Articolul 1130. Garanţia comercială

(1) În cazul în care vînzătorul, producătorul sau un terţ garantează caracteristicile unui bun (garanţia comercială), cumpărătorul beneficiază, fără a aduce atingere drepturilor prevăzute de lege, de drepturile din garanţia comercială în condiţiile indicate în declaraţia de garanţie şi în publicitatea respectivă faţă de cel care a acordat garanţia.
(2) Indiferent dacă declaraţia de garanţie este făcută în contract sau sub forma unui act unilateral, cel care garantează este obligat în temeiul garanţiei comerciale faţă de primul cumpărător şi, în caz de declaraţie unilaterală, poartă această obligaţie fără a fi necesar ca cumpărătorul să o accepte prin contrasemnătură sau în altă formă. Orice stipulaţie contrară din declaraţia de garanţie sau din publicitatea asociată acesteia este nulă.
(3) Pe durata termenului de garanţie comercială, cel care garantează este obligat în temeiul garanţiei comerciale şi faţă de fiecare proprietar ulterior al bunului fără a fi necesar ca acesta din urmă să o accepte.
(4) Dacă garanţia comercială nu prevede altfel:
a) obligaţiile celui care garantează se nasc dacă, în orice moment în interiorul termenului de garanţie comercială, bunul nu corespunde utilizării obişnuite sau nu prezintă caracteristici care există în mod obişnuit la bunuri de acest fel şi pe care un cumpărător le poate aştepta ţinînd cont de felul bunului (defecţiune);
b) obligaţiile celui care garantează se nasc indiferent dacă cel care invocă garanţia comercială a cunoscut sau trebuia să cunoască existenţa defecţiunii;
c) obligaţiile celui care garantează se nasc indiferent dacă defecţiunea a apărut ca urmare a unei cauze existente la data trecerii riscurilor sau după această dată;
d) cel care garantează nu este obligat prin garanţia comercială pentru o anumită defecţiune dacă ea a apărut din cauza folosirii sau păstrării necorespunzătoare a bunului ori din cauza unui eveniment în afara controlului uneia dintre părţi;
e) cel care garantează este obligat, dacă sînt întrunite condiţiile garanţiei comerciale, să repare sau să înlocuiască bunurile;
f) toate costurile necesare pentru exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor rezultate din garanţia comercială urmează a fi suportate de către cel ce garantează.
(5) Termenul garanţiei comerciale începe să curgă din momentul predării bunului de către vînzător, dacă declaraţia de garanţie nu prevede altfel.
(6) Garanţia comercială este aplicabilă, pe durata termenului de garanţie stabilit pentru bunurile principale, şi asupra accesoriilor, dacă declaraţia de garanţie nu prevede altfel.
(7) Dacă defecţiunea a fost remediată conform garanţiei comerciale, termenul ei este prelungit cu termenul în interiorul căruia beneficiarul garanţiei nu poate folosi bunul din cauza acelei defecţiuni.
(8) Cumpărătorul poate exercita succesiv sau simultan atît drepturile acordate de lege în caz de viciu material, cît şi drepturile rezultate din garanţia comercială.