Articolul 1251. Contractul de locaţiune

Prin contractul de locaţiune, o parte (locator) se obligă să dea celeilalte părţi (locatar) un bun determinat individual în folosinţă temporară sau în folosinţă şi posesiune temporară, iar aceasta se obligă să plătească chirie.

---

Adnotare:
Autor: Octavian Cazac
Publicat: 26 decembrie 2020 | Actualizat: 8 iunie 2025

▮ Sugestii

→ Model de contract de locațiune succint, cu note de redactare (descarcă versiunea Word a Contractului de locatiune) (29787 downloads )

→ Model de contract de rezoluțiune pentru a înceta un contract de locațiune a unui imobil Model-Contract-de-incetare-amiabila-a-Contractului-de-Locatiune-2025.docx (0 downloads )

▮ I. Introducere

 

▮ II. Definiția, caractere, delimitare

 

b) Caractere

Contractul de locațiune este un contract consensual. Pentru încheierea sa valabilă nu se impune nicio condiție de formă, chiar dacă bunul este imobil (v. infra privitor la art. 1252 și condiția formei scrise în cazul locațiunii imobilelor).

Contractul de locațiune este un contract obligațional, care nu produce efecte reale. În acest sens, el nu transmite locatarului dreptul de proprietate asupra bunului închiriat, ci doar un drept de creanță de a poseda și folosi bunul.

Cu toate acestea, locatarul, în calitatea sa de posesor, are o anumită protecție față de terți, sub forma:

• protecției posesiei sale contra deposedării sau tulburării ilegale prin autoapărare sau prin acțiuni posesorii (→ adnotarea la art. 491 și urm.), precum și prin acțiuni în răspundere delictuală (art. 1998 și urm. C. civ.).  Locatarul nu are însă la îndemână acțiunea în revendicare (art. 581 C. civ.), acțiunea negatorie (art. 585 C. civ.) sau acțiunea confesorie, acestea fiind rezervate titularilor de drepturi reale. Locatarul, dacă justifică un interes legitim, are la îndemână acțiunea în rectificare (art. 438 și urm. C. civ.);

În plus, locatarul are dreptul față de locator de a fi protejat contra viciilor juridice ale bunului închiriat (art. 1254 alin. (5) C. civ.), și anume față de acțiunile în revendicare înainte de terți.  Pentru a obține posesia de la un terț posesor, locatarul poate prtinde locatorului să introducă acțiune în revendicare față de posesorul nelegitim.  Admiterea acțiunii în revendicare va avea ca rezultat transmiterea posesiei către locatorul reclamantul, care, la rândul său, va preda bunul în posesie locatarului conform obligației sale contractuale.

Contractul de locațiune are și unele efecte pe planul dreptului de proprietate. În special, locatarul are dreptul de a culege fructele (roada, veniturile etc.) bunului închiriat, devenind proprietar originar al acestora (art. 497).

c) Delimitare

 

▮ III. Condiții de validitate

1) Condiții de fond

a) Consimțământul și capacitatea

 

b) Obiectul material

Obiect material al locațiunii îl poate constitui orice bun mobile sau imobil. Dacă bunul imobil are destinație agricolă, devin aplicabile regulile speciale ale arendei (art. 1288 alin. (1) C. civ.), cu aplicarea subsidiară a regulilor speciale ale locațiunii (art. 1288 alin. (3) C. civ.).  Contractul de arendă nu este un contract distinct de contractul de locațiune, ci doar o varietate a acestuia.

2) Condiții de formă

Pentru validitatea contractului de locațiune nu se cere nicio formă. Art. 1252 dispune că contractul de locaţiune a unui bun imobil trebuie să fie întocmit în scris (adică semnat olograf de părți) sau în forma electronică (adică cu aplicarea semnăturii electronice calificate → adnotarea la art. 318).  Aceasta nu înseamnă că un contract de locațiune în formă verbală sau încheiat prin mijloace electronică (email, mesagerie electronică, website etc.) nu ar fi valabil.  Unica sancțiune pentru nerespectarea „formei scrise” este decăderea din proba cu martori într-un litigiu în care se pune în discuție existența contractului de locațiune (art. 322 C. civ.).

Prin urmare, regula art. 1252 nu are o relevanță practică.

Notarea locațiunii în registrul bunurilor imobile (RBI) nu este o condiție de validitate a contractului, ci este o formalitate de publicitate opțională (art. 435 alin (2) pct. 2) C. civ.). Locatarul are interesul de a nota dreptul său de locațiune în RBI pentru a se asigura de opozabilitatea dreptului său față de terți, în special pentru a primi o protecție sporită în cazul schimbării proprietarului imobilului (art. 1276 C. civ.) sau în cazul grevării acestuia cu drepturi reale limitate (art. 743 alin. (2) lit. b) C. civ.).

Înregistrarea de către autoritatea fiscală a contractului de locațiune a bunului imobil încheiat între două persoane fizice nu este o condiție de validitate a contractului, ci este o obligație de drept public (fiscală). Nerespectarea acesteia se sancționează de dreptul fiscal, prin amenzi în sarcina locatorului. Pentru detalii → pagina dedicată a autorității fiscale.

Mod de citare recomandat: 
Octavian Cazac, Adnotare la art. 1251 [online]. Codul civil Adnotat [citat 8.06.2025]. Disponibil: animus.md/adnotari/1251/
Atenție! Verifică dacă lucrării tale i se aplică alte reguli de citare.