592 de euro, or, nu poate fi luat în considerare preţul real de piaţă al tehnicii supuse evaluării apreciat la suma de 76 387, 97 de lei, întrucât acesta constituie valoarea bunului în urma exploatării de către recurent.
Prin urmare, sulta care urmează să-i fie atribuită [VRC/soția] în schimbul atribuirii autovehiculului de model Jeep Grand Cherokee lui [LC/soțul], constituie 3796 de euro, adică ½ din suma preţului mediu de piaţă al bunului evaluat la suma de 7 592 de euro
3. Soții pot să modifice regimul bunurilor lor comune prin încheierea unui contract de partaj; chiar dacă soții au numit contractul „contract matrimonial” și nu „contract de partaj”, decisivă nu este denumirea contractului, ci intenția reală a părților și interpretarea clauzei privind partajul într-un mod în care ea produce efecte (este legală), și nu într-un mod în care ea ar fi lipsită de efect (ar fi ilegală) [Decizia Col. civ. CSJ din 23 octombrie 2024, cauza nr. 2ra-965/23; NR. PIGD 2-22004996-01-2ra-13072023; pentru detalii despre această decizie → CSJ: Interpretarea pro validitatem a contractului – recalificarea clauzei din contractul matrimonial în clauză de partaj].
Mod de citare recomandat:
Octavian Cazac, Adnotare la art. 571 [online]. Codul civil Adnotat [citat 21.11.2024]. Disponibil: animus.md/adnotari/571/
Atenție! Verifică dacă lucrării tale i se aplică alte reguli de citare.