Articolul 527. Dobîndirea cu bună-credinţă a dreptului de proprietate asupra bunului mobil
(1) Dobînditorul de bună-credinţă dobîndeşte dreptul de proprietate asupra bunului mobil prin intrare în posesie şi în cazul în care cel care a dispus de bun nu era proprietarul lui, nu avea împuterniciri de a dispune de bun sau actul juridic de dispoziţie era ineficient pe alt temei. Nu există bună-credinţă cînd dobînditorul ştia sau trebuia să ştie că cel de la care a dobîndit bunul nu era proprietarul lui, nu avea împuterniciri de a dispune de bun sau actul juridic de dispoziţie era ineficient pe alt temei. Buna-credinţă trebuie să subziste pînă în momentul intrării în posesiune inclusiv.
(2) Dobînditorul de bună-credinţă nu dobîndeşte dreptul de proprietate în temeiul alin.(1) în cazul în care bunul este furat, pierdut sau ieşit în alt mod din posesiunea proprietarului contrar voinţei lui sau dobînditorul l-a obţinut cu titlu gratuit. Această regulă nu se aplică în cazul dobîndirii banilor, a titlurilor de valoare la purtător sau a bunurilor înstrăinate la licitaţie.
(3) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică:
a) bunurilor mobile asupra cărora dreptul de proprietate se dobîndeşte, conform legii, prin înregistrare într-un registru de publicitate;
b) bunurilor culturale mobile;
c) dacă actul în temeiul căruia dobînditorul a dobîndit bunul este nul sau anulabil.
(4) Dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi în cazurile în care legea permite dobîndirea prin uzucapiune a anumitor drepturi reale limitate asupra bunurilor mobile.
▮ Privitor la protecția bunei-credințe celor care se încred pe certificatul de moștenitor ori alt certificat de drept succesoral → adnotarea la art. 2557.