Articolul 5. Uzanţa

(1) Uzanţa este o regulă de conduită care, deşi neprevăzută de legislaţie, este larg recunoscută şi respectată în mod regulat într-un anumit domeniu al raporturilor civile.
(2) Uzanţa se aplică numai dacă nu contravine legii, ordinii publice şi bunelor moravuri, precum şi actului juridic.