Articolul 940. Contractul de substituire
Creditorul care a declarat rezoluţiunea totală sau parţială pentru neexecutare şi a încheiat, într-un termen rezonabil şi în condiţii rezonabile, un contract de substituire poate cere, dacă sînt întrunite condiţiile pentru a cere despăgubiri, de la debitor despăgubiri egale cu diferenţa dintre preţul prestaţiei sale în baza contractului rezolvit şi preţul prestaţiei în baza contractului de substituire, precum şi poate cere de la debitor despăgubiri pentru partea nereparată a prejudiciului.
Adnotare:
Autor: Octavian Cazac
Publicat: 9 decembrie 2023
Originea reglementării: art. III. – 3:706 DCFR
▮ Traducerea comentariului DCFR
III.–3:706: Contractul de substituire
Creditorul care a declarat rezoluțiunea totală sau parțială conform Secțiunii 5 și a încheiat, într-un termen rezonabil și în condiții rezonabile, un contract de substituire poate cere, dacă sînt întrunite condițiile pentru a cere despăgubiri, de la debitor despăgubiri egale cu diferența dintre prețul prestației sale în baza raportului contract rezolvit și prețul prestației în baza contractului de substituire, precum și poate cere de la debitor despăgubiri pentru partea nereparată a prejudiciului.
COMENTARII
A. Operațiunile de înlocuire
Adeseori este potrivit ca de a evalua prejudiciul creditorului prin prisma costului de obținere a unei prestații de substituire. În cazul în care creditorul a recurs la rezoluțiunea raportului contractual pentru neexecutare esențială și a încheiat o operațiune rezonabilă de înlocuire, prezentul Articol prevede că poate fi recuperată diferența dintre valoarea raportului rezolvit și valoarea contractului de substituire. În numeroase cazuri comparația va consta într-o simplă comparație dintre prețuri. Debitorul ar putea fi ținut să repare un eventual prejudiciu suplimentar pe care creditorul l-a suferit, de exemplu, costurile aferente încheierii operațiunii de înlocuire.
Ilustrația 1
O convine să permită lui H folosirea galeriei sale de artă pentru o expoziție contra unei plăți de €1.000. Cu scurt timp înainte de expoziție, O îl informează pe H că galeria nu va fi, totuși, disponibilă. H declară rezoluțiunea și reușește să obțină folosința unei galerii din apropriere de mărime și calitate similare pentru o plată de €1.500. H are dreptul la despăgubiri în mărime de €500, reprezentând suma cu care costul operațiunii de înlocuire depășește prețul contractului, precum și la despăgubiri pentru eventuale cheltuieli rezonabile (de exemplu, schimbarea adresei pe pliante și postere).
Regula nu este, totuși, formulată ca o simplă comparație dintre prețuri. Aceasta ar putea duce la la neînțelegeri în contractele de o anumită durată, cum sunt contractele de locațiune. Chiria poate fi stabilită ca o sumă pe zi, pe lună etc., în timp ce termenul de locațiune ar putea fi mult mai lung sau nedeterminat. Chiria ar putea să se plătească în avans sau în arierat. O simplă comparație dintre chiriile convenite în cele două contracte nu va indica direct prejudiciul suferit prin rezoluțiunea raportului contractual și înlocuirea sa printr-un raport de substituire. Ceea ce trebuie comparat sunt valorile a ceea ce s-ar fi plătit în baza raportului rezolvit și valoarea la ceea ce s-ar fi plătit în baza operațiunii de substituire. În mod normal, valorile ar trebui calculate cu referință la momentul încheierii contractului de substituire. În mod normal, ele se vor stabilit printr-o analiză a fluxurilor bănești.
Folosirea valorii, iar nu a simplului preț, permite comparația între tipuri diferite de contracte. De exemplu, un contract de substituire rezultat din rezoluțiunea pentru neexecutare esențială a obligației locatorului în baza contractului de locațiune nu va fi întotdeauna un nou contract de locațiune. În funcție de circumstanțe, ar putea fi necesar sau, cel puțin, ar putea fi mai practic și mai rezonabil, de a cumpăra bunuri care servesc aceluiași scop ca și cel pentru care erau destinate bunurile închiriate. Valoarea a ceea ce s-ar fi plătit în baza contractului de locațiune trebuie comparată cu valoarea la ceea ce se plătește în baza contractului de vânzare-cumpărare (în practică, o comparație a valorilor nete prezente ale costurilor dacă venitul așteptat rămâne neschimbate).
Regula se aplică atât când partea care a declarat rezoluțiunea raportului este parte plătitoare (de exemplu, un cumpărător sau un locatar care trebuie să plătească mai mult pentru a obține bunuri echivalente), cât și când partea care a declarat rezoluțiunea este parte care primește plata (de exemplu, un vânzător sau un locator care este nevoit să accepte o sumă mai mică de la un nou cumpărător sau locatar).
B. Operațiunea de înlocuire trebuie să fie o substituire rezonabilă
Creditorul nu poate recupera diferența dintre ceea ce era datorat în baza raportului rezolvit și ceea ce este datorat în baza operațiunii de înlocuire dacă operațiunea de înlocuire este atât de diferită, ca valoare sau ca natură, de operațiunea inițială , încât ea nu constituie un substitut rezonabil.
Ilustrația 2
P dă în chirie un automobil mic către L pe trei săptămâni la prețul de €1.000 pe săptămână. Automobilul se deteriorează la finalul primei săptămâni în timp ce L se află în vacanță. Deoarece un alt automobil mic nu este disponibil L declară rezoluțiunea raportului contractual cu P și ia în chirie un automobil mare de lux de la o altă firmă pentru cele două săptămâni rămase contra unei chirii de €5.000 pe săptămână. Despăgubirile lui L pentru costul suplimentar al chiriei se vor limita la eventurile costuri adiționale de luare în chirie a automobilului care cel mai tare se apropie, ca mărime și valoare, de automobilul inițial.
C. Creditorul ar trebui să fie îndreptățit la despăgubiri
Prezentul articol nu stabilește temeiuri independente de răspundere care ar prevala asupra regulilor normale în materia despăgubirilor. Dacă creditorul nu este îndreptățit la despăgubiri din cauza, de exemplu, a unei limitări contractuale a sumei care poate fi recuperată, atunci aceste restricții nu pot fi evitate prin simpla recurgere la o operațiune de înlocuire.
Ilustrație 3
Contractul prevede că, în cazul rezoluțiunii de către una dintre părți pentru orice motiv, cealaltă parte nu va fi responsabilă pentru orice prejudiciu cauzat de neexecutarea obligațiilor care vor deveni scadente după ce rezoluțiunea își produce efectele. Această prevedere nu poate fi evitată doar prin recurgerea la o operațiune de înlocuire.