Articolul 2621. Contractele de asigurare
(1) Prezentul articol se aplică contractelor menţionate la alin.(2), indiferent dacă riscul asigurat este situat sau nu într-un stat, precum şi tuturor celorlalte contracte de asigurare care acoperă riscuri situate pe teritoriul altor state. Prezentul articol nu se aplică contractelor de reasigurare.
(2) Contractele de asigurare care acoperă riscuri majore în sensul legislaţiei cu privire la asigurări sînt reglementate de legea aleasă de părţi în conformitate cu art.2617.
(3) În măsura în care legea aplicabilă nu a fost aleasă de părţi, contractele de asigurare sînt reglementate de legea statului în care îşi are reşedinţa obişnuită asigurătorul. Atunci cînd din ansamblul circumstanţelor cauzei rezultă fără echivoc faptul că respectivul contract are în mod vădit legături mai strînse cu un alt stat, se aplică legea acelui alt stat.
(4) În cazul unui contract de asigurare, altul decît cele cărora li se aplică alin.(2) sau (3), părţile pot alege, în conformitate cu art.2617, numai una dintre următoarele legi:
a) legea oricărui stat în care este situat riscul în momentul încheierii contractului;
b) legea statului în care îşi are reşedinţa obişnuită titularul poliţei de asigurare;
c) în cazul asigurărilor de viaţă, legea statului al cărui cetăţean este titularul poliţei de asigurare;
d) în cazul contractelor de asigurare care acoperă riscuri limitate la evenimente care survin într-un alt stat decît cel în care este situat riscul, legea respectivului alt stat;
e) în cazul în care titularul poliţei dintr-un contract căruia i se aplică prezentul alineat exercită o activitate comercială sau industrială ori o profesie liberală, iar contractul de asigurare acoperă două sau mai multe riscuri legate de respectivele activităţi şi sînt situate în state diferite, legea oricăruia dintre statele în cauză sau legea statului în care îşi are reşedinţa obişnuită titularul poliţei.
(5) Atunci cînd, în cazurile vizate la alin.(4) lit.a), b) sau e), statul menţionat acordă o mai mare libertate în ceea ce priveşte alegerea legii aplicabile contractelor de asigurare, părţile se pot prevala de această libertate.
(6) În măsura în care legea aplicabilă nu a fost aleasă de părţi în conformitate cu alin.(4) sau (5), acestor contracte li se aplică legea statului în care este situat riscul în momentul încheierii contractului.
(7) Contractelor de asigurare care acoperă riscuri pentru care un stat impune obligativitatea asigurării li se aplică următoarele norme suplimentare:
a) contractul de asigurare nu îndeplineşte obligaţia de asigurare decît în cazul în care respectă dispoziţiile specifice stabilite în legătură cu asigurarea respectivă de statul care impune obligaţia. În cazul în care legea statului în care este situat riscul conţine dispoziţii contrare celor ale legii statului care impune obligaţia de a încheia o asigurare, prevalează cea din urmă;
b) un stat poate stabili ca, prin derogare de la alin.(2)-(6), contractul de asigurare să fie reglementat de legea statului care impune obligaţia de asigurare.
(8) În sensul alin.(6) şi (7), contractul de asigurare care acoperă riscuri situate în mai multe state se consideră a constitui mai multe contracte, fiecare avînd legătură cu un singur stat.
(9) În sensul prezentului articol, statul în care este situat riscul se determină conform legislaţiei privind asigurările. În cazul asigurărilor de viaţă, statul în care este situat riscul este statul angajamentului privind asigurările.
Adnotare:
Originea reglementării: art. 7 din Regulamentul (CE) nr. 593/2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I)