Articolul 253. Aportul în natură la capitalul social al societăţii comerciale

(1) Aportul în natură la capitalul social al societăţii comerciale are ca obiect orice bunuri aflate în circuit civil.
(2) Bunurile se consideră a fi transmise cu titlu de proprietate dacă actul de constituire nu prevede altfel. Dacă bunul a fost transmis cu titlu de folosinţă, între asociat şi societate se aplică în mod corespunzător dispoziţiile legale cu privire la locaţiune, cu excepţia că societatea nu datorează chirie în schimbul folosinţei.
(3) Se pot constitui aporturi la formarea sau la majorarea capitalului social al societăţii cu răspundere limitată sau al societăţii pe acţiuni creanţele, drepturile asupra obiectului de proprietate intelectuală, precum şi alte drepturi patrimoniale. Această regulă se aplică şi în cazul convertirii unei obligaţii pecuniare a societăţii în părţi sociale sau, după caz, acţiuni în folosul creditorului.
(4) Asociaţii în societatea în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi se pot obliga la prestaţii în muncă şi la servicii cu titlu de aport social, care însă nu constituie aport la formarea sau la majorarea capitalului social. În schimbul acestui aport, asociaţii au dreptul să participe, potrivit actului de constituire, la împărţirea beneficiilor şi a activului societăţii, rămînînd totodată obligaţi să participe la pierderi.
(5) Aportul în natură trebuie vărsat în termenul stabilit de actul de constituire, dar nu mai tîrziu de termenul indicat la art.251 alin.(3). În cazul majorării capitalului social, aportul se varsă în termenul stabilit de adunarea generală, dar nu mai tîrziu de 60 de zile de la adoptarea hotărîrii de majorare a capitalului social.
(6) Aporturile în natură se evaluează în bani de către un evaluator independent şi se aprobă de adunarea generală a asociaţilor. Asociatul care a transmis aportul şi evaluatorul răspund solidar, în limitele supraevaluării. Pretenţiile privind corectitudinea evaluării se prescriu în termen de 3 ani de la momentul aprobării aportului în natură de către adunarea generală a asociaţilor.
(7) Aportul în creanţe se consideră vărsat numai după ce societatea comercială a obţinut plata sumei de bani care face obiectul creanţei.