A A A + | -

Articolul 345. Termenul de prescripţie extinctivă a acţiunii în anulare a actului juridic pentru viciu de consimţămînt

(1) Persoana îndreptăţită are dreptul să invoce anulabilitatea actului juridic pentru temeiurile prevăzute la art.339, 341 şi 343 în termen de 6 luni de la data cînd a aflat sau trebuia să afle despre temeiul anulabilităţii.
(2) Anulabilitatea în temeiul prevăzut la art.342 poate fi invocată în termen de 6 luni de la data cînd a încetat violenţa.


 

Jurisprudență

Debitorii ipotecari soți (pârâți în proces) au invocat (pe calea unei acțiuni reconvenționale) nulitatea absolută a contractului de ipotecă prin care au garantat împrumutul primit de un SRL (ulterior devenit insolvabil).   Temeiul pretenției este lipsa cauzei actului juridic (ex-art. 207, abrogat la 1.3.2019) și existența nulității absolute.  În această cauză anterior CSJ a atenționat despre existența unei cauze de nulitate relative (dolul), și a trimis la rejudecare.  Prin soluția nouă, CSJ a corectat repetat a aceeași greșeală a curții de apel [Decizia Col. civ. CSJ din 21 iulie 2021, dosarul nr. 2ra-84/21].

Citat din Decizie:

[IC și LC/debitori ipotecari] şi-au întemeiat acţiunea în baza prevederilor art. 216, 217, 219 alin. (1) şi art. 228 din Codul civil (în redacţia până la 01 martie
2019).
Conform art. 216 din Codul civil (în redacţia până la 01 martie 2019), actul juridic este nul în temeiurile prevăzute de prezentul cod (nulitate absolută). Actul juridic poate fi declarat nul, în temeiurile prevăzute de prezentul cod, de către instanţa de judecată sau prin acordul părţilor (nulitate relativă).
Conform art. 228 din Codul civil (în redacţia până la 01 martie 2019), actul juridic a cărui încheiere a fost determinată de comportamentul dolosiv sau viclean al uneia din părţi poate fi declarat nul de instanţa de judecată chiar şi în cazul în care autorul dolului estima că actul juridic este avantajos pentru cealaltă parte. Dacă una dintre părţi trece sub tăcere anumite împrejurări la a căror dezvăluire cealaltă parte nu ar mai fi încheiat actul juridic, anularea actului juridic poate fi cerută numai în cazul în care, în baza principiului bunei-credinţe, se putea aştepta ca cealaltă parte să dezvăluie aceste împrejurări. În cazul în care dolul este comis de un terţ, actul juridic poate fi anulat numai dacă se demonstrează că cealaltă parte a ştiut sau trebuia să ştie despre dol.
Potrivit art. 233 alin. (1) din Codul civil (în vigoare până la 01 martie 2019), persoana îndreptăţită are dreptul să ceară anularea actului juridic pentru temeiurile
stipulate la art. 227, 228 şi 230 în termen de 6 luni de la data cînd a aflat sau trebuia să afle despre temeiul anulării.
Acţiunea în nulitate relativă, spre deosebire de cea în nulitate absolută, este prescriptibilă, adică ea trebuie intentată în termenul de prescripţie extinctivă. Prin art. 233 din Codul civil (în vigoare până la 01 martie 2019) sunt instituite termene speciale de prescripţie extinctivă pentru acţiunile în anulare a unor categorii de acte juridice.
Aceste termene derogă de la regula generală privind termenul de prescripţie extinctivă care este de 3 ani şi constituie 6 luni inclusiv privitor la acţiunile în anularea actului juridic încheiat prin dol.
În cererea de recurs depusă la 24 iulie 2019 împotriva deciziei din 06 iunie 2019 a Curţii de Apel Chişinău, precum şi în prezentul recurs, BC „EuroCreditBank” SA a invocat omiterea de către [IC și LC] a termenului de înaintare a acţiunii cu privire la declararea nulă a contractului de ipotecă nr. 4806 din 28 iunie 2011 (f.d. 30, 158, volumul III).
Instanţa de apel, constatând nulitatea absolută a contractului de ipotecă, care este imprescriptibilă, nu s-a expus în privinţa argumentului BC „EuroCreditBank” SA cu privire la omiterea termenului de 6 luni, însă, având în vedere faptul că instanţa de recurs a constatat că temeiul de nulitate absolută invocat de Curtea de Apel Chişinău nu este întrunit în speţă, cauza urmează a fi restituită la rejudecare, pentru ca instanţa de apel să se expună asupra termenului de prescripţie la înaintarea acţiunii reconvenţionale.
Această circumstanţă este apreciată drept o eroare judiciară, care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.
Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie menționează că din prevederile art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, rezultă că trimiterea cauzei spre rejudecare în instanţa de apel doar o singură dată, a fost concepută de legiuitor ca o dispoziție edictată în favoarea părților, urmărindu-se soluționarea într-un termen rezonabil a cauzelor, însă, în speță, aplicarea acestei dispoziții este în defavoarea părţilor, aplicarea ei producându-i daune mult mai mari decât trimiterea cauzei spre rejudecare.
În asemenea circumstanţe, se decide casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare în instanţa de apel pentru a se asigura părţilor o judecare efectivă a cauzei în ordine de apel, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei actului judecătoresc care va fi adoptat.

 

LPA C civ, art. 9 [Dispoziții tranzitorii privind administratorul persoanei juridice]

(Model Succint) Articolul 1251. Contractul de locaţiune