Articolul 1651. Executarea de către garant

(1) Garantul este obligat să execute doar dacă a recepţionat o cerere de executare în formă textuală la care sînt anexate documentele doveditoare necesare şi care respectă întocmai toate celelalte condiţii stabilite în contractul sau în alt act juridic prin care s-a instituit garanţia.
(2) Dacă nu s-a convenit altfel, garantul poate să invoce excepţiile personale pe care le are împotriva creditorului în legătură cu garanţia sau un alt raport juridic dintre ei.
(3) Garantul este obligat să verifice cu un nivel de prudenţă care se aşteaptă de la o persoană din domeniul lui de activitate dacă sînt respectate întocmai toate condiţiile stabilite pentru executare.
(4) Garantul este obligat să refuze executarea pe baza cererii dacă ea nu respectă întocmai toate condiţiile stabilite, inclusiv dacă cererea de executare este recepţionată de către garant după expirarea termenului-limită stipulat în garanţie.
(5) Garantul trebuie, fără întîrziere nejustificată şi cel tîrziu în termen de 7 zile de la recepţionarea cererii de executare în formă textuală:
a) să execute în conformitate cu cererea; sau
b) să informeze creditorul privind refuzul de a executa, precizînd motivul refuzului.
(6) Dacă creditorul depune, împreună cu cererea de executare, originalul înscrisului prin care s-a asumat garanţia, renunţarea creditorului la garanţie nu se prezumă.