Articolul 2525. Răspunderea pînă la partajul masei succesorale
(1) Pînă la partajul masei succesorale, fiecare comoştenitor poate refuza satisfacerea obligaţiilor masei succesorale din patrimoniul pe care îl are în afara cotei succesorale ce îi revine. Dacă poartă răspundere nelimitată pentru o obligaţie a masei succesorale, comoştenitorul nu are dreptul de refuz în privinţa cotei-părţi de obligaţie proporţionale cu cota sa succesorală.
(2) Dreptul creditorilor masei succesorale de a cere de la toţi comoştenitorii satisfacerea din partea nepartajată a masei succesorale rămîne neatins.
Adnotare:
Autor: Octavian Cazac
Publicat: 24 decembrie 2020
Originea reglementării: §2059 BGB
I. Scopul articolului
1. Art. 2525 nu atinge principiul prevăzut în art. 2524, potrivit căruia comoștenitorii poartă răspundere solidară, fiindcă el nu determină întinderea răspunderii, ci masa care răspunde. Până la partaj, comoștenitorii se bucură de o limitare specială a răspunderii care completează posibilitățile de limitare a răspunderii cuprinse în art. 2430 și urm. Un creditor al masei succesorale ar putea avea așadar interesul de a indica de a se constata că un moștenitor, chemat în judecată, de fapt este comoștenitor [MuKoBGB, §2059, nr. 1].
2. Textul de lege nu dispune că comoștenitorul „răspunde” „limitat sau nelimitat”, ci este mai flexibil, și doar îi dă „dreptul de refuza” sau îi exclude „dreptul de a refuza” executarea din afara limitelor cotei succesorale. Aceasta denotă ideea că moștenitorul ar putea, în raporturile sale externe, cu creditorul masei succesorale, executa benevol și din contul patrimoniului personal (teza 1) sau în partea excedentară cotei sale în obligație (teza 2). Însă în raporturile interne, dintre comoștenitori, el va putea cere restituția de la ceilalți comoștenitori pentru excedent (art. 2526).
3. Subliniem că noțiunea „cota succesorală” din textul de lege are sensul ei obișnuit — cota care se indică în certificatul de moștenitor. Cota succesorală în răspunderea moștenitorului se păstrează chiar dacă el o înstrăinează unui alt comoștenitor sau unui terț. La fel, mărimea cotei succesorale rămâne neschimbată chiar dacă, ca urmare a aplicării regulilor raportului donației ori a altor înțelegeri la partaj, comoștenitorul primește un lot de atribuire mai mic neproporțional cotei sale succesorale, ori dacă nu primește nimic (de exemplu, fiindcă donațiile raportabile, primite de comoștenitor de la de cujus în timpul vieții sale, depășesc valoarea cotei succesorale).
Dacă, conform art. 2542 alin.(2), certificatul de moștenitor nu prevede cotele succesorale, creditorul masei succesorale poate urmări întregul patrimoniu personal al comoștenitorului care poartă răspundere nelimitată atâta timp cât comoștenitorul nu demonstrează mărimea cotei sale succesorale în modul arătat de acel articol [în același sens, v. MuKoBGB, §2059, nr. 18].
II. Regula
4. Justificarea pentru limitarea răspunderii conform art. 2525 alin.(1) este faptul că masa succesorală este deținută în regim de indiviziune de către comunitatea comoștenitorilor și, astfel, este separată de patrimoniul personal al fiecăruia. Spre deosebire de situația unicului moștenitor [→ adnotarea la art. 2418], masa succesorală aflată în indiviziune constituie o masă patrimonială specială [→ adnotarea la art. 2485].
Atâta timp cât masa succesorală rămâne o masă patrimonială specială în indiviziune nu există vreun motiv pentru a extinde garanția comună a creditorilor masei succesorale în afara acestei masei și anume de a o extinde asupra patrimoniilor personale ale comoștenitorilor. În așa fel, în mod practic, creditorii masei succesorale în continuare urmăresc patrimoniul defunctului ca și cum defunctul nu decedase (art. 2525 alin.(2)). Dacă creditorii masei succesorale ar putea urmări și patrimoniul personal al comoștenitorilor ar rezulta că ei obțin un avantaj din decesul defunctului printr-o poziție superioară. Nu exisă o justificare pentru o asemenea soluție. Soluția art. 2525 alin.(1) este justificată și pentru comoștenitori; deoarece atâta timp cât ei se află în indiviziune, ei nu pot dispune de bunurile din masa succesorală în mod individual, ci doar în comun (2526 alin.(1)), un comoștenitor nu fi ținut să satisfacă, în mod individual, o obligație a masei succesorale cu un bun din masă, ci are nevoie de consimțământul tuturor comoștenitorilor în acest sens. Prin urmare este logică soluția alin.(1) teza 1 de a limita răspunderea comoștenitorilor până la partaj la masa succesorală sau la cota succesorală, și astfel de a institui regula de pornire că creditorii masei succesorale nu pot urmări patrimoniul personal al comoștenitorului. După partaj această limitare a răspunderii încetează, întrucât elementele din masa succesorală intră în patrimoniul personal al comoștenitorului, creditorii masei nu mai au o masă unică pe care să o urmărească, iar comoștenitorul prin partaj primește un bun separat de care poate dispune fără consimțământul celorlalți comoștenitori [MuKoBGB, §2059, nr. 2].
III. Răspunderea extinsă
5. Dacă comoștenitorul pierde dreptul de a-și limita răspunderea (art. 2467) din cauza omiterii întocmirii inventarului (art. 2449 alin.(1) teza 2; 2460 alin.(1) și art. 2461 alin.(3)), el este sancționat prin faptul că răspunde pentru obligația masei succesorale față de creditorul masei succesorale și cu patrimoniul său personal. În acest caz excepțional de răspundere nelimitată pentru o obligație a masei succesorale până la partaj, alin.(1) teza 2 îi reduce comoștenitorului răspunderea înainte de partaj și stabilește limita egală cu cotă-parte din acea obligație care corespunde cu cota sa succesorală. În altă cuvinte, deși el poartă răspundere ca un debitor solidar, el poate invoca beneficiul de diviziune și executa față de creditorul masei succesorală obligația masei succesorale ca un debitor divizibil (până la concurența părții sale din datorie în sensul art. 781 alin.(1)). Legiuitorul nu optează pentru o răspundere cu patrimoniu personal al comoștenitorului pentru întreaga obligație a masei succesorale, ci doar o parte din obligație, fiindcă și acest comoștenitor nu poate dispune liber de bunurile din masa succesorală, ci depinde și de voința celorlalți comoștenitori. De cealaltă parte, comoștenitorul este pus în această situație (la fel ca unicul moștenitor care a omis să întocmească inventarul) fiindcă, în acest caz, se prezumă că viitorul lot de partaj al comoștenitorului va fi suficient să acopere partea sa din obligația masei succesorale [MuKoBGB, §2059, nr. 3]. Doctrina germană opinează că această răspundere parțială cu patrimoniul personal este un compromis dintre principiul că omisiunea de a întocmi inventarul duce la răspundere nelimitată și principiul că, până la partaj, răspunderea comoștenitorilor se limitează doar la masa succesorală, dar nu se extinde la patrimoniul personal [Marotzke, comentariu la §2059, nr. 4 și urm. in Staudinger, editia 2010].
IV. Partajul
1) Sensul larg al noțiunii „partaj”
6. Partajul masei succesorale constă în lichidarea masei succesorale și a regimului de indiviziune prin atribuirea și dobândirea bunurilor individuale către comoștenitori. Așadar, simpla încheiere a contractului de partaj (titulus) de regulă nu atrage lichidarea masei succesorale, ci transferul în bunurilor din masă, prin modus corespunzător: a) fie înregistrarea dreptului comoștenitorului asupra bunului individual în registrul de publicitate corespunzător, b) fie, pentru alte bunuri, transmiterea în posesie a bunului. În acest caz, bunul se transferă din masa succesorală în patrimoniul personal al comoștenitorului.
În sensul dispozițiilor prezentului capitol, nu este necesar ca partaj să fie unul total. Dacă partajul este doar parțial, dar bunuri semnificative din masa succesorală au fost partajate între comoștenitori (inclusiv prin distribuția între ei a prețului obținut din vânzarea bunurilor comune), se consideră că partajul masei succesorale a avut loc. La evaluarea ce este „semnificativ” nu contează mărimea pasivului masei succesorale și dacă el încă poate fi acoperit cu activul rămas, ci se analizează doar activul.
7. Indiviziunea poate continua în privința anumitor bunuri individuale rămase ori a unor bunuri necunoscute încă, însă nu mai există o masă patrimonială specială care ar putea fi numită „masă succesorală” (ea maxim ar fi o masă succesorală parțială sau rămasă, în sensul dispoziției comentate). Importanța acestei abordări este că din acest moment comoștenitorii pierd poziția de la alin.(1) teza 1 (limitarea răspunderii doar la masa succesorală), și preiau poziția de la teza 2 (răspundere parțială cu patrimoniul personal).
8. Încetarea indiviziunii și lichidarea masei succesorale nu depinde de faptul că încă nu toate obligațiile masei succesorale au fost stinse. Scopul alin.(1) tezei 2 de față este anume de a reglementa situația juridică a acestora obligații și după partaj.
9. Modul de efectuare a partajului este irelevant pentru a determina dacă a avut loc un partaj în sensul alin.(1) sau nu. Așadar, există partaj chiar dacă întregul activ al masei succesorale se atribuie unui singur comoștenitor, iar ceilalți primesc sultă de la el, ori renunță la ea, ori nu au dreptul la sultă din cauza raportării donațiilor. Chiar și în cazul unui asemenea partaj, comoștenitorii pierd beneficiul alin.(1) teza 1 și apare regimul răspunderii nelimitate parțiale conform tezei 2. La fel constituie un partaj, în sensul dispoziției comentate, dispunerea de bunurile semnificative din masa succesorală și transferul prețului către creditorii masei succesorale pentru a stinge anumite obligații ale masei succesorale, deoarece, în mod obiectiv, masa succesorală încetează să existe. Același efect îl are și încetarea indiviziunii prin dobândirea tuturor cotelor succesorale de către o singură persoană, întrucât nu mai există o comunitate de moștenitori, iar situația este similară cu cea a unicului moștenitor.
10. Nu există partaj în sensul alin.(1) atunci când comoștenitorii împuternicesc pe unul din ei sau un terț să încheie din numele lor acte juridice în privința masei succesorale ori a unor bunuri din masă. Și, prin urmare, se va aplica răspunderea limitată conform tezei 1.
2) Înstrăinările premergătoare partajului
11. Este posibil ca, înainte să se producă partajul, un anumit bun din masa succesorală poate fi atribuit vreunui comoștenitor ca partaj parțial (dar nu atât de semnificativ pentru a echivala cu o lichidare a masei succesorale). Creditorii masei succesorale pot urmări și acel bun atribuit, chiar dacă deja se află în patrimoniul personal al comoștenitorului, aplicându-se corespunzător alin.(1) teza 2.
12. Deși comoștenitorul ar dori să pretindă că acel bun nu mai face parte din masa succesorală, iar art. 2525 alin.(1) îi permite comoștenitorului să refuze răspunderea cu patrimoniul său personal, o asemenea alegație nu poate fi acceptată, deoarece un partaj parțial al bunului a avut loc. Dacă soluție contravine intenției legiuitorului de a permite creditorul masei succesorale să urmărească masa, conform valorii economice pe care o avea la momentul deschiderii moștenirii, și să nu ofere o cale comoștenitorul să reducă valoarea masei succesorale prin atribuiri de bunuri individuale, dar să ia poziția că un partaj veritabil încă nu a avut loc. În fond, bunul respectiv nu făcea parte din patrimoniul personal al comoștenitorului la data deschiderii moștenirii, ci făcea parte din masa succesorală, iar creditorul masei succesorale avea dreptul de a-l urmări. În aplicarea textului alin.(1) teza 1 este vădit că bunul atribuit cu mai puternic cuvânt făcea parte din „cota succesorală” decât din „patrimoniul pe care îl are în afara cotei succesorale ce îi revine” [pentru o discuție detaliată a problemei v. MuKoBGB, §2059, nr. 10].
13. Art. 784 alin.(3) sugerează că obligația indivizibilă se execută în mod indivizibil și de către comoștenitori. Astfel, dacă obligația față de un creditor al masei succesorale este de a da sau de a face privitor la un bun din masa succesorale, care a fost ulterior atribuit exclusiv unui comoștenitor, obligația se va executa integral față de comoștenitorul căruia i s-a atribuit bunul.
Ilustrație 1 D a cumpărat un imobilul de la V și și-a înregistrat dreptul de proprietate în registrul bunurilor imobile. Însă, înainte de a plăti prețul, a decedat. Comoștenitorii C1 și C2 refuză să plătească prețul către V. Între timp, comoștenitorii fac partaj și imobilul se atribuie lui C1. V declară rezoluțiunea vânzării-cumpărării imobilului și cere restituirea imobilului. V poate introduce față de C1 o acțiune de efectuare a înregistrării și revendicare a imobilului conform art. 927 alin.(2). Acțiunea va viza executarea întregii obligații de restituire a dreptului de proprietate a imobilului și restituire a posesiei imobilului, care, inițial, făcea parte din masa succesorală.
14. Această logică nu se aplică atunci când imobilul a fost atribuit lui C1 ca parte a partajului, ci când C1 a cumpărat imobilul de la masa succesorală și a plătit masei succesorale un preț. Determinant este dacă acțiunea în efectuarea înregistrării a fost introdusă și notată în RBI înainte sau după ce C1 și-a înregistrat dreptul în RBI, ca cumpărător. Dacă la momentul depunerii cererii de înregistrare de către C1 a dreptului său în temeiul contractului de vânzare-cumpărare, acțiunea lui V în efectuarea înregistrării deja era notată (art. 435 alin.(2) pct. 11)), hotărârea judecătorească viitoare de admitere a acțiunii va fi opozabilă lui C1 și V va reuși să radieze dreptul lui C1 și să își înregistreze dreptul de proprietate asupra imobilului (art. 430 alin.(4)).
Ilustrația 1 (continuare) În acest caz, V, ca efect al rezoluțiunii vânzării-cumpărării, poate cere doar restituirea valorii imobilului conform art. 930 și doar de la masa succesorală. Acesta este efectul subrogației reale prevăzute de art. 2495.
V. Răspunderea se limitează la cota succesorală (excepția de indiviziune)
1) Sensul excepției
15. Prin alin.(1) teza legea acordă fiecărui comoștenitor o excepție, pe care o poate ridica oricând înainte de partaj, prin efectul căreia răspunderea sa se limitează la cota succesorală din masa succesorală și se exclude răspunderea cu patrimoniul personal.
Excepția de indiviziune are două condiții negative: a) partajul să nu fi avut loc; b) comoștenitorul să nu fi pierdut dreptul de a-și limita răspunderea din cauza omiterii termenului de întocmire a inventarului (alin.(1) teza 2).
Pe de altă parte, nu este o condiție de invocare a excepției de indiviziune instituirea administrării sau insolvabilității masei succesorale potrivit art. 2430 și nici nu trebuie întrunite condițiile de la art. 2445 și 2447.
2) Aspecte de procedură
16. Nu este necesar ca hotărârea judecătorească pronunțată în acțiunea creditorului masei succesorale să menționeze excepția de indiviziune, deși ea ar putea fi invocată de comoștenitor în proces, caz în care instanța de judecată poate face o mențiune despre ea în dispozitivul hotărârii judecătorești. Excepția de indiviziune se poate invoca la orice etapă a procesului civil, inclusiv la faza executării silite.
Dacă hotărârea judecătorească s-a executat față de comoștenitor fără limită, iar comoștenitorul a pierdut dreptul de contestare a actelor executorului judecătoresc conform Codului de executare, înseamnă că comoștenitorul a pierdut și dreptul de a invoca excepția de indiviziune în privința acelei hotărâri judecătorești, dar nu și în privința altor pretenții ori hotărâri judecătorești.
VI. Răspundere divizibilă cu patrimoniul personal cu titlu de excepție (alin.(1) teza 2)
17. Dispozițiile alin.(1) teza 2 se aplică, ca și teza 1 doar până la partaj, însă cu o importantă modificare a ipotezei: când un comoștenitor, pentru o obligație a masei succesorale, poartă răspundere nelimitată, în sensul art. 2467, adică răspunde și cu patrimoniul personal. Totuși, această răspundere nu satisface întreaga obligație a masei succesorale, ci este o răspundere divizibilă, în sensul că comoștenitorul este ținut să satisfacă doar partea din obligația masei succesorale proporțională cotei sale succesorale. Așadar, comoștenitorul este într-o poziție mai bună decât moștenitorul unic, care nu are beneficiul diviziunii obligației masei succesorale (pe motiv că lipsesc alți comoștenitori).
18. Împrejurarea că un comoștenitor deja poartă răspundere nelimitată conform alin.(1) teza 2, nu înseamnă per se că și ceilalți comoștenitori poartă răspundere nelimitată.
Divizibilitatea răspunderii cu patrimoniul propriu nu modifică solidaritatea răspunderii cu masa succesorală rămasă (alin.(1) teza 1 și alin.(2)).
Conchidem că creditorul masei succesorale poate urmări două mase: a) masa succesorală (asupra întregului activ pentru a satisface întreaga obligație); și b) patrimoniul personal al comoștenitorului (asupra întregului activ pentru a satisface cota-parte din obligație a acelui comoștenitor).
VII. Satisfacerea creditorului masei succesorale din masa succesorală nepartajată (alin.(2)
19. Potrivit alin.(2) creditorilor masei succesorale are dreptul de a cere de la toți comoștenitorii satisfacerea din partea nepartajată a masei succesorale. Dacă certificatul de moștenitor deja s-a eliberat, creditorul masei succesorale va arăta ca copârâți pe toți comoștenitorii. Nu este neapărat indicarea de către reclamant din care masă el intenționează să execute silite hotărârea judecătorească. Or, între momentul introducerii acțiunii și cel al executării ei, masa succesorală poate suferi schimbări ori chiar fi partajată.
Octavian Cazac, Adnotare la art. 2525 [online]. Codul civil Adnotat [citat 20.04.2024]. Disponibil: animus.md/adnotari/2525/ Atenție! Verifică dacă lucrării tale i se aplică alte reguli de citare.