Articolul 2389. Devoluţiunea şi renunţarea la moştenire
(1) Moştenirea trece la moştenitorul îndreptăţit sub rezerva dreptului său de a renunţa la moştenire (devoluţiunea moştenirii).
(2) Statul nu poate renunţa la moştenirea legală.
Adnotare:
Originea reglementării: §1942 BGB
1. Prin această normă nouă, sistemul autohton de drept îmbrățișează principiul dobândirii de drept a moștenirii și abandonează sistemul renunțării implicite (prin neacceptare) de la moștenire. Pentru o explicare a scopului și modului trecerii la principiul respectiv, v. pasajul relevant din N. inf.
2. Devoluțiunea bunurilor de la defunct la moștenitori rămâne unul din punctul fundamental de divergență în dreptul succesoral european: devoluțiunea ipso jure din Germania și Franța (la care, de la 1 martie 2019, adăugăm și Republica Moldova); devoluțiunea prin acceptare precum în Italia și Spaniaa (aditio hereditatis), devoluțiunea prin hotărâre judecătorească din Austria și Lichtenstein (Einantwortung) și devoluțiunea prin intermediar, reprezentantul personal (eng. — the personal representative) din common law [v. Walter Pintens, Need and Opportunity of Convergence in European Succession Laws, in Testamentary Freedom/European Perspectives, p. 18].