Articolul 2005. Răspunderea comitentului pentru fapta prepusului
(1) Comitentul răspunde de prejudiciul cauzat cu vinovăţie, iar în cazurile expres prevăzute de lege, fără vinovăţie, de către administratorul, salariatul său sau o altă persoană subordonată comitentului (prepus) în funcţiile care i s-au încredinţat.
(2) În cazul în care prepusul a cauzat prejudiciul cu intenţie, persoana vătămată poate alege să ceară repararea prejudiciului numai de la comitent, numai de la prepus sau de la ambii în mod solidar.
(3) Comitentul conservă dreptul de regres contra prepusului. Prepusul se poate exonera de răspundere dacă va dovedi că s-a conformat întocmai instrucţiunilor comitentului.
(4) Lipsa discernămîntului prepusului la momentul săvîrşirii faptei ilicite nu exonerează comitentul de răspundere.
Adnotare:
Autor: Octavian Cazac
Publicat: 14 ianuarie 2021
Influențe asupra alin.(1): art. VI. – 3:201 DCFR
▮ I. Scopul articolului
1. Situațiile în care un prejudiciu este cauzat victimei de către o persoană în exercitarea funcției sale sunt frecvente, în special datorită împrejurării că persoanele juridice, fie că sunt de drept privat sau de drept public, nu au o existență fizică de sine stătătoare, ci își desfășoară activitatea prin administrator și prin salariați.
2. În mod normal, dacă o persoană care este salariat cauzează un prejudiciu, ea ar trebuie să poarte răspundere nemijlocit față de victimă, întrucât fapta (condiția nr. 1 a răspunderii delictuale) și vinovăția sau altă atribuire (condiția nr. 2 a răspunderii delictuale) sunt întrunite în persoana salariatului. În această logică persoana juridică niciodată nu ar putea fi trasă la răspundere delictuală.
Dreptul delictual modern dislocă această răspundere și o plasează, conform principiului echității și teoriei riscului și garanției, pe cel care organizează și trage folosea de pe urmă activității salariaților săi — angajatorul. Așa fiind, fapta salariatului și vinovăția ori altă cauză de atribuire imputabilă salariatului, se impută angajatorului însuși.
3. Efectul art. 2005 nu este doar de a adăuga la răspunderea făptuitorului (salariatul, alt prepus) și răspunderea angajatorului astfel încât victima să aibă în față doi debitori paraleli pentru același prejudiciu (fie că ar fi solidari sau subsidiari). Din contra, alin.(1) are efectul de a disloca răspunderea delictuală a făptuitor și a o plasa pe un terț responsabil, adică angajatorul în anumite condiții. În mod practic, acesta este un efect exoneratoriu al prepusului. Cu titlu de excepție, răspunderea prepusului făptuitor se păstrează pe deplin dacă se demonstrează că el a cauzat prejudiciul cu intenție. În această privință Codul civil al R. Moldova diferă de soluția DCFR [DCFR, art. VI. – 3:201, Comment B, p. 3459] și de art. 1373 al Codului civil român, care contemplează că răspunderea comitentului se adaugă la răspunderea prepusului, dar nu o înlătură [Liviu Pop, §2. Răspunderea delictuală a comitentului pentru prejudiciile cauzate prin faptele ilicite ale preușilor săi, nr. 299, p. 368. În: Pop/Popa/Vidu/Obligațiile].
▮ II. Condițiile angajării răspunderii comitentului
[…]
Mod de citare recomandat:
Octavian Cazac, Adnotare la art. 2005 [online]. Codul civil Adnotat [citat 21.11.2024]. Disponibil: animus.md/adnotari/2005/
Atenție! Verifică dacă lucrării tale i se aplică alte reguli de citare.