Articolul 2069. Datoriile fiduciei

(1) O obligaţie este o datorie a fiduciei dacă ea este asumată de către fiduciar:
a) în calitatea sa de titular al dreptului fiduciei;
b) pentru atingerea scopurilor fiduciei, într-un mod care corespunde condiţiilor fiduciei;
c) prin contract cu titlu oneros sau alt act juridic cu titlu oneros, dezvăluind cocontractantului că acţionează ca fiduciar. Cu toate acestea, obligaţia rezultată dintr-un contract sau alt act cu titlu gratuit încheiat de fiduciar este de asemenea o datorie a fiduciei dacă cocontractantul nu cunoştea şi nici nu putea, în mod rezonabil, să cunoască că obligaţia este asumată contrar condiţiilor fiduciei;
d) în rezultatul unei acţiuni sau inacţiuni săvîrşite în legătură cu administrarea ori dispunerea de masa patrimonială fiduciară sau în legătură cu executarea unei datorii a fiduciei; sau
e) în alte circumstanţe, în legătură esenţială cu masa patrimonială fiduciară.
(2) De asemenea, constituie datorii ale fiduciei obligaţiile fiduciarului:
a) de a oferi beneficiile datorate beneficiarilor conform condiţiilor fiduciei;
b) de a rambursa, a despăgubi sau a remunera un fost fiduciar.
(3) Alte obligaţii ale persoanei care are calitate de fiduciar nu sînt datorii ale fiduciei.