Articolul 1853. Examinarea cererii de despăgubire
(1) Asigurătorul ia toate măsurile rezonabile pentru a examina în mod prompt cererea de despăgubire bazată pe un caz asigurat.
(2) Cererea de despăgubire se consideră acceptată, cu excepţia cazului în care asigurătorul o respinge sau amînă examinarea acesteia prin notificare scrisă care specifică motivele deciziei de respingere sau amînare, expediată în termen de o lună, dacă legea sau contractul nu prevede altfel, de la recepţionarea documentelor şi a altor informaţii relevante pentru examinare.
(3) Asigurătorul este în drept:
a) să participe, în lipsa asiguratului şi independent de voinţa lui, la examinarea circumstanţelor producerii cazului asigurat;
b) să prezinte instituţiilor de rigoare interpelări, adrese şi petiţii care ar viza circumstanţele cazului pretins asigurat;
c) să conteste, după caz, în instanţa de judecată deciziile adoptate referitoare la stabilirea vinovăţiei asiguratului în producerea cazului asigurat. Contestarea în instanţa de judecată a deciziei privind stabilirea vinovăţiei asiguratului nu exclude vinovăţia acestuia pînă în momentul în care hotărîrea judecătorească devine definitivă, asigurătorul fiind obligat să achite despăgubirea de asigurare în termenul stabilit de lege sau contractul de asigurare.
▮ Jurisprudență
Aspecte de probațiune
Decizia CSJ din 15 decembrie 2023 (dosarul nr.2rac-266/22; 2-17210137-01-2rac-11112022). Citat:
Completul de judecată reține că, în situația survenirii cazului asigurat, asigurătorul urmează să achite despăgubirea de asigurare. Aceasta este regula. Excepția, și anume cazul când nu se achită despăgubirea, este prevăzută de art. 17 alin. (1) al Legii cu privire la asigurări nr. 407-XVI din 21.12.2006 și ea este de strictă interpretare și aplicare. Astfel, asiguratorul este obligat să prezinte probe în afară de orice dubiu că sunt întrunite condițiile pentru neplata despăgubirii și nu viceversa.
Raportat la cazul dedus judecării, existența a două rapoarte de expertiză într-un caz de asigurare care oferă concluzii diametral opuse, însă care n-au puterea de a convinge că unul este mai plauzibil decât altul, urmează a fi interpretată în favoarea asiguratului și nu a asiguratorului. Or, se consideră că-n cazul dat asiguratorul nu a probat în afară de orice dubiu că suntem în prezența unei situații de exonerare de la plata despăgubirii.