Articolul 409. Stabilirea termenului de decădere

(1) Prin lege sau prin voinţa părţilor se pot stabili termene de decădere pentru exercitarea unui drept subiectiv sau încheierea unui act juridic.
(2) Dacă din lege sau din convenţia părţilor nu rezultă în mod neîndoielnic că un anumit termen este de prescripţie extinctivă, termenul se consideră termen de decădere.
(3) Este lovită de nulitate absolută clauza prin care se stabileşte un termen de decădere ce ar face excesiv de dificilă exercitarea dreptului subiectiv de către consumator sau încheierea actului juridic de către acesta. În acest caz, se consideră că clauza stabileşte un termen rezonabil.
(4) De asemenea, este lovită de nulitate absolută clauza prin care se stabileşte un termen de decădere prin care se fraudează dispoziţiile legale imperative cu privire la prescripţia extinctivă.
(5) Neexercitarea dreptului subiectiv înăuntrul termenului de decădere stabilit atrage stingerea lui.
(6) Dacă înăuntrul termenului de decădere stabilit actul unilateral nu este încheiat şi, în cazul în care este supus comunicării, nu este recepţionat de partea căreia trebuia comunicat, acesta nu produce efecte juridice.

---

Adnotare:

Pentru o analiză când persoana fizică are calitate de consumator și când nu o are, v. adnotarea la art. 3.