Articolul 826. Consimţămîntul debitorului

(1) Titularul unei creanţe o poate transmite unui terţ fără consimţămîntul debitorului dacă legea nu prevede altfel.
(2) Clauza prin care se interzice sau se limitează cesiunea unei creanţe nu afectează cesibilitatea ei.
(3) Cu toate acestea, atunci cînd creanţa este cesionată prin încălcarea acestei clauze, debitorul poate să se libereze de obligaţie executînd în folosul cedentului. Debitorul de asemenea păstrează dreptul de a opune cedentului compensarea, ca şi cum creanţa nu a fost cesionată.
(4) Dispoziţiile alin.(3) nu se aplică:
a) dacă debitorul şi-a dat consimţămîntul la cesiune;
b) dacă interdicţia nu este expres menţionată în înscrisul constatator al creanţei, iar cesionarul nu a cunoscut şi nici nu trebuia, în mod rezonabil, să cunoască existenţa interdicţiei la momentul încheierii contractului de cesiune; sau
c) dacă creanţa este pecuniară şi s-a născut în schimbul furnizării bunurilor, executării lucrărilor sau prestării serviciilor.
(5) Dispoziţiile alin.(2) nu limitează răspunderea cedentului faţă de debitor pentru încălcarea interdicţiei sau limitării de a cesiona creanţa. Cu toate acestea, debitorul nu are dreptul de a recurge la rezoluţiunea contractului din care rezultă creanţa cesionată pe temeiul încălcării clauzei prevăzute la alin.(2)