Articolul 2618. Legea aplicabilă în absenţa alegerii
(1) În măsura în care legea aplicabilă contractului nu a fost aleasă în conformitate cu art.2617, fără a aduce atingere art.2619-2622, legea aplicabilă contractului se determină după cum urmează:
a) contractul de vînzare-cumpărare de bunuri este reglementat de legea statului în care îşi are reşedinţa obişnuită vînzătorul;
b) contractul de prestări servicii este reglementat de legea statului în care îşi are reşedinţa obişnuită prestatorul de servicii;
c) contractul privind un drept real imobiliar sau privind dreptul de locaţiune asupra unui imobil este reglementat de legea statului în care este situat imobilul;
d) fără a aduce atingere dispoziţiilor lit.c), contractul de locaţiune avînd drept obiect folosinţa privată şi temporară a unui imobil pe o perioadă de maximum 6 luni consecutive este reglementat de legea statului în care îşi are reşedinţa obişnuită proprietarul, cu condiţia ca locatarul să fie o persoană fizică şi să îşi aibă reşedinţa obişnuită în acelaşi stat;
e) contractul de franciză este reglementat de legea statului în care îşi are reşedinţa obişnuită beneficiarul francizei;
f) contractul de distribuţie este reglementat de legea statului în care îşi are reşedinţa obişnuită distribuitorul;
g) contractul de vînzare-cumpărare de bunuri la licitaţie este reglementat de legea statului în care are loc licitaţia dacă se poate stabili care este acest loc;
h) orice contract încheiat în cadrul unui sistem multilateral, care reuneşte sau facilitează reunirea de interese multiple de vînzare-cumpărare de instrumente financiare ale terţilor, astfel cum sînt definite de Legea nr.171/2012 privind piaţa de capital, în conformitate cu normele nediscreţionare, şi care este reglementat de o lege unică, este reglementat de legea respectivă.
(2) În cazul în care contractului nu i se aplică prevederile alin.(1) sau în care elementelor contractului li s-ar aplica mai multe dintre prevederile lit.a)-h) de la alin.(1), contractul este reglementat de legea statului în care îşi are reşedinţa obişnuită partea contractantă care efectuează prestaţia caracteristică.
(3) În cazul în care din ansamblul circumstanţelor cauzei rezultă fără echivoc că respectivul contract are în mod vădit o legătură mai strînsă cu un alt stat decît cel menţionat la alin.(1) sau (2), se aplică legea din acel alt stat.
(4) În cazul în care legea aplicabilă nu poate fi determinată în temeiul alin.(1) sau (2), contractul este reglementat de legea statului cu care are cele mai strînse legături.
Adnotare:
Originea reglementării: art. 4 din Regulamentul (CE) nr. 593/2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I)