Articolul 2075. Contractul de fiducie

(1) Fiducia se constituie prin contractul de fiducie încheiat între constituitor şi fiduciar, prin care constituitorul se obligă să transmită sau, după caz, să constituie titlul asupra drepturilor fiduciei fiduciarului fără vreo contraprestaţie din partea fiduciarului, iar fiduciarul acceptă calitatea de fiduciar şi se obligă să devină titularul masei patrimoniale fiduciare, să o administreze şi să dispună de ea, în conformitate cu condiţiile fiduciei, în beneficiul unui beneficiar sau pentru a promova un scop de utilitate publică.
(2) Contractul de fiducie trebuie să prevadă:
a) acordul expres al părţilor sale de a constitui o fiducie;
b) identitatea beneficiarilor sau categoria de persoane care sînt ori pot deveni beneficiari, precum şi beneficiile din masa patrimonială fiduciară pe care ei urmează să le primească şi condiţiile în care le vor primi;
c) în cazul fiduciei în scop de utilitate publică, în locul datelor prevăzute la lit.b), determinarea scopului şi condiţiilor în care el urmează a fi atins;
d) drepturile care se transmit de către constituitor în componenţa masei patrimoniale fiduciare.
(3) Contractul de fiducie poate să prevadă:
a) o denumire convenţională a fiduciei, care va conţine şi cuvîntul „fiducie” sau „trust”;
b) termenul sau condiţia la împlinirea căreia fiducia se stinge;
c) identitatea asistentului fiduciei ori modul de desemnare a lui, precum şi discreţiile şi împuternicirile acestuia;
d) condiţiile în care poate fi exclus sau desemnat un fiduciar ori identitatea noului fiduciar în caz că actualul fiduciar renunţă, este exclus sau altfel încetează să aibă calitate de fiduciar;
e) condiţiile în care fiduciarul poate renunţa;
f) remuneraţia fiduciarului şi condiţiile de plată;
g) cazuri în care fiduciarului i se permite să se afle în conflict de interese;
h) împuternicirea unei părţi a fiduciei de a da instrucţiuni obligatorii fiduciarului;
i) modul de luare a deciziilor şi de încheiere a actelor juridice în cazul mai multor fiduciari;
j) limitări ale împuternicirilor fiduciarului, inclusiv interdicţiile de înstrăinare sau grevare a unui drept al fiduciei altfel decît în folosul beneficiarilor;
k) circumstanţele în care una din părţile fiduciei are dreptul la rezoluţiunea fiduciei şi efectele rezoluţiunii asupra masei patrimoniale fiduciare;
l) dreptul unei părţi a fiduciei de a modifica, cu sau fără acordul altor părţi ale fiduciei, anumite condiţii ale fiduciei ori de a stabili un termen fiduciei constituite fără termen;
m) alte clauze neinterzise de lege.
(4) Contractului de fiducie i se aplică dispoziţiile legale cu privire la donaţie, cu excepţia cazurilor în care fiducia:
a) este constituită în scop de garanţie;
b) este o metodă de stingere a unei obligaţii; sau
c) este constituită în schimbul obţinerii de către constituitor a unui folos patrimonial, chiar dacă el este obţinut printr-un alt act juridic.
(5) Beneficiarul este dobînditor cu titlu oneros al beneficiilor în măsura în care, în schimbul dreptului său la beneficiu, a procurat un folos patrimonial constituitorului, altui beneficiar sau unui terţ, chiar şi printr-un alt act juridic.