Articolul 680. Obligaţiile asigurătorului faţă de creditorul garantat1

(1) Obligaţiile prevăzute de prezentul articol se aplică ori de cîte ori asigurătorului i se aduce dovada că un terţ (creditorul garantat) deţine o garanţie reală asupra bunului care face obiectul unei asigurări de bunuri. Această dovadă nu trebuie repetată în cazul în care asigurarea este prelungită sau este contractată o nouă asigurare între aceleaşi părţi în privinţa aceluiaşi bun asigurat. Asigurătorul poartă aceste obligaţii pînă cînd este informat despre stingerea garanţiei reale.
(2) Dacă asigurătorul şi creditorul nu au convenit altceva prin contract, asigurătorul este obligat:
a) să confirme în scris creditorului garantat că îl recunoaşte ca creditor garantat faţă de care are obligaţiile prevăzute de prezentul articol;
b) la cererea creditorului garantat, să ofere în scris informaţia despre existenţa poliţei de asigurare în privinţa bunului grevat în folosul creditorului garantat şi suma asigurată din poliţă;
c) să expedieze creditorului garantat, fără întîrziere nejustificată, avertismentul prevăzut la art.1848 alin.(1) lit.a);
d) în termen de 7 zile după ce i s-a notificat survenirea unui caz asigurat care ar putea rezulta într-o pretenţie mai mare de 5% din suma asigurată, să expedieze creditorului gajist informaţia despre acest fapt.
(3) Asigurătorul poate solicita de la asigurat sau creditor rambursarea cheltuielilor reale ocazionate de executarea obligaţiilor prevăzute la alin.(2).
(4) În cazul în care o primă de asigurare sau o tranşă nu este plătită în termen, asigurătorul rămîne obligat, pe baza asigurării, să facă plata în folosul creditorului garantat în decursul termenului de o lună de la scadenţă sau după expedierea avertismentului prevăzut la art.1848 alin.(1) lit.a) ori, dacă aceste condiţii nu au fost îndeplinite, după ce i s-a expediat informaţia despre rezoluţiunea asigurării.
(5) Rezoluţiunea asigurării produce efecte faţă de creditorul garantat doar după expirarea termenului de 2 luni după ce i s-a expediat informaţia despre declaraţia de rezoluţiune a asigurării. Această dispoziţie nu se aplică dacă creditorul garantat şi-a dat consimţămîntul la rezoluţiune.
(6) Dispoziţiile alin.(5) enunţul întîi se aplică de asemenea dacă asigurătorul şi asiguratul modifică condiţiile asigurării şi convin să reducă acoperirea acordată de asigurare sau prevăd că prestaţia asigurătorului este limitată la plata cheltuielilor de reparaţie a bunului real suportate de asigurat.
(7) Dacă asiguratul exercită un drept de rezoluţiune a asigurării, declaraţia de rezoluţiune nu produce efecte juridice atît timp cît asiguratul nu face dovada stingerii garanţiei reale asupra bunului asigurat ori a existenţei consimţămîntului la rezoluţiune din partea creditorului garantat. Creditorul garantat nu poate refuza să dea consimţămîntul fără motiv întemeiat.
(8) Asigurătorul se subrogă în dreptul real de garanţie în măsura în care plăteşte despăgubirea de asigurare creditorului garantat. Dispoziţiile legale privind subrogarea se aplică în mod corespunzător.
(9) Subrogarea nu poate fi opusă faţă de alţi creditori garantaţi în raport cu acelaşi bun faţă de care asigurătorul continuă să fie obligat în baza asigurării.