Articolul 391. Termenul general de prescripţie extinctivă

(1) Termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani.
(2) Acţiunile privind apărarea drepturilor personale nepatrimoniale se prescriu numai în cazurile expres prevăzute de lege.

---

Adnotare:
Autor: Octavian Cazac
Publicat: 3 august 2024

▮ Efectul nuanțat al expirării termenului de prescripție extinctivă

Expirarea termenului de prescripție extinctivă în privința unui drept subiectiv nu are ca efect stingerea acelui drept subiectiv, ci doar un efect limitat de decădere: din drept perfect, care poate fi apărat pe cale silită, el devine drept imperfect, care nu mai este însoțit de sancțiune juridică.  În teoria dreptului civil și a dreptului procedural civil, expirarea termenului de prescripție are ca efect stingerea dreptului la acțiune în sens material (componenta coercitivă a dreptului subiectiv).  Dreptul la acțiune în sens procedural (dreptul de a sesiza oricând instanța și de a obține examinarea cauzei) nu se supune prescripției.

▮ Aplicabilitatea acțiunilor de orice fel: judiciare, arbitrale etc.

Noțiunea drept la acțiune în sens material denotă posibilitatea de a cere și obține apărarea judiciară a dreptului încălcat, pe cale unei hotărâri judecătorești față de cel care a încălcat dreptul respectiv și care poate fi pusă în executare contra lui.  Totuși, dreptul la acțiune în sens material poate fi exercitat nu numai prin introducerea acțiunii în instanța de judecată, ci și prin introducerea unei cereri de arbitrare conform regulilor arbitrale cărora părțile litigiului au supus dreptul subiectiv încălcat.  În alte cuvinte, dacă părțile au convenit asupra unei clauze arbitrale care vizează soluționarea prin arbitraj a litigiilor care se referă la dreptul subiectiv încălcat, tribunalul jurisdicțional format conform regulilor arbitrale devine „organul jurisdicțional” competent conform legii să apere dreptul încălcat.

Acesta este efectul aplicării normei de la art. 15 alin.(4) (4): „Referințele din prezentul cod la un judecător sau la o instanță de judecată sunt referințe și la alte organe de jurisdicție competente în condițiile legii, iar referințele la dispozițiile legale de procedură civilă sunt referințe și la regulile de procedură ale respectivelor organe de jurisdicție competente.”  În aceeași cheie, art. 401 alin.(1) lit. b) prevede că cursul prescripției extinctive se întrerupe prin depunerea cererii de arbitrare.  Firesc, atunci când organul jurisdicțional sesizat are competență să examineze acțiunea vizată.

▮ Jurisprudență

Alin. (2)

Un caz prevăzut de lege când acțiunile privind apărarea drepturilor nepatrimoniale se supun prescripție este cel al acțiunilor întemeiate pe Legea cu privire la libertatea de exprimare nr. 64 din 23 aprilie 2010, și anume acțiunea contra defăimării în caz de încălcare a dreptului la onoare, demnitate, viață privată sau reputație profesională.  [cauza nr. 2r-1264/24, Decizia Col. civ. al Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2024].

Mod de citare recomandat: 
Octavian Cazac, Adnotare la art. 391 [online]. Codul civil Adnotat [citat 21.11.2024]. Disponibil: animus.md/adnotari/391/
Atenție! Verifică dacă lucrării tale i se aplică alte reguli de citare.