Articolul 1921. Nulitatea tranzacţiei

(1) Tranzacţia poate fi declarată nulă pentru temeiurile generale de nulitate a actelor juridice. Ea poate fi, de asemenea, atacată cu acţiune revocatorie sau cu acţiune în declararea simulaţiei.
(2) Eroarea de drept referitoare la chestiunile ce constituie obiectul neînţelegerii părţilor şi leziunea nu pot constitui temei de nulitate a tranzacţiei.
(3) Tranzacţia se prezumă indivizibilă în ceea ce priveşte obiectul său. În lipsa unei stipulaţii contrare, ea se supune doar nulităţii totale.
(4) Hotărîrea instanţei prin care se constată sau se declară nulitatea tranzacţiei lipseşte de orice efect hotărîrea instanţei prin care tranzacţia judiciară a fost confirmată.