Articolul 994. Contractul numit şi contractul nenumit

(1) Contractul este numit dacă legea îl reglementează în mod special. Celelalte contracte sînt nenumite.
(2) Contractul nenumit se supune, în următoarea ordine:
a) acordului de voinţă al părţilor, expres şi implicit;
b) dispoziţiilor legale aplicabile contractelor şi obligaţiilor contractuale în general;
c) practicilor statornicite între părţi şi uzanţelor din domeniu, dacă există;
d) dispoziţiilor legale aplicabile contractelor numite asemănătoare în măsura în care acestea sînt compatibile cu natura şi scopul contractului nenumit.

---

Rappresenta un dato acquisito dalla dottrina che il tipo contrattuale non abbia uno schema rigido ed insensibile a possibili graduazioni od espansioni, finalizzate all’applicazione della disciplina del tipo. In una parola, si ammette, in dottrina, l’elasticità del tipo contrattuale. [Giorgio De Nova, Il tipo contrattuale, Edizioni Scientifiche Italiane, 2014, p. 128.]