Articolul 2106. Obligaţia de a investi

(1) Fiduciarul este obligat să investească masa patrimonială fiduciară, în măsura în care este susceptibilă de investiţii, în special:
1) să înstrăineze cu titlu oneros drepturile care în mod normal nu generează venit şi nici nu îşi sporesc valoarea şi să investească produsul obţinut;
2) să primească consultaţii profesionale privind investirea masei patrimoniale dacă fiduciarului îi lipseşte expertiza necesară pentru investirea eficientă şi prudentă a masei patrimoniale de mărimea şi natura masei patrimoniale fiduciare;
3) să facă o distribuire a investiţiilor în care în total:
a) riscul eşecului sau pierderii unor investiţii concrete este diversificat; şi
b) cîştigul scontat depăşeşte semnificativ potenţialul eşec sau pierdere; cu excepţia cazului în care masa patrimonială fiduciară este atît de mică încît distribuirea investiţiilor nu este potrivită; şi
4) să revadă la intervale corespunzătoare dacă investiţia trebuie păstrată sau schimbată.
(2) Fiduciarul nu este obligat să investească drepturi ale fiduciei:
a) care în mod cert vor trebui transferate sau folosite de beneficiar ori pentru satisfacerea unei datorii a fiduciei; sau
b) a căror investiţie ar împiedica în alt mod fiduciarii să-şi îndeplinească alte obligaţii de fiduciar.
(3) Obligaţia de a investi nu împuterniceşte fiduciarul să dispună de acele drepturi ale fiduciei care, conform condiţiilor fiduciei, trebuie reţinute de fiduciari sau transferate în natură beneficiarului.