Articolul 318. Forma electronică a actului juridic

(1) Actul juridic scris/autentic are formă electronică dacă se cuprinde într-un document electronic care întrunește condițiile legii.

(2) Tipurile de semnături electronice care pot fi aplicate unui document electronic, gradul de protecție al fiecărui tip și valoarea lui juridică sînt determinate de lege.

(3) Actul juridic scris se încheie în formă electronică dacă este semnat cu semnătura electronică avansată calificată a persoanei care încheie actul, dacă acordul părților sau legea nu prevede cerința de utilizare a unui alt tip de semnătură electronică.

(3) Actul juridic în formă electronică este echivalent cu actul juridic în formă scrisă în cazul în care poartă semnătura electronică de orice tip prevăzută de lege a persoanei care încheie actul, dacă prin acordul părţilor nu se prevede cerinţa de utilizare a unui tip concret de semnătură electronică, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.

---

Adnotare:
Autor: Octavian Cazac
Publicat: 8 iunie 2025

▮ I. Scopul

Art. 318 a fost introdus prin Legea 133/2018 la 1 martie 2019 și avea ca scop să definească forma electronică a actului juridic, ca formă distinctă a unui act juridic, menționată separat în art. 316 C. civ.

Ulterior, însă art. 318 a fost reformat, iar „forma electronică” a fost exclusă de legiuitor din art. 316.

Astfel, forma electronică nu este o formă distinctă de forma scrisă sau forma autentică, ci, așa cum sugerează noua definiție din art. 318 alin. (1) forma electronică este o varietatea a formei scrise sau a formei autentice.

Alin. (2) este o normă de trimitere la legislația specială în materie:

— Legea 91/2014 privind semnătura electronică şi documentul electronic, în vigoare din 4 ianuarie 2015 până la 9 decembrie 2022, fiind abrogată la 10 decembrie 2022;

— Legea 124/2022 privind identificarea electronică și serviciile de încredere, în vigoare din 10 decembrie 2022;

— Legea 246/2018 privind procedura notarială

▮ II. Forma electronică echivalentă cu actul juridic în formă scrisă

a) Critică

Alin. (1) și (3) nu sunt reglementate în cel mai bun mod posibil.

În primul rând, alin. (3) impune cerința „semnătura electronică avansată calificată”, care, de fapt, nu este consistentă cu reglementarea Legii 124/2022. Spre deosebire de legea anterioară, Legea 124/2022 nu prevede noțiunea „semnătura electronică avansată calificată”, ci reglementează distinct „semnătura electronică avansată” (art. 23 din Legea 124/2022) și „semnătura electronică calificată” (art. 24 din Legea 124/2022).  Ele au definiții distincte în art. 2 al Legii 124/2022, iar art. 20 prevede că pot exista doar două tipuri de semnături electronice:

„a) de tip avansat;

b) de tip calificat.”

Apoi, art. 318 alin. (1) și alin. (3) par să spună același lucru cu cuvinte diferite, diferența fiind că alin. (1) se referă și la forma autentică, însă se ignoră faptul că pentru ca un act juridic să fie autentic în formă electronică nu este suficient el să constituie un document electronic, ci trebuie suplimentar îndeplinite condițiile legale pentru actul notarial electronic în sensul art. 5¹ alin. (1) din Legea 246/2018.

b) Regula echivalenței dintre forma scrisă și forma electronică

Această regulă a fost exclusă din art. 318 alin. (4) C. civ. și astăzi se cuprinde doar în art. 40 din Legea 124/2022: „documentul electronic semnat cu semnătură electronică calificată este asimilat, după efectele acestuia, cu documentul similar pe suport de hârtie, semnat cu semnătură olografă” (alin. (1)).  Astfel, regula echivalenței cu semnătura olografă (forma scrisă) este direct rezervată doar semnăturii electronice calificate (document electronic ce poartă o asemenea semnătură).

Alte semnături electronice (adică semnătura electronică avansată) nu este direct echivalată cu semnătura olografă. Deci, actele juridice care poartă semnătură electronică avansată nu este direct echivalentă cu actul juridic în formă scrisă.  Astfel, potrivit. art. 40 alin. (2) din Legea 124/2022: „documentul electronic semnat cu alt tip de semnătură electronică decât cea calificată este asimilat, după efectele sale, cu documentul similar pe suport de hârtie, semnat cu semnătură olografă, doar în cazurile stabilite expres de actele normative sau de acordul părților privind aplicarea semnăturilor sau sigiliilor electronice, cu respectarea condițiilor stipulate la art. 43 alin. (1).”  Prin urmare, aceste alte tipuri de semnături electronice sunt echivalente cu semnătura olografă (și formează un act juridic în formă scrisă) doar dacă sunt întrunite condiții formale suplimentare:

a) când există un text expres de recunoaștere a echivalenței într-un act normativ;

b) când există o clauză expresă de recunoaștere a echivalenței într-un contract dintre părțile care urmează să aplice alt tip de semnătură electronică.

În ambele cazuri, se cere respectarea condițiilor stipulate la art. 43 alin. (1) din Legea 124/2022, adică condiții ce vizează autenticitatea semnăturii sau sigiliului.

III. Forma electronică cuprinsă în actul notarial electronic este echivalentă cu forma autentică pe hârtie

Regula echivalenței juridice dintre forma autentică și actul juridic autentificat electronic (act notarial electronic) nu este prevăzută de Codul civil. Ea rezultă din art. 5 alin. (6) din Legea 246/2018: „Actul notarial şi girul notarial sînt întocmite pe suport de hîrtie sau în formă de document electronic, avînd aceeași forță juridică.”

Așadar, putem concluzionat că cerința de „formă autentică” este satisfăcută oricând actul juridică îndeplinește condițiile unui act notarial. La rândul  său, actul notarial poate fi întocmit:

a) pe suport de hârtie; sau

b) sub formă de document electronic (act notarial electronic).

Mod de citare recomandat: 
Octavian Cazac, Adnotare la art. 318 [online]. Codul civil Adnotat [citat 8.06.2025]. Disponibil: animus.md/adnotari/318/
Atenție! Verifică dacă lucrării tale i se aplică alte reguli de citare.