Articolul 1700. Obligaţia de neconcurenţă

(1) Contractul poate interzice sau limita partea care pune pe piaţă produsele altuia să desfăşoare, după încetarea raporturilor contractuale, activităţi care concurează cu activităţile celeilalte părţi (obligaţia de neconcurenţă).
(2) Obligaţia de neconcurenţă este valabilă dacă:
a) este convenită în formă textuală, pe un suport durabil;
b) se referă la un teritoriu sau la o categorie de clienţi şi un teritoriu şi la produse de tipul celor care fac obiectul contractului;
c) nu încalcă dispoziţiile legislaţiei privind concurenţa.
(3) Obligaţia de neconcurenţă nu poate dura mai mult 2 ani de la încetarea raporturilor contractuale.
(4) Orice clauză contrară dispoziţiilor alin.(2) şi (3) este lovită de nulitate absolută.