Articolul 1335. Obligaţiile precontractuale de informare

(1) Antreprenorul sau prestatorul are obligaţia precontractuală să informeze beneficiarul dacă ia cunoştinţă de un risc că lucrarea sau serviciul solicitat:
a) nu poate atinge rezultatul prevăzut sau avut în vedere de către beneficiar;
b) poate prejudicia alte interese ale beneficiarului; sau
c) ar putea să devină mai costisitor sau să ia mai mult timp decît beneficiarul se aştepta în mod rezonabil.
(2) Obligaţia de informare prevăzută la alin.(1) nu apare dacă beneficiarul cunoaşte sau, în mod rezonabil, trebuia să cunoască riscul menţionat la alin.(1).
(3) Dacă un risc menţionat la alin.(1) se produce, iar antreprenorul sau prestatorul şi-a încălcat obligaţia de informare despre acel risc, antreprenorul sau prestatorul este lipsit de dreptul de modificare unilaterală în temeiul art.1344 bazată pe materializarea acelui risc, cu excepţia cazului în care antreprenorul sau prestatorul demonstrează că beneficiarul, dacă ar fi fost informat în mod corespunzător, oricum ar fi încheiat contractul. Această dispoziţie nu afectează oricare alte mijloace juridice de apărare ale creditorului, inclusiv mijloacele întemeiate pe eroare, pe care beneficiarul le-ar putea deţine.
(4) Beneficiarul are obligaţia precontractuală de a informa antreprenorul sau prestatorul dacă ia cunoştinţă de fapte neobişnuite care ar putea face ca lucrarea sau serviciul să devină mai costisitor sau să ia mai mult timp decît se aştepta antreprenorul sau prestatorul ori care ar putea cauza orice prejudiciu antreprenorului sau prestatorului ori terţilor cu ocazia executării lucrării sau prestării serviciului.
(5) Dacă faptele menţionate la alin.(4) se împlinesc şi antreprenorul sau prestatorul nu a fost informat în mod corespunzător, antreprenorul sau prestatorul are dreptul:
a) să ceară despăgubiri pentru prejudiciul suportat din cauza neinformării; şi
b) să obţină termen suplimentar pentru executarea lucrării sau prestarea serviciului.
(6) În sensul alin.(1), se prezumă că antreprenorul sau prestatorul cunoaşte riscurile menţionate dacă acestea sînt evidente din toate faptele şi circumstanţele cunoscute antreprenorului sau prestatorului, avînd în vedere informaţia pe care antreprenorul sau prestatorul trebuie să o culeagă despre rezultatul convenit sau avut în vedere de către beneficiar şi circumstanţele în care urmează a fi executată lucrarea sau prestat serviciul.
(7) În sensul alin.(2), se consideră că beneficiarul nu trebuia, în mod rezonabil, să cunoască un risc doar pentru că era competent în domeniul respectiv sau era consultat de terţi competenţi în domeniul respectiv, cu excepţia cazului în care terţii au acţionat în numele beneficiarului, caz în care se aplică dispoziţiile art.1011.
(8) În sensul alin.(4), se prezumă că beneficiarul cunoaşte faptele menţionate dacă acestea sînt evidente din toate faptele şi circumstanţele cunoscute beneficiarului fără investigaţie.