Articolul 2351. Desemnarea executorului testamentar de către notar
(1) Dacă cel desemnat a renunţat la atribuţiile de executor testamentar sau dacă testatorul nu a desemnat executorul testamentar, dar din conţinutul testamentului rezultă cu certitudine că testatorul doreşte să fie desemnat un executor testamentar, notarul desemnează un administrator autorizat, un avocat sau oricare altă persoană corespunzătoare care acceptă să îndeplinească atribuţiile executorului testamentar.
(2) Pînă la desemnarea executorului testamentar, notarul este obligat să audieze moştenitorii şi legatarii, dacă e posibil fără o întîrziere semnificativă şi fără cheltuieli disproporţionate. Administratorul autorizat nu poate refuza atribuţiile de executor testamentar fără motiv întemeiat.
Adnotare:
Originea reglementării: §2200 BGB