Articolul 2523. Raportul în cazul plăţilor speciale ale unui descendent
(1) Un descendent care a contribuit prin muncă, prin sume băneşti considerabile sau în alt mod la gospodăria, profesia sau afacerea celui care a lăsat moştenirea, pe o durată lungă de timp, într-o măsură semnificativă pentru menţinerea şi sporirea patrimoniului celui care a lăsat moştenirea, poate cere la partaj raportul între descendenţii care ajung cu el la moştenire în calitate de moştenitori legali. Dispoziţiile art.2517 se aplică în mod corespunzător. Acelaşi drept îl are şi descendentul care renunţă la venitul din activitatea profesională pentru a-l îngriji mai multă vreme pe cel care a lăsat moştenirea.
(2) Raportul nu poate fi cerut dacă pentru prestaţia sa i-a fost acordată sau a fost convenită o remuneraţie corespunzătoare ori în măsura în care descendentul, pentru prestaţia sa, are un drept care decurge din alt temei juridic. Faptul că prestaţiile corespund obligaţiei legale de întreţinere a părinţilor sau altor rude nu exclude obligaţia de raport.
(3) Suma de raport se calculează în mod echitabil, ţinînd cont de durata şi volumul prestaţiilor, precum şi de valoarea masei succesorale.
(4) La efectuarea partajului, suma raportată se adaugă cotei succesorale a comoştenitorului care are dreptul la raport. Toate sumele de raportat, fără excepţie, se scad din valoarea masei succesorale în măsura în care aceasta revine comoştenitorilor între care are loc raportul.
Adnotare:
Originea reglementării: §2057a BGB