Articolul 960. Dispoziţii generale cu privire la retenţie

(1) Cel care este dator să remită sau să restituie un bun poate să-l reţină atîta timp cît creditorul nu-l despăgubeşte pentru cheltuielile necesare şi utile pe care le-a făcut pentru acel bun şi pentru prejudiciile pe care bunul le-a cauzat.
(2) Dreptul de retenţie este înlăturat în cazul în care creditorul oferă retentorului o garanţie suficientă sau consemnează suma pretinsă.
(3) Dispoziţiile alin.(1) se aplică în măsura în care contractul nu prevede altfel.