Articolul 757. Transmiterea silită în posesie
(1) Creditorul gajist care nu poate intra în posesia bunului corporal gajat conform art.755 sau, în cazul ipotecii, conform art.756 are dreptul să obţină posesia bunului:
a) în baza unei ordonanţe sau hotărîri judecătoreşti, conform dispoziţiilor Codului de procedură civilă şi ale Codului de executare. Doar împrejurările prevăzute la art.761 alin.(2) lit.a)-e) constituie obiecţii motivate pe care debitorul gajist le poate înainta împotriva ordonanţei judecătoreşti; sau
b) fără a recurge la procedură judecătorească, prin intermediul unui executor judecătoresc, conform dispoziţiilor prezentului capitol şi ale Codului de executare.
(2) Creditorul gajist nu este în drept să procedeze la transmiterea silită în posesie pînă la expirarea termenului prevăzut la art.752 alin.(12) decît dacă bunul gajat este susceptibil de pieire ori distrugere sau este perisabil.
(3) Creditorul gajist poate alege să obţină posesia bunului fără a recurge la procedura judecătorească dacă:
a) debitorul gajist a consimţit, în contractul de gaj sau altfel, asupra obţinerii posesiei bunului de către creditorul gajist fără a recurge la procedura judecătorească sau, în cazul ipotecii, dacă contractul de ipotecă a fost învestit cu formulă executorie conform art.759; şi
b) creditorul gajist a transmis avizul de executare a gajului persoanelor indicate la art.752 alin.(1) şi a înregistrat avizul de executare conform art.752 alin.(9).
(4) Prin derogare de la dispoziţiile Codului de executare, la transmiterea silită în posesia creditorului gajist a bunurilor corporale gajate se aplică următoarele reguli:
a) creditorul gajist prezintă executorului judecătoresc în original contractul de gaj, avizul de executare a gajului înregistrat în registrul garanţiilor şi lista bunurilor gajate, care urmează a fi ridicate, iar executorul judecătoresc reţine copii ale acestora şi certifică corespunderea lor cu originalul;
b) în termen de 48 de ore de la primirea tuturor documentelor menţionate la lit.a), cu excepţia cazului în care creditorul gajist consimte la un termen mai mare, executorul judecătoresc iniţiază procedura de executare după consultarea registrului garanţiilor cu privire la înregistrarea avizului de executare a gajului şi merge la locul indicat de creditorul gajist, ridică bunul gajat şi îl predă creditorului gajist sau persoanei desemnate de acesta. Executorul judecătoresc poate solicita asistenţa organelor indicate la art.22 alin.(1) lit.u) din Codul de executare;
c) la predarea bunului gajat, executorul judecătoresc întocmeşte un proces-verbal şi transmite cîte o copie a acestuia creditorului gajist şi debitorului gajist.
(5) În cazul în care creditorul gajist este în imposibilitate de a indica locul de aflare a bunurilor gajate, debitorul gajist, la cererea executorului judecătoresc, este obligat să indice imediat locul de aflare a bunurilor.
(6) Creditorul gajist avansează cheltuielile legate de transmiterea silită în posesie şi îşi asumă riscul pieirii sau deteriorării bunurilor gajate preluate în posesie.
(7) În cazul în care bunul gajat este accesoriu al unui bun imobil, creditorul gajist poate să-l separe din bunul imobil, cu condiţia compensării prejudiciului efectiv cauzat titularului dreptului real al bunului imobil, altul decît debitorul gajist. Creditorul gajist nu este obligat să compenseze orice diminuare a valorii bunului imobil cauzată prin separarea bunului gajat.
▮ Delimitarea de acțiunea de executare a obligației pecuniare (încasarea datoriei)
Jurisprudență
1. Deși instanța de fond a admis acțiunea creditorului ipotecar de transmitere silită a bunului ipotecat de la garantul ipotecar, curtea de apel a casat-o, pe motiv că nu era convinsă de mărimea exactă a obligației garanta. Col. civ. CSJ a criticat o asemenea soluție (fiindcă instanța de apel nu a fost investită cu judecarea încasării datoriei, ci doar cu transmiterea în posesie), a casat-o și a menținut soluția instanței de fond [Decizia Col. civ. CSJ din 7 iulie 2021, dosarul nr. 2ra-475/21].
Citat din Decizia CSJ:
Este de menţionat că, pe parcursul examinării cauzei, recurenta a prezentat înscrisuri care să certifice soldul datoriei debitorilor, respectiv concluzia instanţei de apel cu privire la faptul că banca nu şi-a probat pretenţiile este total eronată. Mai mult, însăşi instanţa de apel în conţinutul deciziei sale a precizat că obiectul prezentei acţiuni este transmiterea silită a bunului gajat, şi nu stingerea datoriei în baza contractelor de credit. Totuşi, Curtea de Apel Chişinău nu a considerat suficiente probele prezentate întru argumentarea pretenţiei de transmitere silită a bunului gajat, motivându-şi soluţia de respingere a acţiunii prin lipsa concretizării cuantumului datoriei potrivit contractelor – argument neîntemeiat, în opinia Colegiului lărgit, or clauza de transmitere silită a bunului gajat a fost negociată de părţi prin contract şi nu este condiţionată de un anumit cuantum al datoriei.
Conform art. 30 alin. (1) şi (2) al Legii nr. 142 din 26.06.2008 cu privire la ipotecă, creditorul ipotecar poate să execute dreptul de ipotecă în cazul în care
debitorul nu a îndeplinit sau a îndeplinit în mod necorespunzător obligaţia garantată sau oricare parte a acesteia, precum şi în alte cazuri prevăzute de contractul de ipotecă.